(13 ianuarie)
Imparatind Liciniu paganul (307-324), si sarguindu-se sa placa foarte mult zeilor sai necurati, a dat porunca grea asupra tuturor crestinilor: ca sa fie urmariti prin cetati si prin sate si oricine va afla vreun crestin si va spune despre el imparatului, sa fie rasplatit, invrednicindu-se de mare cinste.De aceea, toti se sarguiau spre cercetarea si prigonirea crestinilor, ca sa fie placuti imparatului. De acel Liciniu - pe cand el sedea odata si facea judecata la un loc inalt - s-a apropiat unul din ostasi, zicandu-i: "Este aici un crestin, anume Ermil, care are, dupa regula crestinatatii sale, randuiala diaconiei si care slujind de demult lui Hristos, ride de zeii nostri si de tine, imparate, si intru nimic te socoteste".
Auzind acestea Liciniu, a poruncit ca indata sa-l caute si sa-l prinda. Deci trimisii aflara pe sfantul rugandu-se si ridicandu-si mainile spre Domnul Dumnezeul sau; iar el instiintandu-se ca este prins, spre a fi judecat si chinuit pentru Hristos, s-a umplut de bucurie si de veselie; apoi a mers cu ostasii, nu cu sila fiind dus, ci ca si cum avea a primi cinste, alerga cu sarguinta si a stat inaintea imparatului cu multa indrazneala. Vazandu-l imparatul, i-a zis: "Spune cu adevarat, esti crestin, cum am auzit despre tine?" El a raspuns: "Cu slobod glas marturisesc, nu numai ca sant crestin, ci despre aceasta adeverez ca sant sfintit Dumnezeului celui nevazut, si inaintea Lui slujesc in randuiala diaconiei".
Imparatul a zis: "Sa fii diacon, adica slujitor si la ai nostri zei". Iar mucenicul rizand de cuvintele lui, i-a zis: "O! imparate, mi se pare ca esti surd sau nebun! Eu ti-am spus ca slujesc Dumnezeului Celui nevazut, iar nu idolilor vostri, care sant vazuti, caci ei nu vad nici nu stiu ce sant, ca sa le fie cineva diacon, dar pe care tu, inselandu-te, ii cinstesti ca pe niste zei, fiind pietre si lemne cu totul surde si neinsufletite, lucruri de maini omenesti, de care se cade mai ales a ride decat a li se inchina cineva".Atunci imparatul n-a suferit vorba lui, ci indata a poruncit sa bata pe mucenic peste obraz cu niste unelte de arama, pregatite spre muncire, iar chinuitorii sa strige: "Nu fi indraznet cu limba, Ermile! Cinsteste pe imparat, jertfeste zeilor, si te izbaveste de munci". Iar el fiind batut tare, se arata ca si cum nu simtea durerea; ci dimpotriva defaima slabiciunea tiranului. Apoi cu glas mai tare a strigat, zicand: "Rani fara sfarsit vei lua si infricosata mana a lui Dumnezeu o vei cunoaste, caci lasand pe Ziditorul tau, iei aminte la zeii cei surzi si muti si, ce este mai rau, te silesti a atrage si pe altii la aceeasi pierzare, ca unul ce uraste mantuirea lor".
Dupa aceasta, imparatul a poruncit sa-l duca la temnita trei zile, nadajduind ca se va gandi si se va cai de indrazneala sa. Iar mucenicul mergand, canta: "Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme ce-mi va face mie omul". Si intrand in temnita, a cantat: "Cel ce pasti pe Israel, ia aminte; Cel ce povatuiesti ca pe o oaie pe Iosif, Cel ce sezi pe heruvimi, arata-te si vino ca sa ne mantuiesti pe noi".
Domnul n-a trecut cu vederea pe robul Sau, ci a trimis un inger, mangiindu-l si intarindu-l pe el. Apoi ingerul i-a zis: "Ermile, indrazneste, graieste si nu tacea, iar de acum nu te teme, caci vei birui indata mestesugurile dusmanului, si de sus vei primi cununa prea luminoasa pentru patimire". Astfel Dumnezeu a inarmat pe ostasul Sau spre nevointa, l-a incins cu putere, a invatat mainile lui la razboi, si a dat arc de arama in bratele lui si pavaza de mantuire.
Iar dupa trei zile, Liciniu imparatul, sezand iarasi la judecata, a pus de fata pe Ermil, zicandu-i: "Oare te-ai cait si vei voi acum ca sa aduci jertfa zeilor, ca sa fii slobod de chinurile cele pregatite tie? Sau tot aceeasi nebunie te cuprinde, si de bunavoie vrei sa te dai pierzarii?"
La aceasta ostasul lui Hristos, pentru cinstea Domnului, care l-a inarmat cu indrazneala, a raspuns: "Ti-am spus odata, imparate; se cadea ca sa fie de ajuns cuvintele mele cele dintai, si mai mult sa nu ma intrebi; pentru ca am pe Dumnezeu in cer, Caruia si slujesc, si Caruia pe mine insumi ma sarguiesc a ma aduce jertfa; caci de la El nadajduiesc mare ajutor". Zis-a imparatul: "Atunci voi vedea de-ti va ajuta Cel ce locuieste in cer".
Si indata a poruncit la sase ostasi vartosi, sa-l ia si intinzandu-l la pamant, sa-l bata fara crutare". Deci, fiind batut ucenicul, rabda ca un fara de trup si se ruga lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, Dumnezeul meu, care pentru mine ai rabdat rani si batai, in zilele lui Pilat din Pont; Insuti intareste-ma pe mine, care iarasi patimesc pentru Tine, ca sa pot savarsi aceasta alergare de acum; ca fiind partas patimilor Tale, sa ma fac vrednic rasplatirii Tale celei vesnice".
Sfantul astfel rugandu-se, indata s-a auzit un glas de sus, zicandu-i: "Amin, Amin, zic tie, Ermile; dupa trei zile te vei izbavi din aceste primejdii si vei primi mare rasplatire pentru patimirea ta". Acest glas a adus mucenicului mare indraznire si intarire; iar chinuitorilor le-a pricinuit mare frica si cutremur. Pentru ca aceia au cazut la pamant si nu mai puteau sa faca nimic; chiar si imparatul s-a cutremurat, dar n-a voit sa cunoasca puterea lui Dumnezeu si a poruncit ca iarasi sa duca pe mucenic in temnita.
Atunci era strajer la temnita Stratonic, caruia i se poruncise sa pazeasca pe mucenic. Iar acest Stratonic era in taina crestin si prieten al Sfantului Ermil, de care se ranea cu inima, vazandu-l in munci; dar se inveselea cu duhul de indrazneala si de taria lui, insa el singur nu indraznea sa se dea la niste patimiri ca acestea. Iar Sfantul Ermil intrand in temnita, canta, zicand: Domnul este luminarea mea si Mantuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este pazitorul vietii mele, de cine ma voi infricosa? Atunci a stralucit asupra-i o lumina cereasca si iarasi a auzit un glas, poruncindu-i sa indrazneasca si fagaduindu-i ca va avea sfarsitul patimirilor, dupa trei zile.
A doua zi chinuitorul sezand iarasi la judecata, a adus la cercetare pe Sfantul Ermil, care a stat inainte cu fata luminoasa, cu ochii veseli si cu inima plina de bucurie. Dar tiranul Liciniu clatinand capul si rizand de mucenic, i-a zis: "Spune-ne noua la ce ti-a folosit temnita cea intunecoasa si vremea cea petrecuta in patimire? Te-a invatat oare sa te supui legii imparatesti? Si sa dai zeilor cinstea cea cuviincioasa sau inca va fi trebuinta de chinuri impotriva inimii tale atat de impietrite?" Mucenicul i-a raspuns: "Temnita cea intunecata mi-a mijlocit mare lumina si acum sufletul meu este in pace si in bucurie si in negraita lumina, care imi da buna nadejde de castigarea bunatatilor ce vor sa fie; iar eu ma minunez foarte, cum intunericul care este in tine nu primeste nici o schimbare, ci totdeauna intuneca ochii tai cei sufletesti ca sa nu vada adevarul".
Astfel mustrand sfantul ratacirea imparatului, acesta a strigat: "Spre nimic altceva, precum vad, nu te-ai deprins, decat numai sa ocarasti pe fata cu neinfranata ta limba, cu indraznetul tau suflet si cu nebunia ta; insa sa ne raspunzi cu incredintare, vei jertfi zeilor si te vei supune poruncii noastre? Sau vei lua muncile cele vrednice dupa faptele tale?". Mucenicul lui Hristos, Ermil, i-a raspuns: "Ai auzit raspunsurile mele, imparate, si nimic mai mult nu vei auzi de la mine. Fa de acum ceea ce voiesti si savarseste cu lucrul ceea ce ai gandit".
Si maniindu-se Liciniu, a poruncit sa intinda pe sfant gol la pamant si sa-l bata cu bete pe pantece. Iar sfantul in bataile ce i se aduceau avea intarire pe Hristos, catre Care ridicand ochii cei sufletesti se ruga: "Dumnezeule, ia aminte spre ajutorul meu; Doamne grabeste ca sa-mi ajuti". Iar tiranul aprinzandu-se de manie pentru multa rabdare a sfantului, a poruncit ca sa-i rupa pantecele lui cu unghii de vultur, ca sa vada cu ochii sai cele dinauntrul lui.
Iar mucenicul zicea: "Inima si trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu, ca de seu si de grasime sa se umple sufletul meu, si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea".
Stratonic, vazand pe Sfantul Ermil, prietenul sau, chinuit astfel fara de omenie si pantecele lui fiind rupt, a inceput a plange; dar vazandu-l unii din cei ce stateau acolo, indata au spus imparatului ca Stratonic, strajerul temnitei, pe fata se arata ca este partas al ratacirii crestinesti, si prieten cu Ermil; caci se milostiveste si plange pentru dansul. Imparatul chemand pe Stratonic, il intreba: "Esti prieten al lui Ermil?".
Stratonic nevrand a minti, fiind ucenic al adevarului, si vazand ca acum venise vremea nevointei sale, a marturisit ca este prieten al lui Ermil si ca este crestin; deci, defaima pe idoli ca niste neinsufletiti si pe inchinatorii lor ca pe niste nebuni, si numai pe Unul Dumnezeu, Facatorul cerului si al pamantului il preamari.
Atunci imparatul, umplandu-se de manie, a poruncit sa bata pe Stratonic cu bete peste tot corpul gol. Dar acesta fiind batut, isi ridica ochii catre Sfantul Ermil, prietenul sau, si zicea: "Roaga-te lui Hristos pentru mine, Ermile, ca sa-mi dea putere sa-mi pazesc credinta tare si nemiscata si sa fiu mai presus decat toti chinuitorii mei". Apoi ridea de Liciniu si-l indemna ca sa inceteze a se inchina idolilor celor orbi si neinsufletiti si sa se teama de pedeapsa adevaratului Dumnezeu, in ale Carui maini este infricosat lucru a cadea. Dar au batut pe sfant pana ce a tacut, fiind slabit de rani. Dupa aceea a poruncit imparatul ca pe amandoi, pe Stratonic si pe Ermil, sa-i arunce in temnita.
Deci, Sfantul Stratonic se ruga, zicand: "Doamne, sa nu pomenesti faradelegile mele cele dintai". Apoi, amandoi graiau catre Dumnezeu: "Ajuta-ne Dumnezeule, Mantuitorul nostru, pentru marirea numelui Tau Celui sfant". Atunci ei au auzit un glas dumnezeiesc, zicand: "Alergarea ati savarsit, credinta ati pazit, si de acum s-a pregatit voua cununa dreptatii, pe care dimineata o veti lua". A doua zi, adusera iarasi pe Ermil la judecata, si Liciniu l-a intrebat: "Vei jertfi idolilor?".
Sfantul a raspuns: "Cele ce intai ti-am spus, acelea si astazi iti repet; pentru aceea arde, taie si chinuieste-ma cum voiesti, pentru ca am invatat a nu ma teme de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida". Deci, a poruncit tiranul ca sa spanzure pe sfant de un lemn si cu cutitele sa-i impunga trupul. Iar sfantul, intr-acea mare durere, neincetat se ruga: "Fii mie ajutor, Dumnezeule, Mantuitorul meu". Apoi a auzit un glas de sus: "Nu te teme, caci cu tine sant Eu, Dumnezeul Tau."
Dupa aceasta, imparatul a judecat pe Sfantul Ermil, ca sa fie inecat in Dunare; iar pe Sfantul Stratonic aducandu-l, il indemna sa jertfeasca idolilor, ca sa nu patimeasca si el ca prietenul sau; dar fericitul Stratonic a raspuns: "Cu adevarat, ticalos as fi daca m-as supune poruncii tale celei nebune; si cum as voi eu ca sa raman viu, cand prietenul meu moare pentru Hristos?" Liciniu a zis: "Atunci voiesti sa mori cu Ermil?" Sfantul Stratonic a raspuns: "Foarte mult doresc; pentru ca se cuvine ca prietenii cei adevarati sa indure primejdia impreuna si de bunatati iarasi impreuna sa se indulceasca. Si ce va fi mai dulce pentru noi, decat a patimi si a muri pentru Hristos?".
Vazand imparatul Liciniu ca nimic nu sporeste, a osandit pe Sfantul Stratonic la acelasi fel de moarte, ca sa fie inecat in Dunare cu Ermil.
Pe cand duceau pe amandoi sfintii spre inecare, ei cantau cu veselie: Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intru oameni bunavoire. Si ducandu-i ostasii la Dunare, i-au pus in mreje si i-au aruncat in adancul apei.
Astfel Dunarea a primit trupurile sfintilor mucenici, iar cerul a salasluit sufletele lor intru acoperamintele sale. Apoi a treia zi, s-au aflat la mal sfintele lor trupuri, pe care credinciosii le-au ingropat cu cinste, ca la 18 stadii departe de cetatea Singhidon (Belgrad), punandu-i pe amandoi intr-un mormant, ca toate sa le fie de obste, ca prieteni: de obste marturisirea pentru Hristos, de obste temnita, de obste chinurile, de obste inecarea, de obste ingroparea trupurilor lor, de obste si marirea in ceruri; cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine toata marirea, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea, si in vecii vecilor. Amin.
Hristos este cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML