( Despre chipul omului desavirsit )
Fiti, dar, voi desavirsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavirsit
este (Matei 5, 48)
Iubiti credinciosi,
Dumnezeiasca Evanghelie de astazi vorbeste in chip luminat despre aspra
si ingereasca viata a Sfintului slavitului prooroc Ioan Botezatorul si
Inaintemergatorul care, dupa marturia Domnului Este cel mai mare om
nascut din femeie si cu adevarat prooroc si mai mult decit prooroc
(Luca 7, 26-29). Intrucit chipul Sfintului Ioan Botezatorul este chipul
omului desavirsit, voi vorbi astazi despre desavirsirea crestina, dupa
a mea slaba putere. Zice Sfintul Maxim Marturisitorul: "Multi sint cei
ce vorbim, dar putini cei ce facem. Insa nimenea nu trebuie sa strice
cuvintul lui Dumnezeu pentru negrija sa propie, ca sa-si marturiseasca
neputinta sa si sa ascunda adevarul lui Dumnezeu. Aceasta ca nu cumva
sa ne facem vinovati, pe linga calcarea poruncilor, si de rastalmacirea
cuvintului lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. II, Sibiu 1945, p. 114).
Deci, mingiindu-ma cu marturiile de mai sus si nadajduind la mila
si puterea cea fara margine a Preabunului nostru Dumnezeu, am indraznit
sa vorbesc putin despre desavirsirea omului, macar ca eu nici cu virful
degetului nu m-am atins prin lucrare de aceasta. Mai intii, o
intrebare: ce este desavirsirea? La aceasta voi raspunde nu cu
cuvintele mele ci cu ale Sfintilor Parinti. Astfel Sfintii Calistrat si
Ignatie zic: "Desavirsirea omului sau nepatimirea este acelasi lucru"
(Filocalia, vol. VIII, Bucuresti, 1979, p. 191-192). Iar Sfintul Ioan
Scararul, zice: "Desavirsirea este invierea sufletului inainte de cea a
trupului si a doua treapta dupa cea a ingerilor in cunostinta cea
desavirsita a lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. IX, Bucuresti, 1980, p.
418-419). Sfintul Simion noul Teolog arata ca desavirsirea este a patra
treapta duhovniceasca, zicind: "La aceasta se adauga a patra treapta si
schimbare de virsta duhovniceasca. Ea este a batrinului si a celui
albit la par si consta in atintirea neabatuta a privirii catre cele
dumnezeiesti" (Filocalia, vol. VIII, Bucuresti, 1979, p. 538).
Sfintul Vasile cel Mare, zice: "Cel ce s-a facut iubitor de
Dumnezeu si doreste sa aiba cit de putin nepatimirea Lui, si pofteste
sa guste cit de putin din sfintenia Lui, precum si din bucuria si
veselia ce se naste din aceasta, sa se straduiasca sa-si departeze
gindul de la toata patima materiala care ii tulbura sufletul; sa
priveasca cu ochi curati, neumbriti, la cele dumnezeiesti si sa se faca
locas nesaturat al luminii de acolo. Adica, omul desavirsit este locas
al Bunului Dumnezeu care doreste sa cuprinda cit mai mult pe Dumnezeu".
Iar Sfintul Isaac Sirul spune despre nepatimire: "Nepatimirea nu
inseamna a nu mai simti patimile, ci a nu le mai primi" (Idem, p. 189).
Sfintul Diadoh al Foticeei zice: "Nepatimirea inseamna nu a fi fara de
patimi, caci asa ar trebui, dupa Sfintul Apostol Pavel, sa iesim din
lume (I Corinteni 5 10); ci, fiind razboiti, sa fim si sa raminem
nebiruiti" (Idem, p. 191).
Sfintul Maxim Marturisitorul zice: "Nepatimirea este starea pasnica
a sufletului, datorita careia este greu miscata spre pacat" (Idem, p.
192).
Sfintii Parinti ne mai arata ca prin "indumnezeire" sau
desavirsire, inceteaza lucrarea naturii umane si este inlocuita cu
lucrarile dumnezeiesti, atributele naturale fiind coplesite de slava
dumnezeiasca. Astfel Sfintul Maxim Marturisitorul spune: "Sufletul
devine ca un dumnezeu, odihnindu-se prin participarea la harul
dumnezeiesc de toate lucrarile sale mintale si sensibile si odihnind
deodata cu sine toate lucrarile naturale ale trupului care se
indumnezeieste impreuna cu sufletul in proportie cu participarea lui la
indumnezeire, asa incit, atunci se va arata numai Dumnezeu, atit prin
suflet cit si prin trup, atributele naturale fiind biruite de
prisosinta slavei" (Pr. Prof. D. Staniloae, Morala crestina, vol. 3,
1981, 313-314).
A doua intrebare: oare desavirsirea omului drept pe pamint este cu
totul desavirsita? Si la aceasta intrebare ne raspund Sfintii Parinti,
zicind: "Cei nepatimitori intinzindu-se peste ei fara sa se sature,
urmaresc desavirsirea fara sfirsit (nedesavirsita) ca una ce se ridica
pururea peste sine insasi prin adaosurile neostenite ce se inalta
neincetat prin suisurile spre Dumnezeu" (Filocalia, vol. VIII, op.
cit., p. 192-193). Sfintul Nil Sinaitul, aratind ca sint doua
desavirsiri, zice: "Trebuie sa intelegem doua desavirsiri: Una
vremelnica si alta vesnica". Despre cea dintii zice Sfintul Apostol
Pavel: Iar cind va veni desavirsirea atunci ceea ce este in parte se va
desfiinta (I Corinteni 13, 10).
Cind va veni desavirsirea, inseamna ca aici pe pamint nu putem
cuprinde desavirsirea dumnezeiasca. Si iarasi, doua desavirsiri
cunoaste Sfintul Apostol Pavel si stie pe acelasi om desavirsit. Pentru
viata de fata il numeste desavirsit, iar fata de cel cu adevarat
desavirsit il numeste nedesavirsit. De aceea zice: Nu ca am luat
rasplata ori sint desavirsit (Filipeni 3, 12). Dupa putin zice: Citi
sintem desavirsiti aceasta sa gindim (Filipeni 3, 15). Sfintul Ioan
Scararul zice: "Desavirsirea celor desavirsiti este nedesavirsita"
(Filocalia, vol. IX, 419). Inca si Sfintul Macarie cel Mare zice:
"Nimeni nu ajunge desavirsit in veacul de acum ca atunci n-ar fi arvuna
ceea ce se da aici". Si iarasi: "Stiu pe multi, si ma numar si eu
printre acestia, prin experienta, si stiu bine ca nimeni nu este
desavirsit aici; chiar de ar ajunge cu totul nematerial si s-ar uni
aproape cu Bunul Dumnezeu, pacatul merge in urma lui si niciodata nu
piere cu desavirsire inainte de moarte" (Filocalia, vol. V, p.
227-228).
Iubiti credinciosi,
Daca ati ascultat cu atentie cele ce s-au vorbit pina aici, ati
inteles ce este desavirsirea omului pe pamint si ca toata desavirsirea
omului in aceasta viata isi are nedesavirsirea ei. Dar cum se poate una
ca asta, ca sa fie cineva desavirsit si in acelasi timp sa fie si
nedesavirsit? Iata cum. Desavirsirea oamenilor, mai ales in fata
Ziditorului, este prea neinsemnata desavirsire. Pentru ca oricit s-ar
desavirsi cineva prin darul lui Dumnezeu in viata aceasta, el pururea
se afla la inceput de desavirsire, in crestere in cele duhovnicesti.
Deoarece omul drept si sfint, dupa ce a trecut din viata aceasta in
veacul viitor, el merge pururea spre o desavirsire mai inalta. Caci in
veacul viitor si sfintii si ingerii merg dintr-o masura de cunoastere a
slavei lui Dumnezeu in alta, dupa marturia Duhului Sfint care zice:
Merge-vor din putere in putere (Psalm 83, 8) (Filocalia, vol. VII, p.
339-340.>. Asa merg din slava in slava sfintii lui Dumnezeu, pina la
masura plinirii lui Hristos, dupa cum arata Sfintul Apostol Pavel: Pina
vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui
Dumnezeu, la starea barbatului desavirsit, la masura virstei
deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13).
In acest fel stind lucrurile, trebuie sa intelegem clar, ca
desavirsirea omului in viata de acum isi are nedesavirsirea ei,
deoarece cel desavirsit pururea inseteaza dupa mai multa desavirsire,
pentru ca cei nepatimitori pururea se intind spre virful cel dorit al
desavirsirii fara sa se mai sature. Prin aceasta ei fac desavirsirea
lor nedesavirsita, deoarece bunatatile vesnice, dupa cum am zis, n-au
hotar. "Omul duhovnicesc se desavirseste in veacul de acum, pe masura
puterii omenesti, iar fata de oceanul cel fara de margini al
desavirsirii dumnezeiesti el pururea este la inceput de desavirsire,
fiindca niciodata nu poate cuprinde pe deplin nemarginirea
desavirsirii" (Filocalia, vol. IX, p. 419, nota 933).
Iata dar pentru care pricina si Marele Apostol Pavel zice ca:
desavirsirea noastra este in ceruri (I Corinteni 13, 10; Evrei 11, 40;
12, 23). De aceea, in aceasta viata, oricit de sporit ar fi omul in
cele duhovnicesti, este numai la inceput de desavirsire.
Dar oare desavirsirea omului pe pamint este obligatorie tuturor? Si
oare numai cei desavirsiti se pot mintui? La aceasta intrebare vom
putea raspunde daca ne vom aduce aminte de cuvintele Mintuitorului
nostru Iisus Hristos, Care a zis catre tinarul bogat care L-a intrebat:
Ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? (Matei 19, 16). La aceasta
intrebare Mintuitorul i-a raspuns: De vrei sa intri in viata, pazeste
poruncile lui Dumnezeu (Matei 19, 17). Iar de vrei sa fii desavirsit,
du-te, vinde-ti averile tale si da-le saracilor, apoi ia-ti Crucea si
urmeaza Mie (Matei 19, 21). De aici intelegem destul de clar ca porunca
Mintuitorului pentru desavirsire este lasata la voia omului.
In alt loc zice Domnul: Eu am venit ca viata sa aiba si mai mult sa
aiba, adica cel ce vrea sa se mintuiasca, sa pazeasca poruncile lui
Dumnezeu, iar cel ce vrea sa aiba si mai multa viata, adica sa fie
desavirsit, acela trebuie sa paraseasca toate ale lumii si sa urmeze
lui Hristos cu multa rabdare si lepadare de sine pina la sfirsit. De se
va urca cineva la treapta cea mai inalta a desavirsirii ramine la voia
lui. Asadar sa intelegem ca desavirsirea este lasata la voia si silinta
omului, spre a lui mai mare rasplata si a avea rasplata in cer!
Acum sa ne intrebam prin ce virtute poate ajunge omul la
desavirsire si care sint virtutile de temelie ale celor ce vor sa fie
desavirsiti? La aceasta intrebare ne raspunde preaindumnezeitul la
minte, Sfintul Grigorie Palama care, in aceasta privinta, zice:
"Virtutea rugaciunii curate este inceputul unirii noastre cu Dumnezeu,
caci rugaciunea este legatura fapturilor rationale cu Facatorul. Dar
unirea cu Dumnezeu, adica desavirsirea, este mai presus de rugaciunea
curata. Desavirsirea inseamna dragoste desavirsita si aceasta nu o da
omul de la sine, ci vine de la Dumnezeu".
Asadar dragostea desavirsita catre Bunul Dumnezeu este temelia
celor desavirsiti. Insa nimeni nu ajunge la aceasta dragoste, decit
prin curatia cea curata. Acest lucru il arata si Sfintul Maxim
Marturisitorul, zicind: "Toate virtutile ajuta mintii sa urce la
dragostea de Dumnezeu, dar mai mult decit toate ajuta rugaciunea
curata, caci prin aceasta zburind catre Bunul Dumnezeu iese afara din
toate cele ce sint" (Filocalia, vol. II, 1945, p. 39).
Rugaciunea curata ajuta foarte mult omului sa cistige dragostea de
Dumnezeu, iar dragostea este "desavirsirea". Despre aceasta spune
Sfintul Maxim Marturisitorul: "Cel desavirsit in iubire si ajuns la
culmea nepatimirii nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si al
altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre credincios si
necredincios, intre rob si slobod sau, peste tot, intre barbat si intre
femeie. Ci este ridicat mai presus de tirania patimilor si, cugetind la
firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti
aceeasi dragoste. Caci nu mai este in el elin sau iudeu, nici barbat
sau femeie, nici rob sau slobod ci in toate si in toti este Hristos"
(Idem, p. 615).
Inca si Isaac Sirul aratind ca prin rugaciune cistiga omul
dragostea de Dumnezeu, zice: "Dragostea este din rugaciune".
Care sint semnele prin care putem cunoaste pe cei ce au ajuns la
desavirsire? Iata ce ne raspunde Sfintul Isaac Sirul: "Semnele celor ce
au ajuns la desavirsire sint acestea: De vor fi pedepsiti de zece ori
sa fie arsi pentru dragostea oamenilor, nu se vor inlatura de ei"
(Filocalia, vol. X, p. 395). Asa a zis Moise catre Dumnezeu: De le
ierti lor pacatul, iarta-l; iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea
Ta in care m-ai scris (Iesirea 32, 32). La fel a zis Apostolul Pavel:
M-as ruga sa fiu anatema de la Hristos pentru fratii mei.
Deci primul semn al desavirsirii este sa aiba crestinul dragoste
desavirsita catre oameni, dupa cuvintul: Cine iubeste pe Dumnezeu,
acela iubeste si pe aproapele sau (I Ioan 4, 21). Al doilea semn al
celor desavirsiti este sa iubeasca la fel pe toti oamenii, atit pe
dusmani, cit si pe prieteni (Matei 5, 44; 10, 37). Al treilea semn al
celor desavirsiti este sa-si puna cineva sufletul pentru altii (II
Corinteni 12, 15; I Tesaloniceni 2, 8). Al patrulea semn al celui
desavirsit este a sti cineva sa-si stapineasca cu desavirsire limba
(Iacov 3, 2). Al cincilea semn al celor desavirsiti este a nu se rezema
cineva pe puterea sa duhovniceasca (Iov 9, 20; Filipeni 3, 12). Al
saselea semn al celor desavirsiti este a nu avea frica de moarte,
deoarece dragostea scoate afara desavirsit frica (I Ioan 4, 18). Al
saptelea semn al desavirsirii este a avea cineva desavirsita smerenie
si a se socoti pe sine cel mai pacatos (Luca 17, 10: I Timotei 1, 15: I
Corinteni 15, 9; Iov 22, 29). Al optulea semn al celor desavirsiti este
a se cunoaste omul pe sine si a avea in el roadele Duhului Sfint care
sint: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare si toate celelalte
(Galateni 15, 23). Al noualea semn al celor desavirsiti este sa aiba in
inima lor totdeauna numai intelesurile simple ale lucrurilor, fie in
vreme de veghe a trupului, fie in somn (Filocalia, vol. II, p. 52).
Iubiti credinciosi,
Duminica de astazi dinaintea Botezului Domnului este cea dintii
Duminica a Anului Nou pe care l-am inceput. Tocmai de aceea am vorbit
astazi despre desavirsirea crestina in Hristos, care este scopul suprem
al fiecarui credincios ortodox pe pamint. Ati auzit ce ne invata Sfinta
Scriptura si Sfintii Parinti despre desavirsire. Inceputul desavirsirii
este curatirea de patimi sau despatimirea, care se face prin pocainta,
spovedanie, rugaciune si post. Mijlocul desavirsirii este iluminarea,
adica plantarea virtutilor in locul patimilor cu ajutorul harului
Sfintului Duh. Iar sfirsitul sau cununa desavirsirii este dumnezeiasca
dragoste de Dumnezeu si de oameni. Toate faptele bune ne ajuta la
desavirsire, dar cel mai mult rugaciunea, postul, fecioria sau curatia,
smerenia, milostenia si dumnezeiasca dragoste care este Insusi
Dumnezeu.
In sarbatorile de la Nasterea si Botezul Domnului, Biserica
Ortodoxa ne-a pus in fata doua modele ale sfinteniei si desavirsirii
crestine, pe cei mai mari sfinti ai Bisericii lui Hristos, adica pe
Maica Domnului si pe Sfintul Ioan Botezatorul.
Preasfinta Fecioara Maria este model al desavirsirii pentru noi
toti, dar mai ales pentru femeile crestine, prin cele mai mari virtuti
ale ei: credinta puternica in Dumnezeu, ascultare, feciorie (curatie),
rugaciune neincetata, smerenie, care au facut-o vrednica sa nasca in
trup omenesc pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii.
Sfintul Ioan Botezatorul este modelul desavirsirii crestine mai
ales pentru barbati, prin marile sale virtuti: viata ingereasca in
post, rugaciune, feciorie si liniste si apoi marturisirea Evangheliei
lui Hristos in lume prin cuvint, prin exemplul personal si prin propria
jertfa a vietii pamintesti.
Acum la inceput de an nou sa luam de model pentru mintuire si
desavirsire a vietii noastre in Hristos, atit pe Maica Domnului, cit si
pe Sfintul Ioan Botezatorul, ca si pe toti sfintii Bisericii noastre.
Femeile sa rivneasca mai ales virtutile Maicii Domnului: fecioria,
mergerea regulata la biserica, rugaciunea cu lacrimi, ascultarea,
smerenia, milostenia si nasterea de copii. Iar barbatii sa rivneasca a
urca pe scara desavirsirii, urmind virtutile Sfintului Ioan
Botezatorul: rugaciunea, postul, infrinarea trupului, tacerea,
linistea, marturisirea credintei ortodoxe prin viata proprie, prin
cuvint si, la nevoie, prin jertfa propriei vieti.
Sa ne silim, fratii mei, a urma lui Hristos si sfintilor Lui. Sa
punem inceput bun de pocainta, de impacare, de innoire duhovniceasca a
vietii noastre, prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugaciune si
iubire care formeaza cea mai scurta cale a desavirsirii noastre in
Iisus Hristos, Mintuitorul lumii, Caruia I se cuvine slava, in vecii
vecilor. Amin.
(Parintele Ilie Cleopa)
Hristos este cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML