Sursa: Ziarul Lumina„Astăzi temeiul Bisericii, Petru, piatra credinţei, pune înainte cinstitul său lanţ, spre întărire sufletească. Veniţi cu toţii dimpreună să sărutăm lanţul acesta, şi cu cântări de laudă să-l încununăm, zicând: Bucură-te, apărătorul credinţei cel fierbinte, care cu cuget aprins ai mărturisit cu îndrăzneală multă pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu. Bucură-te, bucuria lumii şi purtătorule al cheilor împărăţiei cerurilor. Dăruieşte har celor ce te cinstesc cu dragoste şi cu credinţă sărută cinstitul tău lanţ, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, făcând rugăciuni pentru noi, cei căzuţi.”
(Slava de la „Doamne, strigat-am…”, de la Vecernia zilei)
Autorul stihirii de astăzi este unul dintre imnografii bizantini despre care specialiştii spun că nu ar avea o „istoricitate sigură”. Numele de Vizantie, aşa cum apare el în cărţile de cult, pare a fi mai degrabă un pseudonim al împăratului Leon al VI-lea Înţeleptul sau Filosoful († 912) ori al lui Leon Scolasticul, sau numele adevărat al unui imnograf bizantin din epocile mai vechi. Tipurile convenţionale în figurile şi în felul vag şi general de venerare al sfinţilor cântaţi, caracteristice imnelor bizantine atribuite lui Vizantie, îi fac pe unii specialişti să afirme că opera lui Vizantie ar fi în realitate opera mai multor autori, care se conformau aceloraşi reguli. În ceea ce priveşte conţinutul şi forma stihirii de mai sus, se poate observa limpede că, ea este o împletitură armonioasă a numeroase tablouri biblice, care îl au ca protagonist pe Sfântul Apostol Petru. Iată, de exemplu, câteva dintre acestea: „Astăzi temeiul Bisericii, Petru, piatra credinţei”, „bucuria lumii şi purtătorul cheilor împărăţiei cerurilor”, „care cu cuget aprins a mărturisit cu îndrăzneală multă pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu”. În primele două, regăsim cuvintele Mântuitorului adresate odinioară Sfântului Apostol Petru: „Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor…” (Mat. 16, 18-19); ultimul este un răspuns (o mărturisire) al Apostolului: „Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mat. 16, 16). În încheiere, aş dori să precizez că originea constantinopolitană a praznicului închinării cinstitelor lanţuri ale Sfântului Apostol Petru ar putea fi o dovadă concretă privind apartenenţa constantinopolitană a lui Vizantie.
Sf. Nicolae Velimirovici – Închinarea Cinstitelor Lanţuri ale Sfîntului Apostol Petru
Proloagele de la OhridaSf. Nicolae Velimirovici
Editura Egumenita
Se pomeneşte Sfântul Apostol Petru în această zi din pricina lanţurilor în care îl legase nelegiuitul Irod şi care la venirea îngerului în temniţă au căzut de pe Apostol: Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini (Fapte 12:7). Lanţurile au fost luate şi păstrate de creştini din generaţie în generaţie, atât pentru pomenirea Apostolului, cât şi pentru vindecările care se lucrau prin ele, ca şi prin ştergarele Apostolului Pavel, căci mulţi bolnavi se însănătoşeau la atingerea lor: încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei (Fapte 19: 12). Sf. Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului, dădu aceste lanţuri în dar împărătesei Eudochia, soţia exilată a împăratului Teodosie cel Mic. Ea le-a despărţit în două, trimițând o jumătate la Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, iar cealaltă jumătate la Roma la fiica ei Eudoxia, care era soţia lui Valentinian III. Eudoxia a zidit Biserica Sfântului Petru şi a pus în ea aceste sfinte lanţuri trimise de mama ei, împreună cu acele lanţuri în care ticălosul împărat Nero îl legase pe Apostol înainte de a-1 răstigni.
Hristos este cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML