Sinaxar 12 Februarie

In aceasta luna,in ziua a douasprezecea,pomenirea Icoanei Maicii Domnului Ivirita,de la manastirea Iviru din Sf.Munte

În timpul domniei împăratului Teofil (829-842), Imperiul Bizantin a ajuns cu erezia pana la iconoclasm. În conformitate cu ordinul împăratului, mii de soldaţi au jefuit imperiul, cautand in fiecare colţ, oraş si sat pentru descoperirea icoanelor ascunse.

În apropiere de orasul Niceea trăia o văduvă evlavioasă, care a ascuns o icoana a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dupa mult timp soldaţii au descoperit-o, iar unul dintre ei a impuns cu suliţa în icoana.

Dar, prin harul lui Dumnezeu fapta sa teribila a fost umbrita de un miracol: sânge curgea de la rana de pe fata Maicii lui Dumnezeu.

Soldaţii au fugit speriati.

Vaduva a petrecut toată noaptea în priveghere si rugaciune înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În dimineaţa urmatoare, prin pronia lui Dumnezeu, ea a luat icoana si mergand spre faleza a aruncat icoana in apa. Icoana stătea în poziţie verticală pe valuri şi a început să navigheze spre vest.

Timpul a trecut, şi într-o seară călugării Mănăstirii Iviru de pe Sf. Munte Athos au zărit un stâlp de lumină, strălucind pe mare ca soarele (cca. 1004). Imaginea miraculoasă a durat mai multe zile, în timp ce părinţii din Sfântul Munte adunati se minunau. În cele din urmă au coborât până la marginea mării, unde au văzut lumina permanenta de mai sus, acolo au gasit icoana Maicii Domnului. Dar când s-au apropiat de aceasta, icoana s-a mutat mai departe spre mare.

În acea perioadă un călugăr georgian numit Gabriel era muncitor la Manastirea Iviru. Maica Domnului a apărut la părinţii din Muntele Sfânt şi le-a spus că acel Gabriel prin credinta sa a fost vrednic pentru a lua icoana sfântă de pe mare. În acelaşi timp, ea a apărut lui Gabriel şi i-a spus: "Du-te la mare şi mergi pe valuri cu credinţă, şi toţi vor fi martorii iubirii şi milostivirii Mele faţă de manastirea ta."

Călugării de pe Mt. Athos au găsit pe Gabriel de la mănăstirea georgiană şi l-au condus către mare, cîntand imnuri, şi tamaind cu tamaie frumos mirositoare. Gabriel, mergand pe apă ca şi pe uscat, a luat icoana în braţe, şi ascultător a adus-o înapoi la ţărm.

Aceasta minune a avut loc in Martea Luminata.

În timp ce călugării au fost si au savarsit un Paraclis de mulţumire, un pârâu rece, dulce in mod minunat a aparut din pământul deasupra căreia se aflase icoana. Apoi au luat icoana cu evlavie la o biserică şi au aşezat-o intr-un paraclis cu mare evlavie.

Dar în dimineaţa următoare unul dintre călugări a venit să aprindă o candela şi a descoperit că icoana nu se mai afla acolo unde au lăsat-o; acum era agăţată pe un perete de lângă poarta de intrare. Neîncrezătorii calugari au dat jos icoana si au dus-o in paraclis, dar a doua zi icoana a fost din nou găsită la poarta manastirii. Aceasta minune s-a repetat de mai multe ori, până când Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu i-a apărut lui Gabriel, spunând: ''Anunta pe fraţi că din această zi să nu mă mai ducă de aici. Pentru aceasta doresc să nu fiu protejată de către voi, ci mai degrabă eu vă voi umbri pe voi, atât în această viaţă, cat şi în veacul ce va veni. Atâta timp cât vedeţi icoana Mea în mănăstire, harul şi mila Fiului meu niciodată nu va lipsi!"

Cu mare bucurie pentru cele intamplate, călugării au ridicat o mica biserica în apropiere de poarta manastirii pentru a cinsti icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi au asezat icoana făcătoare de minuni înăuntru. Icoana Maicii Domnului a ajuns să fie cunoscută sub numele de ''Icoana Maicii Domnului Ivirita" şi, în limba greacă, Portaitissa. Prin harul Icoanei Maicii Domnului Ivirita făcătoare de minuni, multe miracole au avut loc şi continuă să aibă loc în întreaga lume.
Traducere din engleza :OCA
Tot in aceasta zi,pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari.

Pentru bunătatea cea desăvârşită şi dragostea curată ce avea către Hristos, sfântul Meletie, era foarte iubit de mulţi. Astfel chiar de la începutul activităţii sale, când intră în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânaţi fiind oamenii de dragostea ce aveau către dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinţi chiar şi numai prin intrarea lui. Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, că a şi fost izgonit de către vrăjmaşii adevărului, care cu îngăduinţa lui Dumnezeu au înduplecat pe împărat la aceasta. Iar după această izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. Şi iarăşi în urma unor scrisori împărăteşti a fost poftit să meargă tocmai în Tracia. Acolo s-au adunat şi alţi episcopi din multe părţi ale lumii, chemaţi fiind şi ei cu scrisori împărăteşti, că începeau Bisericile lui Dumnezeu să dobândească pacea şi liniştea, mântuindu-se de iarna cea îndelungată a prigoanei. Atunci deci, arătându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toţi, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pământ străin. Pe acest fericit şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur şi Grigorie al Nissei, l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maria, care şi-a schimbat numele în Marin.
Această cuvioasă schimbând hainele femeieşti, s-a îmbrăcat bărbăteşte şi în loc de Maria s-a numit pe sine Marin. Şi intrând în mănăstire împreună cu tatăl ei cel după trup, care se numea Eugeniu, s-a tuns monah, şi slujea împreună cu monahii cei mai tineri, fără să se cunoască nicidecum că este femeie. Odată, găzduind la o casă de oameni, împreună cu alţi fraţi a fost pârâtă că a stricat fecioria fiicei găzduitorului. Ea a primit cu mulţumire clevetirea aceea şi ocara şi a mărturisit că făcuse păcatul, pe care de fapt nu-l făcuse. Pentru aceea a fost izgonită din mănăstire şi timp de trei ani s-a necăjit, fericita, hrănind pruncul acela pe care nu-l născuse ea. Când, mai târziu, a fost primită din nou în mănăstire, avea cu sine şi pruncul acela din desfrânare, care era de parte bărbătească. Dar adevărul nu a întârziat să se arate. Căci murind, s-a cunoscut că era femeie. Iar fiica găzduitorului aceluia, care clevetise pe cuvioasa, a fost chinuită de un demon rău, şi silită în cele din urmă să mărturisească, cum că a fost stricată de un ostaş şi de aceea igumenul şi monahii care mai înainte numeau pe cuvioasa Maria ticăloasă, atunci au numit-o fericită şi de multă cinstire au învrednicit-o.

Tot în această zi, pomenirea precuviosului părintelui nostru Antonie, arhiepiscopul Constantinopolului.



Acest sfânt, trăgându-se după tată din Asia, iar după mamă din Europa, a avut ca a treia patrie cetatea Constantinopol, care l-a îmbrăţişat, l-a hrănit, l-a văzut dezbrăcându-se de scutecele maicii sale şi crescând în vârstă, l-a învăţat Sfintele Scripturi, iar în urmă l-a câştigat şi păstor al ei. Când a îmbrăţişat viaţa monahală şi a dat dovadă de multă bărbăţie în aducerea la îndeplinire a acestei filozofii practice, împotriva voinţei lui a fost hirotonit preot şi făcut igumen al mănăstirii. De atunci înainte el a urmărit cu şi mai multă râvnă privegherea, postul şi stăruinţa în rugăciune, încât a făcut şi pe tatăl său să îmbrace haina monahală. Şi astfel luând prilej, săvârşea milostenia cu amândouă mâinile, după cum zice proverbul. Odată, pe când sfântul trecea printr-un loc strâmt şi împărţea milostenie, i s-a arătat cineva care ţinea în mâini o mare legătură plină cu galbeni şi care i-a zis: ia aceasta şi să o cheltuieşti cu săracii. Şi mâna aceluia se vedea ţinând galbenii, iar la faţă era cu neputinţă de văzut cel ce îi întindea legătura cu bani. Cu acest fel de bunătăţi era îmbogăţit acest minunat părinte. Pentru aceasta venind vremea când se căuta arhiereu pentru cetatea cea împărătească, prin hotărârea sfântului sinod şi a împăratului, sfântul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului. După aceea, ca şi cum ar fi fost întraripat de puterea Duhului Sfânt, cu toate că trupul îi era bătrân, vizita toate bisericile oraşului, cu toată râvna şi cu rugăciuni îmblânzea pe Bunul Dumnezeu; ajuta bisericile ce erau dărăpănate de vechime; da cu îmbelşugare cele de nevoie clericilor şi anagnoştilor celor lipsiţi şi mângâia multe mii de săraci, cu dare de grâu şi cu milostenii. Şi astfel făcându-se pricinuitor multora de mult bine şi minuni prea mari săvârşind, la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Hristos este cu noi!