luni, 6 decembrie 2010

Ziua,, Sfantulitei,,.Pomenirea Sfintei Mari Mucenite Filofteia (purtatoarea de Dumnezeu)de la Curtea de Arges.




TROPARUL SFINTEI M. MUCENITE FILOFTEIA







Sf. Muceniţă Filofteia
de la Curtea de Argeş
(7 Decembrie)


VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În salba de mărgăritare a numelor sfinţilor din fiecare zi, la 7 decembrie, se face pomenirea Sfintei Muceniţe Filofteia - Fecioara.

Această frumoasă stâlpare aducătoare de roduri vrednice de împărăţia cerurilor s-a născut pe la 1206 în marea cetate a Târnovei, capitala împărăţiei românilor şi bulgarilor, din sudul Dunării. Părinţii sfintei erau creştini şi se ocupau cu agricultura.

Mama fecioarei, de neam valah, fire evlavioasă şi temătoare de Dumnezeu, urma pilda sfintelor femei, ca: Emilia - mama Sfântului Vasile cel Mare; Antuza - mama Sfâtului Ioan Gură de Aur; Monica - mama Fericitului Augustin şi altele. Mergea adesea la sfintele slujbe bisericeşti, ascultând cu luare aminte dumnezeieştile Scripturi, străduindu-se să fie împlinitoare a lor. Rugăciunile făcute cu multă căldură sufletească şi posturile ţinute cu multă grijă erau podoabele ei duhovniceşti. Pe lângă buna chivernisire a gospodăriei nu uita să-şi păzească de gânduri tulburătoare curată cămara cea lăuntrică a inimii. Milosteniile şi alte fapte bune erau lucrarea ei din fiecare zi.

Copila Filofteia, trup din trupul mamei sale şi fire din firea ei, era nelipsită de lângă dânsa la biserică, la rugăciune, la postiri, la milostenii şi la faceri de bine.

Când ea a ajuns la vârsta deprinderii învăţăturii creştineşti, a frumuseţii fecioriei, a iubirii de străini şi a altor virtuţi, care fac pe om plăcut lui Dumnezeu, mama ei scumpă s-a mutat la cele cereşti, lăsând-o în grija tatălui. Rămânând orfană de mamă, fetiţa s-a arătat un pământ bogat în rodiri de fapte bune. Ea nu s-a dedat la pierzătoare cântece lumeşti, nici la iubirea hainelor scumpe, nici la împodobirea părului, fapte care moleşesc sufletul. Urmând învăţătura Sfântului Apostol Petru, ea căuta să împodobească „omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3, 3-4).

După pilda mamei sale, tânăra fecioară se îndeletnicea îndeosebi cu lucrarea milosteniei, ştiind că Mântuitorul Iisus Hristos nu numai că fericeşte pe cei darnici, dar Se şi face una cu cei suferinzi. Sădind în inima ei aceasta poruncă, buna Filofteia nu mai trăia pentru ea, ci pentru mirele ei, Iisus Hristos, după cum o arată şi numele: „iubitoare de Dumnezeu”. Hainele ei încălzeau trupurile săracilor şi hrana ei îndestula pe cei flămânzi. Toate acestea le săvârşea fericita în taină, că foarte se temea de slava oamenilor, care pierde toate ostenelile făcătorului de bine. De aceea şi Mântuitorul zice: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum jac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca sa fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat răsplata lor. Tu, însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 2-4).

Îndeletnicindu-se cu plugăria, tatăl fericitei avea şi el credinţă creştină, dar nelucrătoare. Grijile acestei lumi şi deşertăciunile vieţii înăbuşiseră îndemnurile evanghelice, care se ofileau înainte de rodire. De aceea, binefacerile şi milosteniile fiicei sale le socotea o pagubă, se mânia, adesea o certa şi chiar o bătea, în loc să ia aminte la psalmistul care zice: „Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută, îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti” (Ps. 111, 5).

După ce a trecut la cele veşnice mama fetei, tatăl ei şi-a luat după o vreme, o femeie străină de vieţuirea creştină, nemilostivă şi plină de zavistie. De aceea ura de moarte pe fericita copilă, deşi aceasta o ajuta în gospodărie şi o asculta, însă nu mai mult ca pe Dumnezeu. Mergerea la biserică a tinerei i se părea mamei vitrege o pierdere de timp, postirile şi rugăciunile ei o porneau spre mânie la îndemnul celui urâtor de oameni şi al firii ei pline de răutate. S-a pornit, aşadar, cu ură neîmpăcată asupra bunei fecioare, pe care o bătea, chinuind-o cu felurite munci, şi căuta, ca o altă Irodiadă, vreme potrivită să învrăjbească şi mai mult pe tată asupra propriei sale fiice, însă nici ispitirile diavoleşti, nici bătăile părintelui său, nici chinurile pe care le răbda de la vitrega mamă n-au putut să o oprească de la milostenii şi de la lucrarea faptelor bune, după cum zice proorocul David: „Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale” (Ps. 118, 60).

Între multele ascultări pe care i le dăduse mama vitregă bunei Filofteia era şi aceea de a duce tatălui hrană la câmp. Mergând ea cu bucate în fiecare zi la ţarina unde lucra acesta, unii oameni sărmani ştiind-o milostivă, îi ieşeau înainte, cerându-i cu multă stăruinţă să-i miluiască. Fericita, văzându-i atât de lipsiţi, se înduioşa şi, neavând altceva să le dea, le punea înainte din bucatele pe care le ducea tatălui său. Făcând în mai multe zile astfel de fapte, părintele său era hrănit neîndestulător. De aceea el îi reproşează soţiei: „- Pentru ce nu-mi trimiţi bucate îndeajuns?”. Iar femeia i-a răspuns, învinovăţind-o pe fată: „- Eu totdeauna ţi-am trimis bucate destule. Dar ştiu eu ce face fiica ta cu ele? Poate, după obiceiul ei, le împarte la săraci”. Auzind acestea, tatăl copilei a tăcut, punându-şi în gând să o urmărească.

Mergând într-o zi la ţarină ca să lucreze, când s-a apropiat vremea să vină fericita cu hrana obişnuită, s-a aşezat la pândă, să vadă ce face fiica lui cu bucatele. După obiceiul lor, săracii i-au ieşit înainte şi, cu mai multă sârguinţă, i-au cerut să le împartă din cele ce ducea tatălui ei. Neavând altceva, aceasta a început să le împartă mâncarea pe care i-o dăduse mama vitregă.

Din locul în care se ascunsese, tatăl vedea cum fiica lui miluia din bucatele pe care le aştepta. În loc să se bucure de buna deprindere şi de o faptă ca aceasta, pornit fiind pe fericita de învinuirile mamei vitrege şi orbit de urâtorul binelui, el s-a aprins într-atât de mânia cea dobitocească, încât n-a mai avut răbdare şi, scoţând de la brâu barda pe care o purta de obicei, a aruncat-o asupra ei. Rănind-o grav la picior, sângele a început să curgă şiroaie. Fericita Filofteia, la vârsta de 12 ani, dându-şi în mâinile lui Dumnezeu feciorescul ei suflet, a adormit pentru viaţa cea veşnică. O seninătate a luminat atunci faţa ei îngerească, după cuvântul proorocului: „nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi” (Isaia 51, 7).

Nevrednicul ei tată a fost cuprins pe loc de spaimă şi cutremur. El se făcuse ucigaşul fiicei sale pe care o vedea acum strălucind de mărirea lui Dumnezeu care se revărsase asupra ei. Venindu-şi întru părintească milă, s-a gândit să o ridice spre a o înmormânta în mod obişnuit. Dar Dumnezeu, preamărind-o cu darul facerii de minuni, a îngreuiat trupul ei cel tânăr şi fecioresc ca pe o stâncă de piatră şi nimeni n-a putut să o ridice. Nedumerindu-se de cele întâmplate, mâniosul ucigaş a alergat în cetate la arhiepiscop, unde a istorisit toată întâmplarea şi cum trupul fecioarei se află pe pământ proslăvit de Dumnezeu cu cerească lumină.

Acesta, împreună cu mai marii cetăţii, cu clerici şi cu mulţime de credincioşi, au venit cu făclii şi tămâie la locul unde se afla sfânta. Văzând trupul ei strălucind de o lumină mai presus de fire, au preamărit pe Dumnezeu, Care Se arată minunat întru sfinţii Săi. După ce au înălţat cu toţii rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu, au slăvit pe prea-plăcuta cerului cu imne ca acesta: „Veniţi, iubitorilor de praznic, să fericim pe preasfânta fecioară Filofteia şi să-i mărim nevoinţele cele pentru fapta bună. Că ea, Fericita, nu şi-a miluit vasul cel de lut, ci cu multe feluri de bătăi l-a chinuit; pălmuiri şi scuipări a răbdat, pândiri şi moarte mucenicească de la cel ce a născut-o a suferit” (1). După îndelungată slujire, membrii soborului au voit să ridice sfintele ei moaşte şi să le aşeze cu cinste în catedrala cetăţii Târnovo, dar n-au putut să o clintească din loc. Arhiepiscopul şi toţi ceilalţi clerici, spăimântându-se şi mai mult, au făcut rugăciuni cu toată evlavia către Dumnezeu, dar moaştele nu se lăsau nicidecum ridicate.

Înţelegând că nu este voia sfintei să fie dusă în cetatea aceasta, au început slujitorii să enumere numele diferitelor oraşe, biserici şi mănăstiri din dreapta şi din stânga Dunării. Dar, minune, când au rostit numele bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş, din ţara noastră, trupul sfintei s-a arătat mai uşor decât era firesc. Înştiinţând şi pe voievodul Radu Negru despre vrerea Sfintei Muceniţe Filofteia-Fecioara, el a venit în grabă cu mare evlavie la Dunăre, înconjurat de vlădici, clerici şi nu puţin popor dreptmăritor. Cu slavoslovii, cu tămâieri şi cu făclii au fost întâmpinate sfintele ei moaşte. Şi a „mers aşa măreţu alai prin târguri şi sate, zile şi nopţi de-a rândul. Şi pe unde trecea, bolile celor ce o primeau cu credinţă se tămăduiau. Şi ducând-o, au aşezat-o în „Biserica Domnească”, din vechea cetate a Argeşului”.

De atunci, cinstitele moaşte ale Sfintei Muceniţe Filofteia au devenit pentru ţara noastră o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar pentru dreptcredinciosul popor român, ca una ce era de acelaşi neam cu el, izvor nesecat de binefaceri.

De aproape opt veacuri, ea ocroteşte mănăstirea Curtea de Argeş şi pe credincioşii ortodocşi.

Multe locaşuri măreţe s-au ridicat întru pomenirea Sfintei Muceniţe. Icoana ei se află la loc de cinste în casele creştinilor. Nenumărate dreptcredincioase îi poartă numele. De aceea, ea a devenit izvor tămăduitor de multe suferinţe, celor lipsiţi, ajutătoare, celor întristaţi, mângâietoare către Domnul Iisus Hristos - tuturor mijlocitoare (2).

† Gherasim
Episcopul Râmnicului şi al Argeşului

1. Mineiul pe luna decembrie, în şapte zile.
2. Îndrumătorul pastoral al Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Bucureşti, 1951, p. 373

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 281-285, Sfânta Muceniţă Filofteia „de la Argeş”.



Hristos a inviat!

duminică, 5 decembrie 2010

Vine,vine ... Mosu Nicolae!


In noaptea de 5 spre 6 decembrie, Mos Nicolae se va furisa pe la casele voastre si va lasa in cizmulitele frumos lustruite cate un cadou. Pentru ca lui Mos Nicolae nu-i place sa fie vazut sfatuim copii sa nu stea noaptea sa-l pandeasca caci el oricum se poate face nevazut cat ai clipi. Pe langa dulciurile si cadourile pe care le aduce Mos Nicolae ce ar putea fi mai frumos decat sa ascultam cantece si poezii cu Mos Nicolae. Iata cateva dintre cele mai frumoase poezii pentru copii cu Mos Nicolae, iar daca voi mai cunoasteti si alte poezii sau versuri cu Mos Nicolae la fel de frumoase, le asteptam cu drag sa ni le impartasiti.

Mos Nicolae, de Niculae Mara

Iarna bate la usa,
Mos Nicolae vine in saniusa,
Langa foc ne-adapostim
Si pe Mosu’ il iubim,
Noi din suflet asteptam
Darurile ce le meritam!

Mos Niculae, de Lupescu Ana Maria

Mos Niculae bate la usa,
Scoate mana din manusa
Si va da din tolba lui,
Darurile cerului,
Langa soba cu foc,
Si va umple cizmele numai cu noroc.

Mos Nicolae, de Simina Silvia Scladan

Povestea mosului incepe de demult
Caci el cu secole in urma s-a nascut.
Om credincios el a facut multe minuni
Si-a ajutat mereu oamenii blanzi si buni.

Se spune ca trei fete sarace a ajutat
Cand a vazut ca nu au zestre pentru maritat
A coborat pe horn un ciorapel cu bani,
Asa el reusind s-ajute pe sarmani.

Se spune ca Mos Nicolae a facut minuni,
S-ajute copiii credinciosi, cuminti si buni
De-aceea mereu el vine si lasa in ghetute
Turta dulce, carti, jucarii sau vargute.

Caci el aduce multe bunatati copiilor cuminti
Ce s-au purtat frumos ascultand de parinti,
Copiilor obraznici le da o nuielusa,
Si-o lasa in ghetute seara langa usa.

Asa ca dragi copii mereu sa fiti cuminti
Sa invatati ce-i bine, s-ascultati de parinti,
Ca Mos Nicolae atunci cand va veni,
In ghetutele voastre sa puna numai bucurii.

Mos Nicolae, autor nespecificat

Bunul, Mosul Nicolae
Lin soseste in odaie.
Si-n ghetutele curate
Incep iute sa se-arate:
Biscuiti, bomboane, bani,
Ciocolata, gologani.

Dar mosneagul nu mai stie:
Sunt reali sau jucarie?
Printre ghete asezati
Rad papucii mici, ciudati.
Ii explica papusica:
Sunt papucii lu’… pisica!

Mos Nicolae, autor nespecificat

Sfinte Nicolae,
Ce ne-aduci in barba
Fulgii de zapada,
Lasa-ne in galosi
Ursuleti frumosi,
Iepurasi de plus,
Dulciuri si papusi.
Noi drept multumire
Iti vom recita
Cu glasuri duioase
Si iti vom canta
Cantece frumoase.

Mos Nicolae, autor nespecificat

De-i bunic sau de-i scolar
Toti asteapta al sau dar
Zbor de pasare sa fie?
Curcubeul sa-i mangaie?
O bomboana sa gaseasca?
Poate-o mantie regeasca?
In pantofi si in ghetute,
Pe sub perna-n cizmulite,
Mosu-ti lasa de esti bun…
Ce anume? Nu iti spun…
O surpriza-n bucurie
Cautatorului sa-i fie…
De gaseste-un betisor
E c-al mamei puisor
Nu a fost tocmai cuminte
Si-l invata Mosu’ minte
Sa se straduiasca,
Mai mult sa munceasca,
Sa invete a darui
Ce-i mai bun de la copii:
Cumintenie, ascultare
Pana cand se face mare
Si-o sa vada atunci, pe dat,
Mosu’ bun ce i-a lasat:
Betisorul fermecat!

Asteptam Pe Mos Nicolae, autor nespecificat

Voi copii sa fiti cuminti
Ne spunea bunicul nostru
-Nu-i suparati pe parinti
Ca se supara si Mosul
Sa va lustruiti papucii
Cismulite ori ghetute
Ordonate le-nsirati
Poate Mosul le v-a umple
Cu dulciuri si trenulete
Masinute si papusi
Jucarii de plus da Mosul
Poate v-a da si manusi
Si faceam ce-a zis bunicul
Ghetele le lustruiam
Ne culcam in patul nostru
Si pe Mosul-asteptam
Dimineata la trezire
Noi toti eram bucurosi
Nu s-a-ntamplat niciodata
Sa ne suparam pe Mos!

Mos Nicolae, de Lidia Batali

Mamico, precum bine stii, aseara,
Am pus la sfatul dumitale
Bocancii noi, legati cu sfoara,
Si o pereche de sandale
In fata usii la intrare.

Mi-ai spus: -Mos Nicolae stie
In fiecare an ca sa aduca
La fiecare copilas o jucarie,
Ori o bomboana, ori o nuca.
Si am sa-ti pun o intrebare:

-Pe unde a venit el, Mosul,
Pe unde a plecat in pripa,
C-am auzit in zori cocosul
Si n-adormisem nici o clipa,
Dar am simtit o-mbratisare.

Si am primit raspunsu-ndata:
-Doar la mamici, Mosul se-arata!




Hristos a inviat!

miercuri, 24 noiembrie 2010

Sfanta Ecaterina, Mucenita, Imparateasa si rugatoarea pentru noi.


Acatistul Sf. Ecaterina





Asculta mai multe audio diverse

Viata si patimirea Sfintei Mucenite Ecaterina

Pe vremea paganului imparat Maximin se afla in cetatea Alexandriei o fecioara cu nu­mele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai inainte imparat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasa, de statura inalta si foarte inteleapta. Caci invatase tot mestesu­gul cartii elinesti si se deprinsese cu intelep­ciunea tuturor facatorilor de carti, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon si ale celorlalti. Dar nu numai ale filosofilor, ci si cartile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin si, in scurt, tot mestesugul ritoricesc si silogistic a invatat, incat toti se mirau de intelepciunea ei.

De aceea multi din domnii cei bogati cautau sa o ia de sotie de la maica sa, care era cres­tina in ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase in acea vreme asupra cresti­nilor paganul Maximin.

Deci, rudeniile si maica sa adesea o sfatuiau sa se marite, casa nu se instraineze imparatia tatalui sau vreunui alt strain astfel sa se lipseasca de dansa. Iar fecioara Ecaterina, ca o inteleapta ce era, foarte mult iubea fecioria si nicidecum nu voia sa se marite. Dar, vazand ca o supara mult, a zis catre dansii: "De voiti sa ma marit, apoi aflati-mi un tanar care sa fie asemene mie cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri marturisiti ca intrec pe toate celelalte fecioare si atunci il voi lua de barbat; pentru ca mai nevrednic si mai prost decat mine nu voiesc a lua. Cercetati dar pretutindeni si de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogatia, cu frumusetea si cu intelepciunea, atunci ma marit. Iar daca ii va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine". Ei vazand ca nu este cu putinta a se afla vreun tanar asa, ii spuneau ca feciorii de imparati si altii de domni mari pot sa fie de bun neam si mai bogati decat dansa, dar in frumusete si in intelepciune nu se va asemana nimeni cu dansa. Iar Ecaterina zicea: "Eu barbat necarturar nu voiesc a avea!"

Maica-sa cunoscand un parinte duhovnicesc, om sfant si placut lui Dumnezeu, care vietuia intr-un loc ascuns afara de cetate, a luat pe Ecaterina si a mers cu dansa la acel barbat ce petrecea cu placere de Dumnezeu, ca sa primeasca un sfat bun de la dansul Iar vazand pe fecioara cu chip frumos si cu buna randuiala si auzind masuratele ei cuvinte cu buna intelegere, si-a pus in minte s-o vaneze pentru slujba lui Hristos, Imparatul ceresc.

Astfel, a zis catre dansa: "Eu stiu un tanar minunat, care fara asemanare te intrece pe tine in toate darurile care ai zis ca le ai; pentru ca frumusetea Lui intrece stralucirea soarelui iar intelepciunea Lui indrepteaza toate fapturile si pe cele gandite. Apoi vistieria bogatiei tui se imparte in toata lumea si niciodata nu se imputineaza, ci cat este impartita, tot mai mult se inmulteste; iar neamul Lui cel bun este negrait, neajuns si nestiut".

Acestea auzindu-le fericita Ecaterina socotea ca spune de vreun domn pamantesc si s-a tulburat cu inima si s-a schimbat ia fata si a intrebat pe batranul daca sunt adevarate cele graite. Iar el o incredinta ca sunt adevarate si inca mai multe daruri are tanarul acel ape care nu-i sete cu putinta a le spune. Atunci a intrebat fecioara: "Al cui fecior este Acela pe care tu il lauzi atata?" Iar el a raspuns: "Acest tanar nu are tata pe pamant, ci S-a nascut negrait mai presus de fire dintr-o fecioara de bun neam, preacurata si prea­sfanta, care, pentru curatenia si sfintenia ei, s-a invrednicit a naste un fiu ca acesta. Ea este inaltata mai presus de ceruri si ei i se inchina toti ingerii, ca unei imparatese a toa­ta faptura".

Ecaterine a zis catre dansul: "Oare este cu putinta ca sa-L vad pe tanarul Acela, de care vorbesti niste lucruri atat de minunate?" Iar batranul a zis catre dansa: "Daca vel face precum te voi invata eu, apoi te vei invrednici a vedea preastralucita Lui fata". Iar ea a zis catre dansul: "Te vad pe tine om priceput, batran cinstit si cred ca nu minti. Deci gata sunt a face toate cele ce-mi vei porunci, numai sa vad pe Cel laudat de tine". Atunci batranul i-a dat icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care avea pe dumnezeiescul Prunc in brate si a zis catre dansa: "Aceasta este inchipuirea Fecioarei si a Maicii tanarului Aceluia, de Care ti-am spus niste asemenea minune vrednicii. Deci, ia-o in casa ta, si inchizand usile camarii tale, fa rugaciune catre dansa cu buna cucernicie, toata noaptea; iar numele ei este Maria. Apoi roag-o pe dansa, ca sa-ti arate pe Fiul sau; si am nadejde ca de o vei ruga cu credinta, te va asculta pe tine si te va invrednici a vedea pe Acela de are doreste sufletul tau".

Atunci luand fecioara sfanta icoana s-a dus la casa sa. Si dupa ce a innoptat s-a inchis singura in camera sa si s-a rugat precum o invatase batranul. Deci rugandu-se, a adormit de osteneala si a vazut in vedenie pe imparatea­sa ingerilor, precum era inchipuita pe icoa­na, cu Preasfantul Prunc in brate care dadea raze mai stralucite decat soarele. Dar isi intorcea fata catre Maica Sa, incat nu putea Ecaterina sa-l vada in fata; deci a mers in acea parte, iar Hristos si-a intors fata Sa si de acolo. Aceasta facandu-se de trei ori, a auzit pe Preasfanta Fecioara zicand catre Fiul sau: "Vezi, Fiule pe roaba Ta Ecaterina cat este de frumoasa si cu chip cuvios?" Iar El a raspuns: Foarte intunecata este si grozava, incot nu pot privi la dansa!" Apoi iarasi a zis Preasfan­ta Nascatoare de Dumnezeu: "Dar oare nu este mult mai inteleapta decat toti ritorii, mai bogata si mai de bun neam decat fecioarele tuturor cetatenilor?" Iar Hristos a raspuns: "Adevar zic tie, Maica Mea, ca fecioara aceasta este fara de minte, saraca si de neam prost; caci se afla in paganatate si de aceea nu voi cauta spre dansa, nici nu voiesc ca sa Ma vada la fata".

Iar Preabinecuvantata Maica a zis catre Dansul: "Rogu-te, Fiul meu preadulce, nu tre­ce cu vederea zidirea Ta, ci o invata pe ea si-i spune ce sa faca, ca sa se indulceasca de sla­va Ta si sa vada prealuminata si preadorita Ta fata pe care doresc ingerii sa o vada". Iar Hristos a raspuns: "Sa mearga la batranul care i-a dat ei icoana si precum o va invata acela, asa sa faca; si atunci Ma va vedea si va afla de la Mine dar".

Acestea vazand si auzind Ecaterina, s-a des­teptat si se mira de acea vedenie Facandu-se ziua, a mers cu cateva roabe ale sale la chi­lia sfantului batran si, cazand cu lacrimi la picioarele lui, i-a spus vedenia si-l ruga sa o povatuiasca pe dansa ce trebuie sa faca pen­tru ca sa se indulceasca de dragostea Celui dorit. Iar cuviosul i-a spus ei cu de-amanuntul toate tainele adevaratei credinte crestinesti, incepand de la facerea lumii, de la crearea lui Adam, pana la venirea cea mai de pe urma a Stapanului Hristos; despre slava cea negraita a raiului si despre munca cea cu durere si fara de sfarsit a iadului. Iar ea, ca ceea ce era foarte invatata si inteleapta, degraba le-a priceput toate si a crezut din toata inima, in Hristos; apoi a primit de la dansul Sfantul Botez. Deci i-a poruncit ei batranul sa se roage iarasi cu multa ravna catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ca sa i se arate ei ca si mai inainte.

Dezbracandu-se Ecaterina de omul cel vechi si imbracandu-se in haina innoirii Duhului, s-a dus la casa sa si toata noaptea s-a rugat cu lacrimi pana cand a adormit. Si atunci iarasi a vazut peimparateasa cerului cu dumnezeiescul Prunc in brate, Care cauta asupra Ecaterinei cu multa milostivire si blandete. Si a intrebat Maica lui Dumnezeu pe Fiul Sau, zicand: "Iti place Tie, Fiul meu, fecioara aceas­ta?" Iar El a raspuns: "Foarte placuta imi este, pentru ca acum este prealuminata si slavita, pe cand mai inainte era rusinata si ocarata. Acum este mai bogata si mai inteleapta, pe cand mai inainte era saraca si nepriceputa; acum o iu­besc pe dansa, pe cand mai inainte o compatimeam; si atat de mult o iubesc, incat voiesc sa Mi-o logodesc mireasa". Atunci Ecaterina a cazut la pamant, ziccand: "Nu sunt vrednica, Preaslavite Stapane a vedea Imparatia Ta; ci ma invredniceste ca sa fiu impreuna cu robii Tai", iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a luat pe Ecaterina de mana cea dreapta si a zis catre Fiul sau: "Da-i Fiul meu, inel de logodna si o fa pe dansa mireasa Ta, ca sa o invrednicesti Imparatiei Tale". Atunci Stapanul Hristos i-a dat ei un inel preafrumos, zicand acestea:

"Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mea vesnica;deci sa pazesti arvuna aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum arvuna de la un mire pamantesc".

Acestea zicand Hristos Domnul, s-a sfarsit vedenia. Si desteptandu-se fecioara, a vazut cu adevarat in dreapta sa un inel preafrumos si a primit in inima ei atata veselie si bucurie, incat din acel ceas s-a robit cu ini­ma ei de dumnezeiasca dragoste. Si atat s-a schimbat de minunat, incat nu mai gandea nicidecum la lucrurile pamantesti ci numai la preaiubitul sau Mire cugeta ziua si noap­tea. Pe Acela il dorea si de la Acela se povatuia intotdeauna.

In acea vreme a venit in Alexandria impa­ratul cel fara de lege care avea ravna fara ma­sura pentru nesimtitorii zei, fiind el insusi nesimtitor. Si voind sa le faca praznic mare, a trimis prin toate cetatile si laturile de prim­prejur, poruncind popoarelor ca sa se adune la dansul cu jertfe pentru ca sa cinsteasca pe zei. Deci, s-a adunat multime de popor fara de numar, aducand fiecare dupa puterea sa la jertfa unii boi, altii oi, iar cei saraci pasari si altele asemenea. Iar cand a sosit ziua ura­tei praznuiri, a jertfit mai intai nebunul im­parat 130 de junci iar ceilalti domni si boieri au jertfit mai putin si fiecare om aducea jert­fa dupa puterea sa. Deci, s-a umplut toata ce­tatea de racnet, de glasul dobitoacelor ce mugeau si de mirosul din fumul jertfelor, incat pretutindeni era stramtorare si tulburare si tot vazduhul era necurat.

Savarsindu-se acestea si vazand binecredincioasa si preafrumoasa Ecaterina atata in­selaciune si pierzare de suflete omenesti, s-a ranit cumplit la inima, fiindu-i jale de pieirea lor. Deci, pornindu-se din dumnezeiasca rav­na, a luat cu sine putine slugi si a mers la capistea unde se savarseau jertfele. Iar cand a stat in usile capistei, a atras privirile tuturor prin frumusetea ei, ceea ce era marturie a frumusetii ei celei dinlauntru. Apoi a vestit pe imparatul ca are sa-i spuna un cuvant foarte de folos. Iar el a poruncit sa intre.

Venind Ecaterina inaintea imparatului, mai intai i s-a plecat, dandu-i cinstea cuviincioa­sa, apoi i-a zis: "Cunoaste, o, imparate, inse­laciunea cu care v-ati inselat de diavoli, de slujiti ca unui Dumnezeu idolilor stricaciosi si nesimtitori. Cu adevarat mare rusine este a fi cineva atat de orb si de nesimtitor, ca sa se inchine unor uraciuni ca acestea. Macar crede pe inteleptul tau Diodor care graieste ca zeii vostri au fost odinioara oameni si si-au sfarsit viata lor ticaloseste; si pentru niste lucruri vestite ce au facut ei, le-au zidit oa­menii statui. Iar neamurile cele de pe urma, nestiind gandul stramosilor lor, numai pen­tru pomenire le-ai pus lor statui si parandu-li-se ca este un lucru de mare cinste si de buna cuviinta, au inceput a se inchina lor ca unor zei de care si Plutarh Hironeanul se ingretosase si-i trecea cu vederea.

Drept aceea, crede macar invatatorilor nostri, o! imparate, si nu fii pricina pierzarii atator, suflete pentru care ai sa mostenesti munca cea vesnica. Ci cunoaste pe Unul adevaratul Dumnezeu, Cel pururea fiitor, fara de inceput si fara de moarte, Care, in anii cei mai de pe urma,S-a facut om pentru mantuirea noastra. Prin El imparatii imparatesc, tarile se indrepteaza si toata lumea impreuna se bucura si cu singur cuvantul Lui toate s-au zidit. Acestui Dumnezeu preaputernic si preabun nu-i trebuiesc jertfe ca acestea nici nu se veseleste de junghierea nevinovatelor dobitoace; ci numai porunceste ca sa pazim po­runcile Lui neclintite".

Acestea auzindu-le imparatul, s-a maniat foarte si a ramas fara de raspuns mult timp. Apoi, neputand a se impotrivi cuvintelor ei a zis: "Lasa-ne acum sa ne savarsim jertfa si dupa aceasta vom asculta cuvintele tale".

Necredinciosul imparat savarsind praznicul sau cel paganesc, a poruncit sa aduca pe sfan­ta fecioara la palatul imparatiei sale si a zis catre dansa: "Spune-ne noua, fecioara, cine esti tu si ce sunt cuvintele pe care le-ai grait catre noi?" Eu sunt fiica imparatului celui ce a fost mai inainte de tine si ma cheama Ecaterina. Am invatat tot mestesugul cartilor ritoricesti, filosofice si a masurarii pamantului si alte intelepciuni, dar pe toate acestea le-am trecut cu vederea caci sunt desarte si nefolositoare si am voit a ma face mireasa Sta­panului Hristos, care graieste prin proorocul Sau acestea: "Pierde-voi intelepciunea in­teleptilor si stiinta stiutorilor o voi lepada".

Iar imparatul s-a mirat de intelepciunea ei si, vazand la dansa atata buna cuviinta si frumusete, i se parea ca nu este nascuta din parinti muritori, ci o zeita din zeii pe care-i cinstea el; incat, abia a vrut sa creada ca a iesit din pamanteni asa frumusete negraita, de a carei frumusete ranindu-se, a inceput a-i grai cuvinte de desfranare.

Iar Sfanta, cunoscand gandul lui cel fara­delege, a zis catre dansul: "Diavolii pe care ii cinstiti ca pe niste zei, aceia va inseala si va atrag la pofte dobitocesti; iar eu ma so­cotesc a fi pamant sau tina, zidita de Dumne­zeu dupa chipul si asemanarea Sa. Si m-a cinstit cu aceasta frumusete, ca din aceasta mai vartos sa se minuneze oamenii de inte­lepciunea Ziditorului, cum intr-o fata atat de proasta si facuta din tina, a putut sa dea o buna intelegere si frumusete ca aceasta".

Atunci s-a suparat imparatul de aceste cu­vinte ale ei si a zis: "Nu grai de rau zeii care au slava nemuritoare". Iar sfanta a raspuns impotriva: "Daca vei vrea sa scuturi putin de pe minte negura si intunericul inselaciunii, vei pricepe prostimea zeilor tai si vei cunoas­te pe adevaratul Dumnezeu al Carui nume, numai daca se graieste de cineva sau daca se insemneaza Crucea Lui in vazduh, izgoneste pe zeii tai si-i sfarama. Si de vei porunci, iti voi arata adevarul aievea".

Imparatul, auzind vorba ei cea sloboda, n-a vrut sa mai vorbeasca cu dansa, temandu-se sa nu-l biruiasca prin cuvintele sale intelepte si sa-l rusineze, ci a zis acestea: "Nu este cu cu­viinta imparatului a vorbi cu femeile, ci voi aduna filosofii cei intelepti ca sa vorbeasca cu tine; si atunci vei cunoaste neputinta ghi­citurilor tale si vei crede in dogmele noastre".

Zicand acestea a poruncit sa pazeasca pe sfanta fecioara cu dinadinsul. Si indata a trimis carti prin toate cetatile stapanirii sale, in acest fel: "Imparatul Maximin, inteleptilor fi­losofi si ritori care va aflati sub stapanirea noastra, bucurati-va! Toti care slujiti preainteleptului zeu Ermi si chemati pe muze, pri­cinuitoarele intelepciunii, veniti la mine sa astupati gura unei femei prea-intelepte, care s-a aratat zilele acestea si batjocoreste pe marii zei, numind faptele lor basme si barfeli. Deci, aratati-va intelepciunea voastra parinteasca, pentru ca sa va preamariti intre oameni iar de la mine sa primiti rasplata si daruri pentru osteneala voastra".

Deci, s-au adunat ritorii cei mai alesi si mai intelepti, cincizeci la numar, isteti cu min­tea in intelepciune si puternici in grai, caro­ra imparatul le-a zis astfel: "Gatiti-va cu sarguinta si fara de lenevire spre o nevointa cu barbatie impotriva unei fecioare, pentru ca sa o puteti birui in cuvinte; si nu fiti cu ne­bagare de seama si sa socotiti ca aveti sa vor­biti cu o femeie, ci ca si cum ati avea a sta im­potriva unui nevoitor cu barbatie si preaintelept, asa sa puneti toata sarguinta si sa va aratati intelepciunea voastra, de vreme ce eu o cunosc preabine, caci covarseste in intelepciu­ne chiar si pe minunatul Platon. Deci va rog, ca si cum ati avea a va lupta cu un filosof, sa puneti multa sarguinta, si daca o veti birui, apoi mari daruri va voi da; iar de veti fi bi­ruiti, apoi va veti umplea de negraita rusine si in loc de daruri veti primi moarte cumplita".

Zicand acestea imparatul, un ritor care era mai vestit si mai intelept, a raspuns zicand: "Nu te teme, imparate, ca desi este is­teata la minte acea femeie, insa ea nu poate fi desavarsita in intelepciune si in mestesu­gul iscusitei retorici; porunceste numai sa stea inaintea noastra si vei vedea ca indata ce va vedea atatia ritori si filosofi, se va rusi­na". Iar imparatul, auzind pe filosoful care se lauda, s-a umplut de bucurie si de veselie, nadajduind ca limba cea indrazneata va bi­rui pe fecioara cea plina de blandete si de dumnezeiasca intelepciune.

Deci a poruncit sa aduca indata pe Sfanta Ecaterina inaintea lor - fiind adunata la priveliste multime de popor - vrand sa vada si sa auda acea disputa de cuvinte. Dar mai inainte, pana a nu ajunge trimisii la sfanta, a venit la dansa din cer Arhanghelul Mihail si a zis: "Nu te teme, prunca Domnului, caci Domnul tau iti va da mai multa intelepciune, ca sa biruiesti cu pricepere pe cei cincizeci de ritori si nu numai aceia ci si multi altii vor crede prin tine in Hristos si toti vor pri­mi cununa muceniciei".

Acestea zicandu-i ingerul, s-a dus. Si ve­nind trimisii au luat-o si au dus-o inaintea imparatului, a filosofilor si a toata privelis­tea, indata acel viteaz filosof care se lauda, a zis cu mandrie catre Sf. Ecaterina: "Tu esti aceea care fara de rusine si fara de minte ocarasti pe zeii nostri?" Iar sfanta i-a raspuns cu blandete: "Eu sunt, insa nu fara de rusine, nici fara de minte, precum zici tu; ci cu ma­sura si iubire de adevar graiesc acestea, ca zeii vostri sunt nimicuri". Dar ritorii au zis: "De vreme ce marii facatori de stihuri, poe­tii, ii laudau pe zeii cei inalti, deci cum gra­ieste limba ta cu atata indrazneala asupra lor, de la care ai luat atata intelepciune si te-ai impartasit de dulceata darurilor lor?" Insa ea a raspuns: "Eu nu de la zeii vostri ci de la Unul adevaratul Dumnezeul meu, Care singur este intelepciune si viata, am darul intelepciunii. Si daca cineva se teme de Dansul si pazeste dumnezeiestile Lui porunci, acela este cu adevarat filosof, iar lucrurile zeilor vostri si povestile voastre sunt vrednice de ras si de ocara si pline de inselaciune. Insa spune-mi, care sunt marii facatori de stihuri ai tai si cum i-au numit pe ei zeii?"

Ritorul a zis: "Mai intai preainteleptul Homer, rugandu-se catre Die, graieste: "Prea sla­vite Zeus, prea mare zeule si alti zei fara de moarte". Asemenea si preaslavitul Orfeu, mul­tumind lui Apolon, graieste acestea: "O, fiul lui Laton, departe sagetatorule, puternice Fivie, care spre toti privesti si imparatesti pes­te cei muritori si peste cei fara de moarte; soare care te ridici cu aripi de aur!» in acest fel cinsteau pe zei cei dintai, si marii si slavitii facatori de stihuri, si aievea i-au numit pe ei fara de moarte. Deci tu nu te insela, nici nu te inchina Celui rastignit ca unui Dumnezeu, caci nimeni din inteleptii cei de demult nu L-au numit Dumnezeu si nici nu L-a cunoscut cineva a fi Dumnezeu".

Sfanta Ecaterina a raspuns: "Acelasi Homer al vostru graieste in alt loc despre marele zeu Die ca este mincinos, inselator si viclean si ca au vrut sa-l lege alti zei, adica Hera, Poseidon si Atena, de n-ar fi fugit sa se ascun­da. Asemenea si multe alte lucruri de ocara asupra zeilor vostri arata cartile voastre. Iar de vreme ce ai zis ca pe Cel rastignit nici u-nul din dascalii cei vechi nu-L marturisesc a fi Dumnezeu, apoi desi nu se cade a cerceta mult despre Dansul, pentru ca este Dumne­zeu adevarat, Facatorul cerului si al paman­tului, al marii, al soarelui, al lunii si a tot nea­mul omenesc, neajuns, neurmat si negrait; dar pentru o mai invederata incredintare, voi arata dovezi din cartile voastre.

Asculta ce graieste despre dansul prea inteleapta voastra Silvia, marturisind despre dumnezeiasca Lui intrupare si despre mantuitoarea rastignire: "Va veni mai tarziu cineva pe acest pamant si va fi trup fara de pa­cat, cu hotarele dumnezeirii celei fara de os­teneala va dezlega patimile cele nevindecate, si Acestuia I se va face zavistie de catre po­porul cel necredincios si va fi spanzurat la inaltime, ca si cum ar fi fost vrednic mortii". Asculta si pe nemincinosul tau Apolon, cum fara voia lui a marturisit pe Hristos, ade­varatul Dumnezeu, fiind silit de puterea Lui: "Unul Cel ceresc ma sileste pe mine, Cel Care este Lumina in trei straluciri; si Cel ce a pa­timit este Dumnezeu, dar nu cu dumnezeirea a patimit, caci amandoua sunt, si muritor cu trupul si strain de stricaciune, acelasi Dum­nezeu este barbat, rabdand toate de la cei muritori, adica cruce, ocara si ingropare".

Acestea le-a zis Apolon despre adevaratul Dumnezeu, Care este fara de inceput, aseme­nea cu Cel ce L-a nascut pe El si pururea deo-fiinta, inceput, radacina si izvor al tuturor bunatatilor zidite; a zidit lumea din nefiinta in fiinta si o chiverniseste pe dansa si, fiind de o fiinta cu Tatal, S-a facut om pentru noi si a umblat pe pamant, aratand, invatand si bine facand oamenilor. Apoi a primit moarte pentru noi cei nemultumitori, ca sa dezlege osandirea cea dintai si sa primim indulcirea si fericirea cea de demult.

Si astfel, iarasi ne-a deschis usile raiului ce au fost incuiate si, inviind a treia zi, S-a inaltat la cer, de unde a trimis Duhul Sfant ucenicilor Sai. Iar ei, mergand in toata lumea, au propovaduit dumnezeirea Lui, in care si tie, filosofule, ti se cade a crede, ca sa cunosti pe adevaratul Dumnezeu si sa fii rob al Ace­luia, Care este milostiv si mult indurat si pe cei ce au gresit ii cheama, zicand:

"Veniti la Mine toti cei osteniti si impova­rati si Eu va voi odihni. Deci, crede macar pe invatatorii si pe zeii tai, pe Platon, pe Orfeu si pe Apolon, care au marturisit curat si lu­minat pe Hristos Dumnezeu".

Acestea si multe altele ca acestea graind preainteleapta Ecaterina, s-a spaimantat filo­soful, ramanand fara raspuns si neputand sa mai graiasca ceva impotriva. Iar imparatul, vazandu-l biruit, minunandu-se, a poruncit ce­lorlalti sa vorbeasca cu sfanta fecioara. Dar ei s-au lepadat, zicand: "Nu putem sta impotriva adevarului, caci daca incepatorul nos­tru a tacut, fiind biruit, apoi noi ce vom zice?" Atunci imparatul maniindu-se, a poruncit sa aprinda un foc mare in mijlocul cetatii pen­tru ca sa arda pe toti filosofii si ritorii. Insa ei, auzind judecata si raspunsul imparatului asupra lor, au cazut la picioarele sfintei, ce­rand sa se roage pentru dansii catre Unul ade­varatul Dumnezeu, ca sa le ierte toate cate au gresit din nestiinta si sa-i invredniceasca de Sf. Botez si de darul Preasfantului Duh.

Sfanta, umplandu-se de bucurie, a zis catre dansii: "Cu adevarat sunteti fericiti, caci la­sand intunericul, ati cunoscut lumina cea ade­varata si, trecand cu vederea pe acest impa­rat stricacios de pe pamant, v-ati apropiat de Cel ceresc. Deci, sa nadajduiti fara indoiala spre mila Lui si sa credeti ca focul cu care va infricoseaza paganii va va fi voua botez si scara care va inalta la cer. in acest foc curatindu-va de toata necuratia trupului si a du­hului, va veti afla ca niste stele luminate si curate inaintea slavei imparatului si veti fi iubitii Lui prieteni". Zicand acestea Sfanta, i-a bucurat cu aceas­ta nadejde si a insemnat pe fiecare pe frunte cu pecetea lui Hristos, adica cu Sfanta Cruce. Apoi au mers cu bucurie spre chinuire si, luandu-i ostasii, i-au aruncat in foc, in a saptesprezecea zi a lunii noiembrie. Facandu-se seara, au mers niste oameni binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu ca sa adune moas­tele lor si i-au aflat pe toti intregi, caci nici parul capului lor n-a fost ars; pentru care multi s-au intors la adevarata cunostinta, iar moastele lor le-au ingropat cu cinste la un loc cuviincios.

Dar imparatul avea purtare mare de grija pentru Sfanta Ecaterina in ce chip ar putea s-o intoarca la a sa paganatate. Si nesporind nimic cu silogismele filosofice, a inceput cu imbunari si viclesuguri a o amagi, zicand: "Asculta, fiica buna, te sfatuiesc ca un parinte iubitor de fii, inchina-te marilor zei si mai vartos muzicescului Ermi, care te-a impodo­bit cu atatea daruri filosofice, si eu voi im­parti cu tine imparatia mea, martori imi sunt zeii, si iti voi da jumatate din stapanirea mea si vei vietui impreuna cu mine, veselindu-te neincetat".

Iar Sfanta, ca o inteleapta ce era, pri­cepand gandul, viclesugul si inselaciunea lui, a zis catre dansul: "Leapada, o, imparate, vi­clesugul si nu te asemana vulpii; pentru ca eu ti-am spus o data ca sunt crestina si m-am logodit cu Hristos; pe Dansul il am Mire si Sfetnic si frumusetea fecioriei mele. Deci, mai mult poftesc hainele mucenicesti decat porfira imparateasca". Imparatul iarasi a zis: "Ma silesti, desi nu voiesc, sa-ti necinstesc vred­nicia ta si trupul tau sa-l infasor cu multe rani".
Dar Sfanta a raspuns: "Fa ce voiesti, pen­tru ca, cu aceasta ocara vremelnica, imi vei mijloci mie slava cea vesnica si multime de po­por, precum nadajduiesc, va crede prin mine in Hristosul meu. Si din palatul tau multi vor merge impreuna cu mine in sfintitele camari ceresti". Acestea a proorocit Sfanta, iar Dum­nezeu, Care priveste din inaltime, a adus la indeplinire proorocia ei.

Atunci imparatul, maniindu-se foarte, a poruncit sa dezbrace de pe dansa porfira si, asa s-o bata fara mila cu vine de bou. Deci au batut-o slugile pe Sfanta Mucenita Ecaterina doua ceasuri peste spate si peste pan­tece, pana ce s-a umplut de rani tot trupul ei cel fecioresc si s-a facut fara chip in batai, ea, care mai inainte era atat de frumoasa. Iar sangele ei curgea siroaie si s-a inrosit paman­tul de dansul. Dar Sfanta statea cu barbatie si vitejie, incat toti cei ce o vedeau se mirau foarte tare. Mai pe urma a poruncit fiara cea cumplita ca s-o duca in temnita si sa nu-i dea mancare pana cand se va mai gandi cu ce fel de munci s-o piarda pe dansa.

Augusta, sotia imparatului, avea insa ma­re dorinta sa vada fata Sfintei Ecaterina, caci o iubea mult, auzind de faptele ei cele bune, de intelepciunea si de barbatia ei; iar mai vartos, ca avusese o vedenie in somn, din care pricina s-a ranit cu inima spre dragos­tea ei, incat nu mai putea nici sa doarma. Iesind imparatul din cetate pentru o pricina si zabovind acolo cateva zile, imparateasa a avut prilejul sa dobandeasca ceea ce dorea. Caci era acolo un boier mare, credincios pri­eten al imparatului, cu dregatoria voievod, anume Porfirie, om foarte intelept. Acestuia i-a marturisit Augusta gandul sau, in taina, zicandu-i acestea:

"Intr-una din noptile trecute am vazut in vedenie pe Ecaterina, sezand in mijlocul mul­tor tineri si fecioare frumoase, imbracata in haine albe; si atata stralucire iesea din fata ei, incat nu puteam privi la dansa. Iar ea m-a asezat aproape de dansa si mi-a pus pe cap o cununa de aur, zicandu-mi: "Stapanul Hristos iti trimite tie aceasta cununa". De atunci am atata dorinta ca sa o vad, incat nu aflu odihna inimii mele. Rogu-te dar, fa in vreun chip ca sa o vad in taina". Iar Porfirie i-a ras­puns: "Eu voi implini dorinta ta imparateas­ca". Deci, facandu-se noapte, voievodul a luat cu sine doua sute de ostasi si a mers la tem­nita impreuna cu imparateasa si dand strajerilor bani, au intrat la Sfanta.

Cand a vazut-o imparateasa, s-a mirat de stralucirea fetei ei, care inflorea cu dumne­zeiescul dar. Cazand degraba la picioarele ei, cu lacrimi in ochi a inceput a zice acestea: "Acum sunt imparateasa fericita, ca m-am invrednicit a te vedea, lucru foarte mult do­rit sufletului meu; si insetam ca cerbul sa aud limba ta cea izvoratoare de miere. Si acum, fiindca m-am invrednicit a dobandi ce­ea ce am dorit, nu ma voi mai mahni, chiar daca m-as lipsi si de imparatie si de viata. Caci ma bucur cu inima si cu sufletul, pri­vind la atata stralucire ce rasare din prea­frumoasa ta fata. Fericita esti tu si vrednica de lauda ca te-ai lipit de un Stapan ca Acesta, de la Care primesti atatea daruri".

Iar Sfanta i-a raspuns, zicand: "Fericita esti si tu, o! imparateasa pentru ca vad cununa capului tau, ridicata la inaltime de cetele ingeresti, pe care dupa trei zile o vei primi pentru putina patimire ce vei rabda, ca sa mergi la adevaratul imparat si sa impara­testi cu El vesnic". Iar ea a zis catre dansa: "Ma tem de munci si mai vartos de barbatul meu, caci este foarte aspru si fara de ome­nie". Zis-a ei Sfanta: "Indrazneste, ca vei avea pe Hristos in inima ta, Care iti va ajuta ca sa nu se atinga nici o munca de sufletul tau. Caci numai putin va boli trupul tau, catava vreme si apoi se va odihni acolo vesnic".

Acestea zicand Sfanta, a intrebat-o pe ea Porfirie, zicand: "Ce daruieste Hristos celor care cred intr-insul? Pentru ca voiesc si eu sa cred intr-insul si sa fiu ostasul Lui". Zis-a lui Sfanta Mucenita:

"Dar n-ai citit sau n-ai auzit Scriptura cres­tineasca?" Iar Porfirie a raspuns: "Eu din co­pilaria mea tot cu razboiul m-am indeletnicit si de alte lucruri n-am avut purtare de grija". Zis-a lui Sfanta: "Nu poate limba sa marturi­seasca bunatatile pe care le-a gatit Preabunul si Iubitorul de oameni Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El si pazesc poruncile Lui".

Atunci Porfirie s-a umplut de bucurie ne­graita si a crezut in Hristos, impreuna cu cei doua sute de ostasi si cu imparateasa. Si sarutand toti cu buna cucernicie pe mucenita, s-au dus. Iar milostivul si iubitorul de oameni Hristos, n-a lasat pe sfanta Sa mireasa neba­gata in seama atatea zile ci, ca un parinte iu­bitor de fii, avea purtare de grija de dansa si-i trimitea in toate zilele hrana, printr-o po­rumbita. Apoi, chiar Hristos a venit de a cer­cetat-o cu mare slava si cu multe cete ceresti. Si mai mult a intarit barbatia ei si a umplut-o de indrazneala, zicand: "Nu te teme, iubita Mea mireasa, pentru ca Eu sunt cu tine si prin rabdarea ta pe multi vei intoarce catre Mine, si de multe cununi te vei invrednici". Cu astfel de cuvinte mangaind-o pe ea Dom­nul, S-a dus.

A doua zi, sezand imparatul la judecata, a poruncit sa o aduca pe mucenita, care a in­trat in curtile imparatesti cu lumina cea stra­lucitoare si cu atatea daruri duhovnicesti, incat cei ce stateau inainte se minunau de stralucirea frumusetii ei. Si s-a minunat im­paratul foarte tare, vazand ca n-a slabit cu trupul, nici nu s-a schimbat frumusetea fetii sale in atatea zile, socotind ca i-a dat cineva hrana in temnita si de aceea voia sa pedep­seasca pe strajeri. Dar Sf. Ecaterina, ca sa nu fie altii munciti fara vina pentru dansa, a marturisit adevarul, zicand: "Sa stii, impara­te, ca mie nu mi-a dat hrana vreo mana ome­neasca, ci Stapanul meu Hristos, Care ingri­jeste de robii Sai. Acela m-a hranit pe mine". Deci, mirandu-se imparatul de o frumu­sete ca aceea, a vrut sa o ispiteasca pe dansa iarasi cu imbunari si cu viclesug, zicandu-i acestea: "Tie ti se cade sa imparatesti, fiica mea, caci esti doamna in chipul soarelui, care si pe Artemida o covarsesti cu frumusetea. Vino dar de jertfeste zeilor, ca sa imparatesti cu noi si sa ai viata plina de bucurie. Rogu-te, nu voiesc a-ti pierde cu muncile o asa podoaba si frumusete". Sfanta a zis: "Eu sunt pamant si cenusa si toata frumusetea ca o floare se vestejeste si ca visul piere prin boala sau de batranete; iar dupa moarte cu totul putrezeste. Deci nu te ingriji de buna cuviinta si de frumusetea mea".

Acestea vorbindu-le Sfanta Ecaterina cu imparatul, un eparh cu numele Hursaden, as­pru cu obiceiul, tiran si chinuitor nemilostiv, vrand sa arate catre imparatul dragoste si buna voire, a zis: "Eu, imparate, am aflat o munca prin care vei birui pe aceasta fecioa­ra. Porunceste sa se faca patru roti de lemn intr-o osie si sa bata imprejur sulite ascutite si alte fiare ascutite; doua roti sa se intoarca in stanga si doua in dreapta, iar in mijlocul lor sa fie fecioara legata. Si asa, intorcandu-se rotile, sa-i zdrobeasca trupul ei. Insa mai intai sa se intoarca rotile singure inaintea fecioarei, pentru ca, vazandu-le, sa se teama de munca cea cumplita si sa se plece la voia ta; iar de nu, apoi sa primeasca amara moarte". Placand imparatului sfatul eparhului, a poruncit sa faca acel fel de roti. Si fiind adu­sa sfanta la acea cumplita munca, a intors rotile cu multa nevoie inaintea ochilor ei, ca sa o infricoseze. Apoi a zis tiranul catre dan­sa: "Oare vezi ce munca ti s-a pregatit, in care vei lua moarte amara, de nu te vei inchina zeilor?" Iar ea a raspuns: "De multe ori ti-am spus gandul meu; de aceea nu mai pierde vremea, ci fa ceea ce voiesti".

Vazand el ca nu poate sa o infricoseze cu nimic si sa o intoarca de la Hristos, a porun­cit sa o lege intre roti si sa le intoarca repe­de, pentru ca, cu acele fiare ascutite, sa fie zdrobita in bucati si sa moara cu cumplita moarte. Deci incepandu-se acea munca, inda­ta s-a pogorat ingerul Domnului din cer si a dezlegat pe Sfanta din legaturi, iar rotile le-a sfaramat in bucati, iar acelea, sarind din locul lor, pe multi pagani ranindu-i, i-au omo­rat. Iar poporul ce era de fata, vazand acea minune preamarita, striga: "Mare este Dum­nezeul crestinilor!" Dar imparatul se intune­case de manie si iarasi se gandea ca sa afle asupra mucenitei vreo munca mai noua.

Imparateasa, auzind acea minune, a iesit din camera ei si a inceput a mustra pe imparatul, zicand: "Cu adevarat esti nebun si fara de minte, daca indraznesti a te lupta cu Dumnezeul Cel viu, si a munci pe roaba Lui cu nedreptate!" Acestea fara nadejde, auzindu-le imparatul, s-a salbaticit de manie si s-a facut fara de omenie, mai mult decat toate fiarele. Si, lasand pe Sfanta Ecaterina, si-a in­tors mania asupra sotiei sale, uitandu-si dra­gostea cea fireasca fata de dansa.

Deci a poruncit ca sa aduca o lada mare si sa o umple cu plumb, ca sa fie nemiscata. Acolo a pus sanii femeii sale, intre capac si lada si a batut cuie prin capac si prin lada, strapungandu-i, incat i s-a pricinuit o durere nespusa si i s-au rupt cu mare nevoie. Iar fericita Augusta, rabdand acea durere negra­ita, se bucura, patimind pentru adevaratul Dumnezeu, catre Care se si ruga ca sa-i tri­mita ajutor din inaltime.

Deci, rupandu-se sanii ei, curgea sangele ca un izvor si toti care erau de fata s-au um­plut de jale si-i durea inima pentru aceea care patimea munca cea mai amara si mai, nesuferita. Iar tiranul cel nemilostiv n-a mi­luit pe sotia sa, ci a poruncit sa-i taie capul cu sabia. Dar ea primind cu bucurie osanda aceasta a zis catre Sfanta Ecaterina: "Roaba adevaratului Dumnezeu, fa rugaciune pentru mine!" Iar aceea a zis: "Mergi cu pace, ca sa imparatesti cu Hristos in veci!" Si astfel a fost taiata fericita imparateasa afara din cetate in ziua de douazeci si trei a lunii noiembrie. Iar voievodul Porfirie, luand noaptea trupul ei, l-a ingropat cu cinste. Iar a doua zi a stat inaintea imparatului, impreuna cu ostasii cei ce crezusera in Hristos, si a zis: "Si noi sun­tem ostasi ai marelui Dumnezeu".

Aceasta nerabdand imparatul sa auda, a oftat din adancul inimii, zicand: "Vai, am pierit, ca m-am pagubit de minunatul Porfi­rie!" Apoi, intorcandu-se catre ceilalti ostasi, a zis: "Si voi, ostasii mei preaiubiti, v-ati inse­lat si v-ati indepartat de zeii parintesti? Dar cu ce v-au gresit voua zeii de i-ati parasit pe dansii?" Iar ei nu i-au raspuns lui cuvant, ci numai Porfirie a zis: "Pentru ce lasi capul si intrebi picioarele? Vorbeste cu mine". Iar el a zis: "Cap rau, tu esti pricina pierzarii lor". Si neputand mai mult a grai de manie, a poruncit sa le taie capetele tuturor; si asa s-au sfarsit. Deci, sa implinit proorocia Sf. Ecaterina, care a zis imparatului: "Ca multi din palatele tale vor crede in Hristos Dumnezeu".

Dupa acestea, aducand muncitorul pe Ecaterina la divan, a zis catre dansa: "Multa su­parare si paguba mi-ai facut! Tu ai inselat pe femeia mea si pe viteazul meu voievod l-ai pierdut, el care era puterea ostilor mele si alte multe rautati mi s-au intamplat mie prin tine si se cadea indata fara de mila sa te omor; dar te iert pentru ca imi este mila a te pierde pe tine, o fecioara atat de fru­moasa si inteleapta. Deci, fa-mi voia, iubita mea! Jertfeste zeilor ca sa te fac imparateasa si niciodata nu te voi mai supara, nici voi face vreun lucru fara de sfatul tau. Si vei vietui impreuna cu mine intr-atata veselie si fericire, in care nici una din imparatese n-a fost vreodata".

Acestea si multe altele graia vicleanul, ca­utand sa insele pe mireasa lui Hristos cea aleasa. Dar n-a putut cu cuvintele sale cele inselatoare sa o desparta de Hristos, cu Care ea se legase tare, cu legatura dragostei celei adevarate. Apoi, vazand ca nici cu momeli, nici cu fagaduinte, nici cu ingroziri, nici cu munci nu poate sa o induplece pe cea mai tare decat diamantul, a dat asupra ei hota­rarea sa-i fie taiat capul afara din cetate.

Deci, luand-o ostasii, au dus-o la locul de chin. Si mergea in urma ei popor mult, bar­bati si femei, plangand pentru dansa, caci avea a se pierde, precum ziceau ei, o tanara preafrumoasa si prea inteleapta. Iar cele mai alese dintre femei si de neam bun ziceau ca­tre dansa, tanguindu-se:

"O, preafrumoasa si prealuminata fecioa­ra, pentru ce esti asa de aspra cu inima si cinstesti mai mult moartea decat viata aceasta preadulce? Si pentru ce-ti pierzi in desert si fara de vreme floarea tineretilor tale? Oare nu este mai bine sa asculti pe im­paratul si sa te indulcesti de atatea bunatati in viata aceasta, decat sa mori ticaloseste?"

Iar ea a raspuns: "Lasati plansul cel fara de folos si mai vartos va bucurati, ca eu vad acum pe iubitul meu Mire, Iisus Hristos, Fa­catorul si Mantuitorul meu, Care este frumu­setea mucenicilor, cununa si slava mea. Si ma cheama catre frumusetea raiului cea ne­graita, ca sa imparatesc impreuna cu Dansul si sa ma veselesc in veacul cel fara de sfarsit. Deci nu plangeti pentru mine, ci plangeti pentru voi, caci pentru necredinta voastra aveti sa mergeti in focul cel fara de sfarsit, ca sa va munciti in veci".

Apoi, ajungand la locul de taiere, a facut rugaciunea aceasta: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multumescu-Ti ca ai pus pe piatra rabdarii picioarele mele si ai in­dreptat pasii mei. Tinde-Ti acum prea cin­stitele Tale palme pe care le-ai intins pe Cru­ce si primeste sufletul meu, pe care l-am adus Tie ca jertfa, pentru dragostea Ta. Adu-Ti amin­te, Doamne, caci trup si sange sunt, si nu la­sa greselile mele cele facute din nestiinta, ca sa fie aratate de cumplitii ispititori la infricosata Ta judecata, ci spala-le cu sangele pe care-l vars pentru Tine si randuieste ca trupul acesta, care, ranindu-se, se taie cu sabia, sa fie nevazut de vrajmasii tai cei ce ma pri­gonesc.

Cauta dintru inaltimea Ta, Doamne, si asupra poporului acestuia ce sta inainte si-l povatuieste la lumina cunostintei Tale. Si acelora care vor chema prin mine numele Tau Cel preasfant, da-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toti sa se laude maririle Tale in veci".

Astfel rugandu-se, a zis chinuitorului: "Savarseste-ti porunca!" Iar el, intinzand sabia, i-a taiat cinstitul ei cap; si a curs din rana lapte in loc de sange. Iar cinstitele ei moaste le-au luat in acel ceas sfintii ingeri, precum s-a vazut de credinciosii cei vrednici si le-au dus cu cinste in Muntele Sinai, in slava lui Hristos Dumnezeu, Care, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, intr-o dumnezeire impa­rateste in veci. Amin.

Hristos a inviat!

vineri, 19 noiembrie 2010

20 noiembrie Inaintepraznuirea Intrarii Maicii Domnului in Biserica




Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Nascatoarei a pricinuit ortodocsilor crestini praznic minunat si a toata lumea. Fiindca s-a facut aceasta într-nu chip minunat si este înainte-mergatoare a marii si minunatei taine a întruparii Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrarii s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenita, fiindca mai toata viata a petrecut-o stearpa fara sa nasca prunc, ruga împreuna cu barbatul sau Ioachim pe Stapânul firii, ca sa le daruiasca lor prunc, si fagaduindu-se ca, daca vor câstiga dorirea, îndata vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel nascut. Si asa a nascut pe ceea ce s-a facut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împacatoarea si împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oara a lui Adam cel cazut si a scularii si a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare Maria.


Când a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o pe ea în ziua de astazi în Templu. Si plinindu-si fagaduinta au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a daruit-o; si au dat-o pe ea preotilor si mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinauntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o data pe an intra. Si aceasta a facut-o dupa vointa lui Dumnezeu Celui ce dupa putin avea a Se naste dintr-însa spre îndreptarea si mântuirea lumii. Deci acolo a ramas Fecioara doisprezece ani, cu rara cuviinta, hranindu-se cu hrana cereasca de catre Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se si dumnezeiestii aratari, pâna ce s-a apropiat vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri si a descoperirilor celor ceresti si mai presus de fire care i s-au aratat ei. Ca a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca sa înnoiasca de a doua oara lumea cea stricata prin pacat. Atunci Nascatoarea de Dumnezeu, iesind din Sfintele Sfintelor, a fost data lui Iosif logodnicului, ca acela sa-i fie pazitor si martor al fecioriei ei si ca sa slujeasca, atât la nasterea ei cea mai presus de fire, cât si la fuga ei cea în Egipt si la întoarcerea cea de acolo în pamântul lui Israel.



Hristos a inviat!

vineri, 5 noiembrie 2010

Procesiune la Catedrala Episcopala din Slobozia












Azi 5 noiembrie 2010 in Episcopia Sloboziei si Calarasilor a fost un eveniment istoric pentru Manastirea Sfintii Voievozi.Sfinti ocrotitori ai Eparhiei,ai Orasului si ai Manastirii au primit o noua racla,o noua casa .

Prin asezarea Sfintelor Moaste in racle de argint si aur ne aratam deosibita iubire fata de ei asezandu-i in cel mai de pret metal.Dupa slujba de sfintire a raclei savarsita de insusi PreaSfintitul Parinte Episcop Vincentiu Episcopul Sloboziei si Calarasilor ,racla a fost dusa pe umeri de Preacucernici Parinti prin oras pentru al sfintii,cu aceste odoare sfinte.

Dupa plecarea de la catedrala la orele 16:00 cu delegatia condusa de PreaSfintitul Parinte Episcop Vincentiu inconjurat de Preacucernicii Parinti ,Consilieri si cucernicii diaconi, impreuna cu toti elevii seminarului Teologic Liceal Ortodox ,,Sf.Ioan Gura de Aur'' din Slobozia si cu Domnul Gabi Ionascu Primarul Municipiului Slobozia.Racla cu Sfintele moaste a ajuns la Manastirea,,Sf.Voievozi'' in jurul orelor 16:40 intampinati fiind de Preacuviosul Parinte Rafail Mit Exarhul Episcopiei si staretul manastirii, de Preacuviosii si Cuviosii Parinti din Obstea manastirii ,de Cucernicii diaconi dar si de poporul cel drept slavitor.Racla a fost depusa pe un frumos baldachin pe esplanada,, Manastirii Sfintii Voievozi''.

Hristos a inviat!










Noua racla a Manastirii,,Sf.Voievozi'' din Slobozia la Catedrala Episcopala











































Astazi in jurul orelor 12:30, dupa safarsirea Utreniei si a Sfintei Liturghii in Catedrala Episcopala a sosit noua racla cu sfintele moaste de la Bucuresti care apartine Manastirii Sfinti Voievozi din Slobozia..Astazi in jurul orelor 16:00 la Catedrala Episcopala va sosi si PreaSfintitul Parinte Vincetiu Episcopul Sloboziei si Calarasilor,ia rin jurul orelor 16:30 se va face procesiune sau litanie cu Sfintele Moaste de la Catedrala Episcopala la Manastirea Sf.Voievozi pe Aleea Chimiei ,Bl.Matei Basarab si apoi la Manastire unde vor fi asezate spre inchinare pe un frumos baldachin.La procesiune va participa P.S.Vincentiu cu un impresionant sobor de preoti si diaconi .Va asteptam .







































joi, 4 noiembrie 2010

PROGRAMUL LITURGHIC LA MANASTIREA ,,SF.VOIEVOZI'' perioada 5-9 noiembrie 2010



Vineri 5 noiembrie 2010:


08:00 Acatistul zilei,Ceasurile si Sfanta Liturghie.

13:00 Primirea Sfintelor moaste la Catedrala Episcopala.
Sfintirea raclei de un sobor de preoti si diaconi avandu-l in frunte pe P.S. Vincentiu Episcopul Sloboziei si Calarasilor.

16:00 Plecarea in procesiune cu Sfintele Moaste de la Catedrala spre Manastirea ,,Sf.Voievozi'' si depunerea Sfintelor Moaste spre inchinare pe baldachinul amenajat in curtea manastirii.

18:00 Priveghere in cinstea Sfintelor Moaste aduse spre inchinare.

Sambata 6 noiembrie:

08:00 Acatistul zilei,Ceasurile si Sfanta Liturghie.

18:00 Priveghere

Duminica 7 noiembrie:

08:00 Acatistul zilei,Ceasurile si Sfanta Liturghie.

18:00 Priveghere in cinstea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Luni 8 noiembrie:

08:00 Acatistul Sf.Arh.Mihail si Gavriil.

08:30 Primirea Preasfintitului Vincentiu.

09:00 Sfanta Liturghie oficiata de Preasfintitul Parinte Episcop Vincentiu inconjurat de un impresionant sobor de preoti si diaconi.Hramul Manastirii.

18:00 Priveghere cu litie in Cinstea Sfintei Cruci

Aprobat de P.S. Pr. Episcop Vincentiu al Sloboziei si Calarasilor 4 noiembrie 2010



Hristos a inviat!

marți, 26 octombrie 2010

Viata,Paraclisul si Acatistul SFANTULUI CUVIOS DIMITRIE cel din Basarabi



VIATA SF.CUV.DIMITRIE BASARABOV

Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazând ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.

Trecând multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la biserica Curtii domnesti.

Mergând trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici crestini le însemnam:

Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea sfântul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.

Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor.

Iar în anii 1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; între care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în vecii vecilor, Amin

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Dimitrie Cel Nou Basarabov - Sfant Cuvios Parinte !

(27 octombrie)

Rugaciunile incepatoare:

Imparate Ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea... Tatal Nostru... Ca a Ta este Imparatia... Doamne miluieste de 12 ori... Slava si acum... Veniti sa ne inchinam si psalmul 142... Doamne auzi rugaciunea mea... apoi: Dumnezeul este Domnul... si troparul acesta:

Glas 8

Intru tine Parinte, cu osardie s-a mantuit, cel dupa chip, ca luand crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii se bucura, Prea Cuvioase Dimitrie, duhul tau.

Slava, tot aceasta...

Si acum... al ...

Nu vom tacea niciodata noi nevrednicii a spune puterile tale, Maica lui Dumnezeu; ca de n-ai fi fost tu, rugandu-te pentru noi, cine ne-ar fi izbavit pe noi dintru atatea nevoi, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine Stapana, ca tu mantuiesti pe robii tai din toate nevoile.

Apoi psalmul 50. Miluieste-ma Dumnezeule… si indata incepem canonul catre Sfantul, cantandu-l cu umilinta si cu inima infranta.

Cantarea I

Stih: Prea Cuvioase Parinte Dimitrie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu, nu pe cele tari, nici pe cele intelepte si de bun neam ale lumii acesteia, ci pe cele slabe si de neam slab a ales ca sa-i slujeasca, pentru ca puterea Lui intru neputinta se savarseste.

Unde a prisosit smerenia si nerautatea, acolo si lucrarea darului dumnezeiesc a prea prisosit; ca aflandu-ti inima curata, Cuvioase Parinte, Dumnezeu s-a inchipuit intru tine, savarsind fapte pe care intelepciunea veacului acesta nu poate sa le implineasca.

Slava Tatalui...

Nascutu-te-ai din parinti bine cinstitori si saraci, iar prin viata ta cea imbunatatita, nu numai pe sineti te-ai prea marit, ci si pe parintii tai Sfinte, pentru ca din roade se cunoaste pomul.

Si acum... a Nascatoarei...

Fiind noi bolnavi cu trupul si cu sufletul, cercetarii celei dumnezeiesti si purtarii tale de grija invredniceste-ma Maica lui Dumnezeu, prin rugaciunile Cuviosului Tau, ca ceea ce esti buna si Nascatoarea Celui Bun.

Cantarea III

Stih: Deprinsu-te-ai din copilarie nu cu ademenitoarele graiuri ale omenestii intelepciuni ci curata avandu-ti mintea, te-ai luminat cu stralucirea luminii Prea Sfantului Duh, prin care ai cunoscut vrerile lui Dumnezeu.

Pasunatul dobitoacelor, vechea indeletnicire a patriarhilor, ai urmat Cuvioase Parinte, pascand turmele satului tau, precum odinioara si Iacov pe cele ale lui Lavon.

Slava Tatalui...

Cu grabnic picior trecand raul cel infuriat al patimilor trupesti si al necazurilor sufletesti, te-ai inaltat Prea Cuvioase la muntii faptelor bune, incarcat de nepretuita bogatie duhovniceasca, ca si patriarhul Iacov in Galaad.

Si acum... a Nascatoarei...

Cu boli cumplite si cu nevoi indurerate fiind cuprinsi Fecioara, ajuta-ne prin nemijlocirea Cuviosului Tau si parintele nostru, ca pe Tine te stim comoara de tamaduiri neimputinata si necheltuita, ceea ce esti cu totul fara prihana.

Apoi: Mantuieste din nevoi si din necazuri pe fii tai Sfinte, prin rugaciunii tale, ca unul ce ai indraznire catre Cel intru tot puternic, Cuvioase.

Cauta cu ochi binevoitori spre noi, Fericite Parinte si vezi necazul mintii, intru care suntem invaluiti, si te roaga ca sa se vindece durerea sufletelor noastre.

Apoi: Ectenia cea obisnuita, pomenind preotul pe cei ce fac paraclisul Ecfonisul: "Ca milostiv esti..." si pe urma sedelna glas IV. Podobie: "Spaimantatu-s-a Iosif..."

Cela ce esti osardnic rugator si al nostru mijlocitor, fantana curgatoare de tamaduiri prin Darul Domnului, cu sarguinta strigam catre tine Sfinte Dimitrie: intampina degrab sa ne izbavim din nevoi, ca unul ce ai indraznire catre Cel Atotputernic.

Cantarea IV

Stih: Lepadandu-te de rudenii, prieteni si cunoscuti, ti-ai tuns perii capului tau Cuvioase si impreuna cu acestia ai lepadat toate grijile lumesti cele simtite si gandite.

Slobod de toate bunatatile pamantului facandu-te, ca un viteaz luptator ai alergat catre luptele cele mai anevoioase si duhovnicesti, de unde ai dobandit curatia mintii sismerita cugetare intru vrerile dumnezeiesti.

Slava Tatalui...

Cum vom incerca, cu ingustimea mintii noastre, sa masuram noianul nevointelor tale, Cuvioase? Sau cum vom povesti umilinta sufletului, zdrobirea inimii si lepadarea de sine, prin care ai dobandit de la Dumnezeu proslavirea si a sufletului si a trupului tau.

Si acum... a Nascatoarei...

Tamaduieste Prea Curata, neputinta patimilor noastre, invrednicindu-le cercetariiFiului Tau si Dumnezeului nostru, dandu-ne sanatate prin rugaciunile Cuviosului Tau.

Cantarea V

Omorarea cea din fiecare zi a poftelor, topirea trupului, supunerea celui rau catre cel bun, suirea privirii tale catre cele mai inalte, si-au umplut, inima de veselie duhovniceasca; de care invredniceste-ne sa ne impartasim si noi prin rugaciunile tale.

Cunostinta de Dumnezeu pe cat este de incapere firii omenesti si stralucirea faptelor bune urmand, ai castigat sfintenia sufletului si nestricaciunea trupului dupa moarte.

Slava Tatalui...

Vrand Dumnezeu sa proslaveasca pe robul Sau si pe Pamant, precum l-a proslavit in cer, a daruit Sfintelor lui Moaste, darul nestricaciunii si al savarsirii minunilor.

Si acum... a Nascatoarei...

Celor care zac in patul neputintei si al durerilor, ajuta-le Fecioara ca o nascatoare de Dumnezeu, pentru rugaciunile Cuviosului Tau.

Cantarea VI

Imputernicire de la Dumnezeu luand Sfinte Dimitrie, multimea vrajmasilor demoni o goneste, tamaduind de asupririle lor pe toti care alearga la sicriul Moastelor tale, cu credinta.

Precum s-a izbavit din moarte si din slabanogire Episcopul Ioanichie langa raclaMoastelor tale Sfinte, asa si pe noi ce suntem slabanogiti de neputintele cele sufletesti si trupesti, vindeca-ne Cuvioase prin rugaciunile tale catre Dumnezeu.

Slava Tatalui...

Pe tine fericite Parinte te-am dobandit, cu vrerea lui Dumnezeu, aparator si ocrotitor al patriei noastre in vremea navalirii vrajmasilor, ci si acum de toata imbulzeala o pazeste nevatamata.

Si acum... a Nascatoarei...

In multe neputinte si slabanogiri fiind cazuti Fecioara, n-avem nadejde de mantuire, ci Tu, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul lumii si Tamaduitorul bolilor, pentru rugaciunileCuviosului Dimitrie, ridica-ne din slabiciunea a toata neputinta.

Si apoi: Mantuieste-ne din nevoi, si din necazuri... Cauta cu ochiul binevoitor... preotul pomeneste precum s-a aratat mai sus, iar dupa aceea zice: Ectenia cu Ecfonisul: "Ca Tu esti imparatul pacii..."

Condac glas II

Cela ce esti floare duhovniceasca nevestejita a patriei noastre si rugator neincetat catre Facatorul de bine, ia aminte la nevrednicile noastre cereri si sarguieste ca un bun parinte spre ajutorul nostru, care cu nadejde nazuim catre Dumnezeu, prin tine. Deci, ca unul care ai indraznire catre Domnul, roaga-te ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Prochimen glas IV

Scumpa este inaintea Domnului, moartea Cuviosului Sau:

Stih: Ce vom rasplati Domnului pentru toate cate ne-a dat noua...

Apoi: Evanghelia: Cu intelepciune drepti... Din Sfanta Evanghelie de la Luca citire. Sa luam aminte!

Cap. VI, v. 17-23

In vremea aceea a stat Iisus la loc ses si multimea multa de popor, din toata Iudeea si din Ierusalim si de pe langa marea Tyrului si a Sidonului, venea sa-L auda pe El si sa se tamaduiasca de neputintele lor. Si cei ce se chinuiau de duhuri necurate se vindecau; si tot poporul cauta sa se atinga de El, ca puterea iesea din El si vindeca pe toti.

Si El ridicandu-Si ochii Sai spre ucenicii Lui, zicea: "Fericiti sunteti saracilor, ca a voastra este Imparatia lui Dumnezeu. Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca iata plata voastra multa este in cer."

Sau :"Evanghelia lui Matei": Cap. VII, v.7-11

"Zis-a Domnul: cereti si se va da voua, cautati si veti afla, bateti si se va deschide voua: Ca tot cel ce cere va lua, si cel ce cauta va afla si celui ce bate i se va deschide. Sau care om este dintre voi, de la care va cere fiul lui paine, piatra ii va da lui? Si de-i va cere peste, sarpe ii va da lui? Deci, de vreme ce voi, rai fiind, stiti a da daruri bune fiilor vostri, cu atat mai mult, Tatal vostru cel din ceruri va da cele bune, celor ce cer de la Dansul."

Sau: "Evanghelia lui Luca" : Cap. XVIII, v. 2-8

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Intr-o cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea si de om nu se rusina. Si era in cetatea aceea, o vaduva care venea la el zicand: Fa-mi dreptate fata de potrivnicul meu. Si un timp n-a voit, dar dupa aceea a zis intru sine: Desi de Dumnezeu nu ma tem si de om nu ma rusinez, totusi fiindca vaduva aceasta imi face suparare, ii voi face dreptate, ca sa nu vina mereu sa ma supere. Si a zis Domnul: Auziti ce spune judecatorul cel nedrept? Dar dumnezeu, oare, nu va face dreptate alesilor Sai care striga catre El ziua si noaptea si pentru care el rabda indelung? Zic voua, ca le va face dreptate in curand."

Sau: "Evanghelia lui Marcu": Cap. XI, v. 23-26

"Zis-a Domnul: Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare si nu se va indoi in inima lui si va crede ca ceea ce va spune se va face, fi-va lui orice va zice.

De aceea va zic voua toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua greselile voastre."

Slava Tie Doamne... si apoi Slava Tatalui...

Glas II

Pentru rugaciunile Cuviosului Tau Dimitrie, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.

Si acum si pururea...

Stih: Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta...

Stihirea glas I: Mormantul tau mantuitorule, Aparator al sau nebiruit si neinfricat ca cela ce prin tine de nevoi s-a izbavit, te pune inainte ostasul Tau Dimitrie ci ca cel care ai indraznire catre Dumnezeu, de toate nevoile izbaveste-l pe el ca sa strigam tie: Bucura-te facatorule de minuni, Sfinte Dimitrie.

Apoi: Mantuieste Doamne; Doamne miluieste de 12 ori; Ecfonis: Cu mila si indurarile...

Cantarea VII

Stih: Cand a binevoit Dumnezeu sa te daruiasca noua Sfinte, ca sa risipesti noianul nevoilor, atunci flacara razboiului s-a potolit si boala ciumei a incetat, iar noi toti folositori te-am dobandit, spre lauda Dumnezeului parintilor nostri.

Cu toiagul cel duhovnicesc al imbunatatitei tale vieti, ca pe niste lupi rapitori ai gonit patimile ce se incuibeaza in slabiciunea firii omenesti, ci si acum prin rugaciunile tale goneste de la noi toata supararea si necazul ca sa strigam Celui Prea Inalt: "Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri."

Slava Tatalui...

Frumusetile cele de jos urand le-ai defaimat si Pastorului, Celui Mare urmand saracia, te-ai bucurat in lipsuri si nevoi, cu dragoste slujind Celui ce-I cantam: "Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri."

Si acum... a Nascatoarei...

De neputinte trupesti si de pacate sufletesti, pe cei ce vin cu dragoste catre racla Moastelor Cuviosului Tau, invredniceste-i sa se tamaduiasca, Nascatoare de Dumnezeu care ai nascut pe Mantuitorul si Dumnezeul parintilor nostri.

Cantarea VIII

Stih: Luand aminte, noi credinciosii, la minunile savarsite de Dumnezeu prin tine, placutul Sau si, cugetand la razele stralucirii cu care esti impodobit, trimite-ne noua raza cea duhovniceasca a mangaierii sufletesti celor ce cantam: "Pe Domnul, toate fapturile laudati-L si-L prea inaltati intru toti vecii."

Si acum... a Nascatoarei...

Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam...

Prin Tine fiind izbaviti de multe, nevoi Fecioara, cu rugaciunile Cuviosului Tau, pe Tine te si marturisim, Nascatoare de Dumnezeu.

Cantarea IX

Irmos: Pe Imparatul ceresc, pe care-L lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L prea inaltati intru toti vecii.

Stih: Cu rugaciuni nesfarsite imblanzind pe Dumnezeu, intunecatul nor al nevoilor si al intristarii noastre, risipeste-l preaCuvioase, cela ce stai plin de veselie si de mangaiere, in camara cea de taina a Imparatului tuturor.

Ca pe o comoara intelegatoare, ascunsa, Dumnezeu te-a descoperit noua, Dimitrie, ca nu se cadea ca fapta buna si proslavirea ta sa se tainuiasca in parau si sa se acopere.

Pentru aceasta, ca pe un sfetnic de lumina purtator, Stapanul a toate te-a daruit noua.

Slava Tatalui...

Doctor iscusit si lesne vindecator al celor neputinciosi, prin tine Parinte, te-a daruit Hristoase noua romanilor, si invatator celor nepriceputi si saracilor partinitor.

Si acum... a Nascatoarei...

Stapana, Maica Izbavitorului, risipeste intunericul cel negru al necazurilor si al stramtorarilor la cei ce cu credinta Te marturisesc pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu.

Catavasie glas VI

O, Prea Cuvioase Parinte cine va putea spune dupa cuviinta, multimea ostenelilor, a durerilor si a trudelor tale cele mari? Ci cu rugaciunile tale catre Dumnezeu, cele bine primite prin darul Sfant, mijloceste noua ca sa ne invrednicim a trece cu lesnicios pas, puntea cea ingusta de pe infuriatul val al nevointelor celor mai presus de fire, care se ostenesc asupra noastra; si laudand ajutorul tau sa castigam indraznire in ceasurile cele de primejdie ale acestei vieti, dimpreuna cu chezasia mostenirii vietii de vecii.

Apoi: Cuvine-se cu adevarat... si laudele...

Glas I

Veniti credinciosilor sa laudam viata cea dupa Dumnezeu, a Sfantului CuviosuluiDimitrie, prin care neincetat Facatorul la toate se arata minunat si preaslavit.

Laudam cu bunacredinta visteria cea neimputinata a minunilor Domnului, spre lauda preotilor si crinul cel pururea locuitor si nevestejit al Tarii Romanesti.

Sfinte Dimitrie, pe noi toti izbaveste-ne, care cu evlavie iti aducem aceste cantari de lauda, de cerere si de multumire.

Cantam toti, dupa cum se cade, cantari lui Dumnezeu, celui minunat intru Sfintii Sai, care ne-a dat noua pe acest ales al Sau, ca impreuna cu ceilalti sfinti sa se roage pentru noi.

Apoi: Sfinte Dumnezeule de trei ori... Slava, Prea Sfanta Treime... Tatal nostru... si Ecfonisul Ca a Ta este Imparatia... dupa aceea Miluieste-ne Doamne... si indata pomeneste preotul pe cei ce fac rugaciunile catre sfantul AMIN.


ACATISTUL PREACUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU DIMITRIE DIN BASARABI

Rugaciunile incepatoare :
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.



Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie : bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Icosul 1 :

Ingerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Parinte Dimitrie, ingerul cel pamantesc, vazandu-te cum in trup fiind ai biruit pe demonul cel fara de trup si de minunile tale spaimantandu-se au stat cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, cel ce ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de lacomia stramoseasca;
Bucura-te, ca ai vietuit mai presus de fire si de om;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas, lesne l-ai biruit;
Bucura-te, ca, la fel cu Abel, jertfe prin rugaciuni ai inaltat;
Bucura-te, cel ce trupul tau rob duhului l-ai facut;
Bucura-te, cel ce te-ai facut comoara duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce te-ai suit la inaltimea cea cereasca;
Bucura-te, saditorule de vie duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce castigi tuturor pocainta ca sa se mantuiasca;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

Condacul 2 :

Fiind inaltat Sfantul Dimitrie in vazduhurile ceresti, priveste catre cei ce-l roaga pe dansul si, cu bunatate parinteasca, tinde milostiva izbavire din toate nevoile, tuturor celor ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 2 :

Intelegerea cea neinteleasa, cautand paganii s-o inteleaga, nu se pot dumiri de cinstitele tale moaste, cum adica, o materie nu se supune firii si trupul nu se da putreziciunii; iar noi cu crredinta cantam tie acestea:

Bucura-te, vas de Duuhul Sfant primitor;
Bucura-te, locas dumnezeiesc, de minuni izvorator;
Bucura-te, ca la fel cu cei fara de trup ai vietuit;
Bucura-te, ca pe duhul tau catre cele ceresti l-ai povatuit;
Bucura-te, ca intru tine putreziciunea ai facut-o neputreziciune;
Bucura-te, ca intru tine moartea ai facut-o neputincioasa;
Bucura-te, ca la fel cu Avraam ti-ai lasat patria si parintii;
Bucura-te, ca te-ai salasluit in pamantul fagaduintii;
Bucura-te, stejar cu umbra dumnezeiasca;
Bucura-te, ca te-ai facut tuturor masa duhovniceasca;
Bucura-te, ca ti-ai jertfit viata ca un alt Isaac;
Bucura-te, ca ai inaltat cugetul mintii tale catre Dumnezeu;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 3 :

Putere cereasca umbrind sfintele tale moaste, sfinte parinte, ca dintr-un soare slobozeste razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, si pe toti de boli tamaduind cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 3 :

Avand noi racla cinstitelor tale moaste, cuvioase parinte, ca la un izvor de daruri toti cu credinta alergam, pentru care izbaveste-ne, sfinte, de cei ce ne tulbura pe not ca neincetat sa zicem :

Bucura-te, cel ce te-ai aratat stapanitor patimilor;
Bucura-te, cel ce ai biruit pe demonul intunerieului;
Bucura-te, ca ne-ai izbavit pe noi din robie precum Avraam pe Lot;
Bucura-te, ca pe fiii Agarei cu totul i-ai izgonit;
Bucura-te, ca pe noi ca pe alt Isaac ne faci mostenitori;
Bucura-te, ca pe Ismail cel necredincios, l-ai izgonit ca pe un impotrivitor;
Bucura-te, ca la fel ca Lot te-ai suit in muntii faptelor bune;
Bucura-te, ca te-ai aratat multora temei de impacare;
Bucura-te, ca nu te-ai lasat prins in Gomora patimilor;
Bucura-te, ca prin tine ne izbavim de vapaia ispitelor;
Bucura-te, ca nu te-ai uitat la cele de jos;
Bucura-te, ca prin buna veghe ai slujit lui Hristos;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 4 :

Vifor de multe ispite si furtuni de multe nevoi invaluindu-ne pe noi, sfinte, cu credinta alergam la tine, ca, prin rugaciunile tale, sa le prefaci pe toate in buna liniste si astfel, prin tine, sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4 :

Auzit-am, sfinte parinte, de viata ta cea dumnezeiasca; vazut-am si minunile tale si, indulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arati in toata vremea, credem indraznirii tale catre Dumnezeu, pentru care graim tie, unele ca acestea:

Bucura-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracililor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-te, invatatorul tinerilor;
Bucura-te, imbracamintea celor fara de indrazneala;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, grabnic ascultator al celor ce te roaga;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, temei intaritor al credintei noastre;
Bucura-te, noule invatator al vietii celei curate;
Bucura-te, ca ai slujit lui Dumnezeu cu bunavoire;
Bucura-te, ca te-ai asemanat Lui prin buna ta vietuire;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 5 :

Cale de Dumnezeu umblata, aratandu-ne noua cu suferintele vietii tale, sfinte, pe toti ne inveti, ca prin intelepciune si cu a Duhului curatie slujind lui Dumnezeu, sa cantam Lui : Aliluia !

Icosul 5 :

Vazand Sfinte Dimitrie, locuitorii din Basarabi lumina in apa Lomului au socotit ca este o comoara; dar, dupa ce au scos sfintele tale moaste, vazand ca faci minuni si izvorasti tamaduiri tuturor, spaimantandu-se toti, graiau catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, comoara din Basarabi;
Bucura-te, cel ce ai sfintit apa Lomului;
Bucura-te, ca jugul cel usor al Domnului pe umeri l-ai luat;
Bucura-te, ca pe acesta usor tuturor l-ai aratat;
Bucura-te, odrasla frumoasa a pesterii celei sfinte;
Bucura-te, dreptule indrumator al celor cu buna minte;
Bucura-te, izbavitorul fetei celei indracite;
Bucura-te, veselia parintilor ei cea nepovestita;
Bucura-te, intarirea surorilor celor cu buna cucernicie;
Bucura-te, ca prin tine s-au invatat a cinsti cele de evlavie;
Bucura-te, indreptatorul lui Lavrentie cel fara socoteala;
Bucura-te, ca pe toti ii inveti a fi catre tine cu sfiala;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 6 :

Marturisitorii de Hristos, fiii tai duhovnicesti sunt martorii minuniior tale, sfinte parinte; pentru aceasta, daruri de multumire cu netacute glasuri lui Dumnezeu inalta, cantandu-I : Aliluia !

Icosul 6 :

Stralucind tu in pamantul nostru, ai gonit intunericul paganatatii, ca stapanirea lui, nerabdand venirea ta, a cazut; iar cei ce ne-am izbavit de acesta, graim catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, surpatorul paganatatii;
Bucura-te, sprijinitorul crestinatatii;
Bucura-te, ca la fel cu Moise tii toiagul crucii;
Bucura-te, ca ne arati noua semnele biruintii;
Bucura-te, ca pe Faraon cel nevazut l-ai inecat in marea lacrimilor tale;
Bucura-te, ca pe cel vazut al ingropi in stralucirea ispravilor tale;
Bucura-te, stalp de foc al credintei;
Bucura-te, ca ne povatuiesti in pamantul fagaduintei;
Bucura-te, nor racoros si cu buna umbrire;
Bucura-te, ca traim in tara noastra sub buna ta ocrotire;
Bucura-te, ca ne hranesti in lipsa cu indestulare;
Bucura-te, ca in toata vremea ne dai ajutor cu imbelsugare;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 7 :

Voind Dumnezeu a ne mangaia pentru multe nevoi si necazuri te-a dat noua ocrotitor; dar noi te cunoastem pe tine si parinte si de minuni facator; pentru aceasta, multumind pentru bunatatea cea negraita, Ii cantam lui : Aliluia !

Icosul 7 :

Aratat-a faptura noua, trimitandu-te Facatorul pe tine la noi cei ce suntem facuti de Dansul; ca focul razboiului si al robiei s-a stins, pe vrajmasi cu rusine i-a intors si boala ciumii ca un fum a pierit; iar noi cei izbaviti de acestea, neincetat graim tie :

Bucura-te, ravnitor ca un alt Ilie;
Bucura-te, ca la fel cu acela ai locuit in pustie;
Bucura-te, ca ai biruit pe proorocul inselaciunii;
Bucura-te, ca s-au rusinat impletitorii minciunii;
Bucura-te, ca ai potolit flacara razboiului cea stricatoare;
Bucura-te, ca incetezi toata boala cea vatamatoare;
Bucura-te, ca prin tine castigam ploi la vreme potrivita;
Bucura-te, ca prin tine totdeauna dobandim cele trebuincioase;
Bucura-te, cel ce ti-ai lucrat comoara faptelor celor bune;
Bucura-te, ca prin ea te-ai suit la inaltime;
Bucura-te, ca nu imbracamintea ci trupul tau ne-ai lasat noua;
Bucura-te, ca prin el dobandim cele trebuitoare noua;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 8 :

Vazand viata straina, sa ne instrainam din lume, mutandu-ne mintea la cer, ca pentru aceasta sfantul lui Dumnezeu Dimitrie a vietuit cu instrainare ca sa ne invete el pe noi a urma vietii lui si tragandu-ne mintea la inaltime, sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Cu totul fiind intru cele de jos, mintea ta nicidecum nu ai dezlipit-o de la cele de sus, ca, uitand de trupul tau si de lume, ai biruit pe demon. Si acuma, facandu-te partas cerestilor bunatati roaga pe Dumnezeu pentru cei ce graim catre tine acestea :

Bucura-te, minte cereasca si inainte-vazatoare;
Bucura-te, vointa de daruri duhovnicesti primitoare;
Bucura-te, Samuile preasfintite;
Bucura-te, preablandule Davide;
Bucura-te, ca te-ai facut sabie a Donmului cu doua ascutisuri;
Bucura-te, ca ai taiat cu ea pe Goliat cel cu multe impletituri;
Bucura-te, ca prin vointa mintii tale ai slujit lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca sufletul tau curat l-ai dat Ziditorului tau;
Bucura-te, risipitorule a multe feluri de boli;
Bucura-te, purtatorule de biruinta asupra patimilor;
Bucura-te, ca ne arati calea catre imparatia cea nesfarsita;
Bucura-te, ca prin tine castigam bunatatlie cele nadajduite;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 9 :

Toata adunarea crestineasea venind, sa cadem la bineplacutul lui Dumnezeu Sfantul Dimitrie : bogatii la cel sarac cu duhul, saracii la imbogatitorul, sanatosii la pazitorul, bolnavii la doctorul cel fara de plata, dreptii la indreptatorul si pacatosii la indrumatorul si dimpreuna toti sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 9 :

Ritorii cei mesteri la cuvint se arata fata de tine a fi ca niste muti, ca nu pricep sa spuna in ce chip cinstitele tale moaste, ramanand nestricate, izvorasc acum buna mireasma si tamaduiri de tot felul; iar noi privind o taina ca aceasta, graim catre tine :

Bucura-te, apostolul si propovaduitorui nostru;
Bucura-te, dascalui si indrumatorul nostru;
Bucura-te, ca prin fapte ai propovaduit tu pe Hristos;
Bucura-te, ca te-ai facut chip pocaintei de obste si de folos;
Bucura-te, luminatorule stralucit;
Bucura-te, mangaierea cea grabnica a celor in primejdie;
Bucura-te, ca trupul tau ne-ai lasat noua ca un adapost sfintit;
Bucura-te, ca, intampinand moastele tale, saltam cu duhul;
Bucura-te, ca, sarutandu-le, luam binecuvantare;
Bucura-te, ca atingandu-le, ne umplem de sfintenie;
Bucura-te, ca, apropiindu-ne de dansele, de boli ne tamaduim;
Bucura-te, ca, inchinandu-ne lor, din primejdii ne izbavim;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 10 :

Vrand Facatorul tuturor fapturilor sa ne mantuiasca de inselaciunea vrajmasului, te-a trimis ca pe un apostol la noi, ca prin tine sa invatam sa ne indepartam de toate inselaciunile lumii si prin viata curata, apropiindu-ne de Dumnezeu, sa-I cantam : Aliluia !

Icosul 10 :

Zid esti credinciosilor si turn neclintit tuturor celor ce se reazema de tine, caci Facatorul cerului si al pamantului te-a facut pe tine incapator de daruri duhovnicesti; pentru aceasta, ca la un reazem tare, alergam noi, si cu buna nadejde graim tie acestea :

Bucura-te, omul lui Dumnezeu;
Bucura-te, implinitorul porunciior Lui;
Bucura-te, intarirea credintei celei drepte;
Bucura-te, icoana insufletita a vetii celei curate;
Bucura-te, stalp de sprijinire in primejdii;
Bucura-te, reazem neclintit al nadejdii;
Bucura-te, ca ai dat inselaciunea la iveala;
Bucura-te, ca ne-ai scapat de primejdii cu multa andrazneala;
Bucura-te, ca in ceruri locuind vezi pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca acolo vietuind te desfatezi intru bucuria Lui;
Bucura-te, ca imparatesti intru cele de sus;
Bucura-te, ca de acolo privesti la noi, spre cei de jos;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 11 :

Cantari si multumiri din tot sufletul, aducem prin tine lui Dumnezeu, sfinte parinte, pe care, primindu-le, roaga dimpreuna cu toata ceata cuviosilor pe blandul Iisus sa ne daruiasca iertare, dezlegare de pacate si mila in ziua judecatii, noua celor ce cantam Lui : Aliluia !

Icosul 11 :

Faclie purtatoare de lumina esti intre preacuviosi si impreuna-locuitor cu toti sfintii. Drept aceasta se bucura de tine, Sfinte Dimitrie, si Tatal ceresc dimpreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, iar noi cu credinta, privind acestea, graim catre tine :

Bucura-te, podoaba cea frumoasa a cuviosilor;
Bucura-te, nevointa cea cu osardie a pustnicilor;
Bucura-te, dimpreuna urmatorule cu marele Antonie;
Bucura-te, impreuna la obicei cu Onufrie;
Bucura-te, cel impreuna cu Pavel Tebeul la savarsirea nevointelor;
Bucura-te, Pavele, cu nevinovatia si cu facerea minunilor;
Bucura-te, cu Ammon, cu Ahila si cu Agatonie;
Bucura-te, cu Antim, cu Amonata si cu Amonie;
Bucura-te, impreuna cu Grigorie Decapolitul;
Bucura-te, cu parintele nostru Nicodim cel sfintit;
Bucura-te, parinte al nostru cel totdeauna folositor;
Bucura-te, izbavitorul nostru cel grabnic ajutator;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 12 :

Hristoase imparate, primeste pe mijlocitorul nostru si implinitorul poruncilor Tale, care se roaga Tie, ca sa dai Bisericii Tale unire, pace adanca la toata lumea si stingere dezbinarilor; sa nu ne dai vrajmasilor nostri, nici cu mana Ta sa ne pierzi pe noi, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi poporul Tau suntem, de la care auzi : Aliluia !

Icosul 12 :

Cantand dimpreuna cu ingerii, cu cuviosii si cu toti sfintii inaintea Sfintei Treimi, pomeneste-ne si pe noi cei ce alergam la tine, sfinte, ca, izbavindu-ne de toate ispitele si de Imparatia cereasca invrednicindu-ne, sa graim tie unele ca acestea:

Bucura-te, margaritar ceresc al lui Dumnezeu;
Bucura-te, diamant luminos al rabdarii;
Bucura-te, floarea cea nevestejita a raiului;
Bucura-te, tamaia cea cu bun miros a darului;
Bucura-te, smirna duhovniceasca cu lina imbalsamare;
Bucura-te, mir ceresc, care ne umpli pe noi de buna mireasma;
Bucura-te, vas plin de bunatate nemuritoare;
Bucura-te, baie de toata nevoia curatitoare;
Bucura-te, ocarmuitorul celor ce inoata in marea vietii acesteia;
Bucura-te, indrumatorul celor ce stapanesc cu buna dreptate;
Bucura-te, tamaduirea cea dorita a trupurilor noastre;
Bucura-te, izbavirea cea scumpa a sufletelor noastre;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 13 :

( acest condac se zice de trei ori )

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Parinte Dimitrie, ingerul cel pamantesc, vazandu-te cum in trup fiind ai biruit pe demonul cel fara de trup si de minunile tale spaimantandu-se au stat cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, cel ce ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de lacomia stramoseasca;
Bucura-te, ca ai vietuit mai presus de fire si de om;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas, lesne l-ai biruit;
Bucura-te, ca, la fel cu Abel, jertfe prin rugaciuni ai inaltat;
Bucura-te, cel ce trupul tau rob duhului l-ai facut;
Bucura-te, cel ce te-ai facut comoara duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce te-ai suit la inaltimea cea cereasca;
Bucura-te, saditorule de vie duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce castigi tuturor pocainta ca sa se mantuiasca;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

si Condacul intai

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie : bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !



Hristos a inviat!