,,Dreptii se vor bucura, iar pacatosii se vor tangui,,-Sf.Luca al Crimeei

VI. Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii se vor tângui.

Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului
Omului, că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii (Mt. 24, 27-28).

Despre care stârv este vorba aici? Despre stârvul omenirii, care până la urmă se va
împotmoli negreşit în păcate şi necredinţă, fiind în ochii lui Dumnezeu ca un hoit care
putrezeşte. Va veni vremea cea cumplită despre care Domnul nostru Iisus Hristos a spus: Fiul
Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Lc. 18, 8). Despre această vreme a
prorocit şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Timotei: Şi să ştii că în zilele din urmă vor
veni vremuri grele - că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi,
hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste,
neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi,
îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu (2 Tim. 3, 1-4).

Când toate acestea se vor împlini şi omenirea va deveni ca un stârv, se vor aduna
vulturii. Care vulturi? Nu este vorba de păsări: îngerii răzbunători se vor aduna la acest hoit al
omenirii. În acea zi înfricoşătoare, la glasul trâmbiţei arhanghelului toţi morţii vor învia şi se
vor înfăţişa la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos.

Cum se vor înfăţişa, unde se vor înfăţişa, că doar vor fi milioane fără număr? Pământul
întreg nu i-ar putea cuprinde. Nu pe pământ va fi această Judecată înfricoşătoare, fiindcă pe
pământ şi în tot universul se va petrece atunci o catastrofă cumplită, pe care nici nu ne-o
putem închipui: tot universul va fi nimicit, va arde, va pieri în flăcări. Munţii se vor mişca din
loc, insulele vor dispărea, va avea loc un cutremur nemaivăzut. Şi dacă necredincioşii vor vrea
în acea zi să scape, dacă vor striga munţilor: „Cădeţi peste noi” şi dealurilor: „Acoperiţi-ne”
(v. Lc. 23, 30), nu vor avea unde să fugă. Nici un fel de peşteri nu-i vor adăposti, fiindcă totul
va fi nimicit.

Va fi ceea ce a prezis demult prorocul Daniel. El scrie lucruri uimitoare. Uimitor e şi
faptul că încă din vechime Dumnezeu a descoperit oamenilor cum se va încheia existenţa
universului şi a neamului omenesc în starea lor de acum.

Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel Vechi de zile;
îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său -
flăcări de foc, iar roţile lui - foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii îi
slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui. Judecătorul S-a aşezat şi au fost deschise
cărţile (Dan. 7, 9-10) - cărţile în care sunt înscrise toate faptele oamenilor.

Care sunt cărţile acestea? Bineînţeles, nu cărţi scrise, de care Dumnezeu, Cel
Netrupesc şi Atotştiutor, nu are nevoie, ci cărţile conştiinţei fiecărui om, fiindcă în acea zi
înfricoşătoare a Judecăţii se vor deschide cărţile conştiinţelor, şi fiecare îşi va aminti deodată,
până în cele mai mici amănunte, tot ce a făcut în fiecare zi a vieţii sale; va vedea cu groază
toată păcătoşenia cumplită a sufletului său, îşi va aminti toate faptele sale rele, toate cuvintele
păcătoase pe care le-a rostit limba sa.

Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului. Care semn? Semnul cel luminat al
Crucii lui Hristos. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate
neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi slavă
multă (Mt. 24, 30-31).

Vor fi adunaţi toţi cei curaţi şi drepţi, pentru care această zi nu va fi groaznică,
înfricoşătoare, ci va fi zi de mare bucurie: aceştia îl vor întâmpina pe Domnul cu mare
bucurie, nu cu frica animalică de care vor fi plini cei aşezaţi de Domnul Iisus Hristos de-a
stânga.

Ce se va întâmpla cu nefericiţii aşezaţi de-a stânga? Va fi plângere mare, care va
umple întreaga lume. Vor curge râuri şi mări de lacrimi. Scrâşnirea dinţilor va fi ca tunetul,
fiindcă - toţi vor vedea semnul Fiului Omului, fiindcă toţi îl vor vedea pe Judecătorul lumii, al
Cărui nume l-au necinstit, în Care n-au crezut - îl vor vedea şi se vor cutremura, îl vor vedea
şi vor striga cu jale, îl vor vedea şi vor plânge cu lacrimi de sânge, îl vor vedea şi vor scrâşni
din dinţi, îl vor vedea şi îşi vor smulge părul din cap, se vor bate în piept, îl vor vedea pe
Domnul Iisus Hristos ca Judecător al lumii arhiereii Ana şi Caiafa, care L-au răstignit, îl va
vedea Pilat, îl vor vedea ostaşii care au bătut piroane în mâinile şi picioarele Lui. Îl va vedea
ostaşul ce I-a străpuns cu lancea inima, îl vor vedea şi va cădea peste ei groază de nedescris.
Irod îl va vedea pe Înainte-Mergătorul Ioan, căruia el i-a tăiat capul, stând lângă
Domnul Iisus. Împăraţii romani, care i-au prigonit cumplit pe creştini, vor vedea nenumăratele
cete ale mucenicilor împurpuraţi de sânge, pe care ei i-au chinuit pentru credinţa în Domnul
Iisus Hristos, pentru cuvântul lui Hristos.

Împăratul Iulian Apostatul îl va vedea în lumina dumnezeiască şi în cumplita Lui
mărire pe Judecătorul Atotputernic, al Cărui nume a vrut să-l şteargă din amintirea lumii ca să
statornicească în locul ei pomenirea dumnezeilor săi mincinoşi.

Uriaşele cete ale curvarilor şi curvelor vor vedea cetele luminoase ale feciorelnicilor,
în fruntea cărora va fi Sfântul Ioan Teologul - cete de oameni în haine albe, având pe capcununi de lumină; le vor vedea, vor pricepe murdăria sufletului şi inimii lor şi vor cădea într-o
deznădejde nemărginită. Preacurvarii îşi vor vedea soţiile şi soţii, pe care i-au rănit atât de
adânc. Tâlharii îi vor vedea pe cei pe care i-au ucis; hoţii îi vor vedea pe sărmanii cărora le-au
luat ultimul bănuţ, vor pricepe suferinţele pe care le-au pricinuit, vor vedea cât de mult a
decăzut vrednicia lor omenească.

Cei răi de gură îi vor vedea pe oamenii ce şi-au păzit curăţia limbii, îi vor vedea
îmbrăcaţi în haine albe pe marii nevoitori, ce s-au luptat întotdeauna cu limba lor, îi vor vedea
pe sfinţi, din ale căror guri ieşeau numai cuvinte harice şi niciodată cuvinte rele, blesteme şi
minciuni. Vor vedea toate acestea clevetitorii, şi focul iadului le va aprinde limbile.
Şi va începe Judecata, aspră şi dreaptă, şi se va împlini ceea ce ne-a spus Iisus Hristos:
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetosează de dreptate, că aceia se vor sătura (Mt. 5, 6).
Cum poate omul să trăiască fără dreptate? Inima curată năzuieşte către dreptate. Cât de
nesuferită i-e nedreptatea, cât de mult o chinuie nedreptatea! Iar dacă pe noi, care suntem plini
de nedreptate, ne chinuie atât de mult nedreptatea lumii, ce să mai spunem de Dumnezeu,
Care a privit mii de ani grozăviile nedreptăţii omeneşti?! Dacă inima noastră nu poate răbda
ca răufăcătorii plini de neomenie să rămână nepedepsiţi, oare Dreptul Dumnezeu nu cere
această Înfricoşată Judecată?

Şi va fi, va fi Judecată, fiindcă dreptatea trebuie să triumfe neapărat, şi după nimicirea
lumii prin foc totul va fi făcut din nou (Apoc. 21, 5). Vom trăi într-o lume nouă, unde va locui
dreptatea, sfânta şi veşnica dreptate, unde nu va fi nici o minciună şi răutate, unde nu va mai fi
nici moarte.

Pe mulţi obraznici îi nemulţumeşte ideea acestei Judecăţi. „Cum aşa”, spun ei, „pentru
micile noastre păcate lumeşti să fim osândiţi la chinuri veşnice? Unde este dreptatea?”
Tocmai aici se vede marea dreptate dumnezeiască: păcătoşii s-au osândit singuri la chinuri
veşnice neiubindu-L pe Domnul şi Făcătorul lor, nepunând ca lege a vieţii lor poruncile Lui:
fie că L-au urât, la fel ca fariseii, cărturarii şi arhiereii, fie că au fost cu desăvârşire nepăsători
faţă de El şi răstignirea Fiului lui Dumnezeu nu i-a mişcat deloc.

Mulţi au ales nu calea dragostei, ci calea îmbogăţirii, calea lăcomiei de averi, a slujirii
trupului, a slujirii diavolului - fiindcă de la diavol sunt patimile şi poftele noastre. Ei bine,
dacă aţi ales de bunăvoie calea slujirii diavolului, calea răului şi a urii, mergeţi în focul veşnic,
la diavol, unde-i temeiul răului, al urii şi al nedreptăţii. Chinul lor veşnic va sta în faptul că
răutatea lor va spori tot mai mult, tinzând spre răutatea diavolului. Aşadar, oare nu s-au
osândit singuri la aceste chinuri? Şi oare nu e drept ca toţi cei curaţi cu inima şi drepţi să
primească răsplata bucuriei veşnice, a bucuriei împărtăşirii cu însuşi Dumnezeu, cu Tatăl şi cu
Fiul şi cu Sfântul Duh întru împărăţia lui Dumnezeu?

Iată, v-am descris ziua cea înfricoşătoare ca să vă cutremuraţi, ca să pricepeţi şi să
cunoaşteţi că doar prin sfânta pocăinţă ne putem şterge păcatele fără număr. V-am vorbit
despre asta fiindcă mâine începe Postul Mare - vreme de pocăinţă şi mântuire. Deci, amintiţivă
acest lucru şi începeţi, cu ajutorul îngerului păzitor, calea pocăinţei voastre. Amin.

Hristos a inviat!