Sf. Nicolae Cabasila-TÂLCUIREA DUMNEZEIEŞTII LITURGHII(XXII-XXIII-XXIV)

CAPITOLUL XXII
Despre citirile din Sfânta Scriptura, ordinea si simbolismul lor

Dupa cântarea întreit-sfânta, se citeste Apostolul apoi si Evanghelia –
dupa ce adunarea credinciosilor a cântat, mai întâi, un imn de slava lui
Dumnezeu: („Slava Tie, Doamne, slava Tie”)
Dar de ce înainte de citirile din Scriptura laudam pe Dumnezeu? – Pentru
ca acest lucru se cuvine sa-l facem ori de câte ori El ne daruieste ceva si deci cu
atât mai mult atunci când e vorba sa dobândim un bun asa de pretios, cum este
auzirea cuvintelor dumnezeiesti. Înainte de Apostol, cântarea (întreit-sfânta) e
amestecata cu cererea, caci se termina prin cuvintele „miluieste-ne pe noi!”. Dar
înainte si dupa Evanghelie înaltam o cântare adevarata, de lauda, fara cerere, ca
unii care stim ca Sfânta Evanghelie întruchipeaza pe Hristos si ca daca L-am
aflat pe Hristos, am dobândit totul. Caci într-însa se afla Mirele si avându-L pe
el, nu mai avem nevoie sa-I cerem nimic. Caci nu se cade ca fiii Mirelui sa
posteasca, atâta vreme cât Mirele este cu dânsii, ci numai sa-l cinsteasca si sa-L
laude120. Pentru acelasi motiv, si imnul serafimilor, asa cum îl redau Proorocii
121, este tot o cântare de lauda curata, fara cerere.
Dar ce rost au citirile din Scriptura în acest moment al slujbei? – Daca
vrei sa stii folosul lor, l-am spus:122 ele ne pregatesc si curatesc mai dinainte,
pentru sfintirea cea mare a Sfintelor Taine. Iar daca vrei sa afli care este
însemnarea lor, afla ca ele închipuiesc aratarea în lume a Domnului prin care El
s-a facut cunoscut, pe încetul, dupa învierea Sa. De aceea mai întâi ni se arata
sfânta Evanghelie închisa, închipuind prima aratare123. Tatal a marturisit pe Fiul,
care era înca necunoscut124, când Fiul, negraind nimic despre Sine, avea nevoie
de glasul unui vestitor. Dupa aceea, citirile din Scriptura închipuiesc aratarea
mai vadita a Mântuitorului, când El vorbea tuturora, în public si S-a facut
cunoscut nu numai prin cele ce a grait El Însusi, ci si prin ce a învatat pe
Apostoli sa propovaduiasca, trimitându-i catre oile cele pierdute ale casei lui
Israel125. De aceea se citeste atât din cartile sfintilor Apostoli, cât si din Sfânta
Evanghelie însasi.
Dar de ce nu se citeste mai întâi Evanghelia? - Pentru ca cele graite de
Domnul Însusi ne înfatiseaza aratarea Lui mai lamurit decât cele spuse de
Apostoli. Stim însa ca Mântuitorul nu a aratat oamenilor dintr-odata si pe de-antregul
marimea puterii si a bunatatii Sale (aceasta o va face la a doua Sa
venire), ci a înaintat treptat de la ceea ce era mai nevadit la ceea ce era mai

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
120 Cf. Matei IX, 16.
121 Vezi Isaia VI, 1-3, Cf. si Apoc IV, 18.
122 Vezi cap. I si XVI.
123 În textul original = h& epifaneia (epifania) numele sarbatorii de la 6 Ian. (la început nasterea si Botezul,
apoi numai Botezul).
124 Aluzie la evenimentele de la Botezul Domnului. Vezi Matei III, 13-17.
125 Cf. Matei X, 6.

vadit. De aceea este potrivit sa se citeasca Apostolul înaintea Evangheliei, vrând
sa se arate astfel ca manifestarea Domnului în lume s-a facut treptat. Tot pentru
acest motiv, lucrurile care amintesc aratarea Lui deplina, sunt pastrate pentru
partea de la urma a slujbei, dupa cum se va vedea din cele ce urmeaza.

CAPITOLUL XXIII
Despre rugaciunile de dupa Evanghelie

Dupa ce s-a citit sfânta Evanghelie, diaconul îndeamna multimea sa se
roage, iar în altar preotul se roaga si el, în taina, ca rugaciunile credinciosilor sa
fie primite de Dumnezeu; apoi, slavind cu glas mare pe Dumnezeu, îi ia si pe ei
partasi la slavire.
Dar care e rugaciunea obsteasca cea mai potrivita, îndata dupa
Evanghelie? – E rugaciunea pentru cei ce pazesc cuvântul Evangheliei, pentru
cei ce imita iubirea de oameni a lui Hristos, Cel simbolizat prin Evanghelie. Si
care sunt acestia? – Pastorii Bisericii si capeteniile popoarelor, adica cei ce
chivernisesc treburile obstesti. Caci daca acestia îsi tin fagaduiala, propovaduind
bine si pazind cele scrise în Evanghelie, împlinesc si lipsa lui Hristos, dupa cum
zice Sfântul Apostol Pavel 126, pascând turma Lui, dupa învatatura data de El. În
rândul acestora sunt trecuti apoi, ca vrednici sa fie pomeniti în rugaciunile
obstei, si ctitorii, îngrijitorii sfintelor lacasuri, învatatorii virtutii si toti cei ce, în
vreun fel oarecare, fac bine obstei bisericesti si celor sfinte.
Acum însa ne apropiem de sfânta Jertfa, la care nu se cade sa fie de fata
cei nebotezati, pe care îi numim „catehumeni” (cei chemati), întrucât ei au primit
crestinismul numai din auzite si, atât cât se poate, din învatatura. Pe acestia
preotul îi îndeparteaza acum din ceata credinciosilor crestini, citind mai întâi o
rugaciune pentru dânsii, în care se roaga ca ei sa se desavârseasca,
învrednicindu-se de botez la vremea cuvenita. Iar motivul acestei rugaciuni este
slavirea lui Dumnezeu: „Ca si acestia sa slaveasca împreuna cu noi întru tot
cinstitul si de mare cuviinta numele Tau...”
Dupa ce rosteste acest ecfonis ca pe o slavoslovie, luând astfel ca partasi
la slavire multimea credinciosilor, preotul zice în taina o alta rugaciune127, în
care mai întâi multumeste lui Dumnezeu ca l-a învrednicit pe deplin sa stea
înaintea Lui si sa-si înalte mâinile spre El, pentru sine si pentru credinciosi, iar
dupa aceea se roaga sa se învredniceasca a face acest lucru în toata vremea, cu
cuget curat. Iar încheierea acestei rugaciuni este tot slava lui Dumnezeu: „Ca tie
se cuvine toata slava...” Slavind astfel pe Dumnezeu, dupa obicei, împreuna cu
poporul, preotul se roaga din nou, în taina128, pentru sine si pentru norod, ca fara

-------------------------------------------------------------------------------------------
126 Coloseni I, 24.
127 Rugaciunea întâi pentru credinciosi.
128 Rugaciunea a doua pentru credinciosi.

de osânda sa stea înaintea sfântului Jertfelnic, nepatat de nici o întinaciune
trupeasca sau sufleteasca, iar pe credinciosii care se roaga împreuna cu el sa-i
învredniceasca a se împartasi cu Sfintele Taine fara vinovatie si fara osânda si,
pe lânga aceasta, sa mosteneasca împaratia cerurilor.
Si aceasta rugaciune se încheie tot prin slavirea lui Dumnezeu, spre care
ne-a îndemnat sfântul apostol Pavel, zicând: „Toate spre slava lui Dumnezeu sa
le faceti!”129. Adica preamarirea lui Dumnezeu sa fie telul nostru de totdeauna.
Agricultorii au ca scop al muncii lor produsul roadelor câmpului, pentru care se
trudesc bucurosi; negutatorii urmaresc câstigul, altii altele si asa mai departe.
Noi însa, în toate câte facem, slava lui Dumnezeu sa o cautam. Caci noi suntem
niste robi care datoram Stapânului nostru aceasta slujire, ca unii care pentru ea
am fost ziditi de Dânsul dintru început si tot pentru ea am fost rascumparati din
nou. De aceea vedem cum Biserica se îngrijeste necontenit de slava lui
Dumnezeu, propovaduind-o în toata lumea cântând-o în toate slujbele sfinte,
socotind-o totul si toate facându-le pentru ea: rugaciunile si cererile, sfintele
slujbe, îndemnurile si orice lucrare sfânta.

CAPITOLUL XXIV
Despre aducerea cinstitelor daruri la sfânta Masa

Laudând cu glas mare pe Dumnezeu, preotul merge la procomidiar si,
ridicând cu evlavie cinstitele daruri în dreptul fruntii, iese din altar; purtându-le
astfel, le duce la sfânta Masa, ocolind prin sânul bisericii, pasind încet si solemn.
iar credinciosii cânta si îngenuncheaza înaintea lui cu tot respectul si cucernicia,
rugându-se sa-i pomeneasca la aducerea darurilor, în timp ce el înainteaza însotit
de faclii si de cadelnite, intrând astfel în altar, în timp ce el înainteaza însotit de
faclii si de cadelnite, intrând astfel în altar.
Acestea se savârsesc dupa trebuinta: darurile, care vor fi în curând jerfite,
trebuiau aduse si puse pe jertfelnic. Iar acest lucru se face cu toata cinstea si
cuviinta posibile, caci asa se aduceau daruri lui Dumnezeu; chiar si împaratii,
când trebuiau sa aduca daruri lui Dumnezeu, nu încredintau altora acest lucru, ci
ei însisi, având coroana pe cap, ,mergeau si le aduceau singuri.
Acestea înfatiseaza însa si aratarea cea din urma a lui Hristos, prin care
mai ales a aprins ura iudeilor, când a facut drumul din patrie (Galileia) la
Ierusalim, unde trebuia sa se jertfeasca, intrând calare pe asin în oras, escortat si
aclamat de multimi.
În acest moment, trebuie sa îngenunchem înaintea preotului si sa-l rugam
ca sa ne pomeneasca în rugaciunile Jertfei. Caci nu exista o alta forma de
rugaciune care sa poata atât de mult si care sa ne dea nadejdi mai tari ca aceea

------------------------------------------------------------
129 I Cor X, 31.

adusa prin aceasta înfricosata Jertfa, care a curatit, fara nici o plata, pacatele si
faradelegile lumii. Iar daca unii dintre cei ce îngenuncheaza înaintea preotului,
când acesta intra cu cinstitele daruri, se închina darurilor purtate, socotindu-le
drept Trup si Sânge al lui Hristos, acestia fac confuzie cu Liturghia darurilor mai
înainte sfintite, nestiind deosebirea dintre aceste Liturghii. Caci Liturghia
Sfântului Ioan (si cea a Sfântului Vasile), la acest vohod, au darurile nejertfite si
înca nesfintite, pe când Liturghia darurilor celor mai înainte sfintite le are slujite
mai dinainte si prefacute în Trupul si Sângele Domnului130.

Hristos este cu noi!