Acatistul si viata Sfintilor Adrian si Natalia

Adrian si Natalia - Sfinti Mucenici !

(26 august)

Dupa obisnuitul inceput se zice:

CONDACUL1

Alesilor slujitori ai lui Dumnezeu si prealaudati mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui ati dispretuit desertaciunea lumeasca, punandu-va viata ca o jertfa curata, dorind sa primiti mai degraba chinuri, decat sa va lepadati de Dumnezeul cel adevarat, cu dragoste va laudam sfintilor Adrian si Natalie. Deci, ca cei ce stati langa Tronul cel de har al Domnului desfatandu-va, rugati-va pentru cei ce cu credinta si evlavie va imploram, si cu multumire va cantam asa: Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prelaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

ICOSUL 1

Cu o iubire ingereasca te-ai rugat neincetat Mantuitorului, Natalie preafericita, ca sa-i lumineze mintea intunecata a sotului tau si sa o intoarca spre cunoasterea Facatorului si Stapanului tau, pana cand au fost auzite rugaciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut si plin de curaj a suferit chinuri si chiar moartea. Admirand ravna si dragostea voastra pentru Hristos, cu evlavie va cantam asa:

Bucurati-va lumini ai dragostei Dumnezeiesti.

Bucurati-va stalpi neclatiti de relele paganesti.

Bucurati-va, ca ati purtat crucea drept si cu rabdare.

Bucurati-va ca cu aceasta ati invins pe demon si vicleniile sale.

Bucurati-va ca de Domnul voi ati fost incununati.

Bucurati-va ca la Tronul ceresc, pentru noi va rugati.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

CONDACUL al 2-lea

Vazand Domnul curatia inimii tale, preacinstite Adriane, macar ca era umbrita de politeism, dara gata sa primeasca Adevarul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizandu-ti usile imparatiei Sale, pentru rugaciunile sotiei tale; impreuna cu care ai cantat lui Dumnezeu cantare de lauda: Aliluia.

ICOSUL al 2-lea

Intelegerea adevaratei cunostinti de Dumnezeu, ti-a umplut sufletul Adriane, cand, ca notar, scriai numele sfintilor mucenici, osanditi la chinuri si moarte pentru numele Domnului; cand ai intrebat pe servii lui Hristos, ce rasplata au sa primeasca ei de la Domnul in imparatia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au raspuns ca, limba nu poate spune si mintea nu poate cuprinde, ce a pregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. indata ai parasit religia cea paganeasca si din toata inima ai strigat: "Si eu sunt crestin!" Laudand intoarcerea ta catre Soarele Dreptatii, te rugam primeste, impreuna cu sotia ta, sfanta Natalia, de la noi pacatosii laudele acestea:

Bucurati-va ai adevaratului Dumnezeu sfinti slujitori.

Bucurati-va ai voiei Lui sfinte buni implinitori.

Bucurati-va ca in locul frumusetii pe Hristos L-ati iubit.

Bucurati-va ca iubirea conjugala, Lui o ati daruit.

Bucurati-va ca ne ziceti, sa nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus.

Bucurati-va ca-n neputinte, sa urcam ne ajutati nespus.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

CONDACUL al 3-lea

intarit cu putere de Sus ai mers fericite la nevointe si chinuri dorind sa mori pentru Domnul si Mantuitorul tau. Sotia ta, Natalia, cu rugaciuni si indemnuri iti ajuta sa ridici crucea randuita de Domnul si sa primesti cununa nestricaciunii, pregatita tie in ceruri si cu indrazneala sa canti lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 3-lea

Avand sa te prezinti la nelegiuita judecata a lui Maximian, ai fost inchis in temnita, unde cu ceilalti mucenici, ai petrecut toata noaptea in rugaciuni, cantari si sfatuiri duhovnicesti. Sotia ta, dispretuind iubirea fireasca si neputinta femeiasca, in tot chipul te convingea sa nu parasesti credinta in Hristos, ci sa ramai pana la sfarsit un marturisitor neclintit al numelui Domnului, netemandu-te de moarte. De aceea, ca adevaratilor ostasi ai lui Hristos, cu bucurie sufleteasca va cantam:

Bucurati-va curajosi ravnitori ai credintei celei adevarate.

Bucurati-va neinfricati mustratori ai credintelor desarte.

Bucurati-va ca cu rabdarea ca cu o arma v-ati imbracat.

Bucurati-va ca Crucea ca pe un scut puternic in mani ati luat.

Bucurati-va ca chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat.

Bucurati-va ca prin voi numele Domnului e binecuvantat.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 4-lea

Viforul indoielii si al fricii de la inima ta ai gonit, slavite Adriane si spre nevointa muceniceasca te-a intarit fericita sotia ta Natalia, toata noaptea vorbind depsre rasplata viitoare ce a pregatit-o Dumnezeu celor ce isi pun viata

pentru El, spunandu-ti astfel: "Fericit esti domnul meu, ca ai aflat comoara cea nepretuita, margaritarul cel preascump - pe Hristos Domnul!" Nu te mai intoarce iar la bezna idoleasca, ci ramai credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cantandu-l din toata inima: Aliluia.

ICOSUL al 4-lea

Auzind Natalia, fiind acasa, ca te-ai intors din temnita si gandindu-se ca te-ai infricosat de chinuri si te-ai lepadat de Hristos, plangea amarnic si, intampinandu-te in usa casei, te dojenea ca te-ai lepadat de credinta. Dar tu, bucurandu-te in duh si mai tare intarindu-te in suferinta, cu lacrimi i-ai povestit ei, ca nu numai nu te-ai lepadat de Hristos, ci voiesti mai mult sa suferi pentru Numele Sau sfant.

Mirandu-ne de o asa inalta dragoste crestineasca, cu umilinta va cantam:

Bucurati-va ca chipul adevaratei insotiri crestinesti ne-ati aratat.

Bucurati-va ca iubire cereasca in inimile voastre ati purtat.

Bucurati-va ca cu lepadare de sine pe noi ne insufletiti.

Bucurati-va ca in toate, voia lui Dumnezeu, sa o vedem ne cersiti.

Bucurati-va ca ne-ati invatat sa parasim cele de jos-trecatoare.

Bucurati-va ca ne sfatuiti sa cugetam la cele de Sus-viitoare.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 5-lea

Minunata mila si dragoste ai aratat Natalie, cand impreuna cu sotul tau, ati cazut la picioarele celor intemnitati pentru numele lui Hristos, si sfintele lor rane ungandu-le si sarutandu-le, aducandu-le alinare sii usurare, cu inima smerita, inaltand lui Dumnezeu cantare ingereasca: Aliluia.

ICOSUL al 5-lea

Vazand chinuitorul pe sfintii intemnitati impreuna cu tine, ca sant atat de torturati, incat n-ar mai putea sa sufere alte chinuri si mai groznice, a poruncit sa te duca pe tine, Adriane, la judecata si sa te sfatuiasca sa te lepezi de Hristos, ori de nu, sa fii supus si la mai grele chinuri, insa, intarit fiind cu putere de Sus si mangaiat de fericita ta sotie, ai ramas statornic impotriva ispitirilor vrajmasului. De aceea pentru suferinta cea pentru Hristos, va fericim impreuna cu sfanta Natalia si cu bucurie va cantam:

Bucurati-va purtatori de biruinta, ai Celui Preainalt slujitori.

Bucurati-va puternici ai credintei in Hristos marturisitori.

Bucurati-va mustratori indrazneti ai ratacirii idolesti.

Bucurati-va neinfricati propovaduitori ai slavei Dumnezeiesti.

Bucurati-va ca de mania lui Maximian nu v-ati infricosat.

Bucurati-va ca rautatea si cruzimea lui o ati desconsiderat.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

CONDACUL al 6-lea

Propovaduitor si retor te-ai aratat Adriane, in fata judecatii imparatesti, marturisind ca Hristos este Dumnezeu adevarat, care a facut cerul si pamantul, iar ratacirea diavoleasca o ai defaimat, si pentru acesta marturisire si defaimare ai suferit groaznice batai si chinuri, cantand Celui Atoatebiruitor: Aliluia.

ICOSUL al 6-lea

Lumina slavei ceresti a stralucit pe fata ta intelepte patimitorule, cand, fiind batut in mod barbar peste pantece,

de iti curgeau maruntaiele, dar nu incetai sa slavesti pe Hristos in fata poporului si sa marturisesti Numele Lui. Iar fericita Natalia, vazand rabdarea si barbatia ta, se ruga ca sa nu slabeasca sufletul tau, ci sa ramai pana la sfarsit slujitor credincios al lui Hristos. Amandurora, noi va cantam asa:

Bucurati-va ca sfinte lacasuri ale Duhului Sfant ati fost.

Bucurati-va vase slavite ale Harului lui Hristos.

Bucurati-va ca-n suflet si trup, v-a patruns Dumnezeiasca Lumina.

Bucurati-va ca Imparatul-Hristos v-a dat intelepciuneadivina.

Bucurati-va ca cu puterea Dumnezeirii Lui ati fost intariti.

Bucurati-va ca fara de frica, ati primit sa fiti munciti.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 7-lea

Vrand prigonitorul imparat sa te cheme din nou la judecata, fericite Adriane, te-a inchis in temnita cu ceilalti mucenici, unde a venit Natalia si, fericindu-te, te intarea zicand: "Fericit esti domnul meu, ca te-ai invrednicit de starea sfintilor mucenici ai lui Hristos, si cu dansa bucurandu-te ai cantat lui Dumnezeu: Aliliua.

ICOSUL al 7-lea

Noua tortura a nascocit chinuitorul, poruncind ostasilor sa interzica intrarea femeilor, la cei intemnitati, care veneau sa-i mangaie si sa le usureze chinurile. Atunci si tie, fericita Natalie, ti s-a interzis sa-l vizitezi si sa-l servesti pe sotul tau; dar dispretuind porunca imparateasca, imbracata in haine barbatesti, veneai la inchisoare, ca si mai inainte si pe sotul tau il intareai ca, barbateste sa mearga la chinuri si moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie va laudam, cantandu-va acestea: Bucurati-va a slujitorilor lui Hristos, podoaba luminoasa.

Bucurati-va, a marturisitorilor Lui, frumusete aleasa.

Bucurati-va ca ne-ati aratat calea ingusta, pe care voi v-ati pornit.

Bucurati-va ca pe dansa ati ajuns la limanul linistit.

Bucurati-va ca acuma in slava si vesnica fericire va aflati.

Bucurati-va ca cu rugile voastre, de nenorociri ne aparati.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 8-lea

Priveliste stranie si strasnica a fost in temnita, unde erai inchis cu ceilalti, Adriane, cand dupa porunca tiranului chinuitor, au vrut sa-ti zdrobeasca fluierele picioarelor. Atunci sotia ta ti-a ridicat picioarele si Ie-a pus,pe nicovala, ca sa fie zdrobite de mainile chinuitorilor, ca mai curand sa te unesti cu Domnul si Mantuitorul tau, caruia il vei canta: Aliluia.

ICOSUL al 8-lea

Arzand in iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai rabdat pana la fericita adormirea ta, cand curatul tau suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atat de mult ai suferit, incat si mana ti-a fost taiata. Cinstind cu credinta sfarsitul tau mucenicesc, tie si sfintei Natalia, va cantam acestea:

Bucurati-va ca chinuri sufletesti, pentru Hristos ati rabdat.

Bucurati-va ca pe aripile iubirii spre Dumnezeu ati zburat.

Bucurati-va, ca ca vulturii spre Soarele Dreptatii v-ati ridicat.

Bucurati-va ca din valea plangerii, spre Lumina v-ati inaltat.

Bucurati-va ca-n ceata mucenicilor, prin chinuri ati intrat.

Bucurati-va, ca cu toti sfintii, imne lui Dumnezeu ati cantat.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 9-lea

Toata mandria chinuitorului tiran a fost rusinata, cand o ploaie puternica a stins flacara focului, si n-a lasat sa arda osemintele mucenicilor lui Hristos, ba inca si cetatea a inundat-o cu apa, si lumea necredincioasa a fost infricosata cu tunete si fulgere, iar fericita Natalia, plina de bucurie, canta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseste: Aliluia.

ICOSUL al 9-lea

Retorica pamanteasca nu-i in stare sa laude indeajuns nevointele voastre sfintilor mucenici Adrian si Natalia, caci unul parasind slava pamanteasca, si-a pus sufletul sau pentru credinta in Hristos, iar cealalta, invingand neputinta fireasca, barbateste s-a luptat, intarindu-si sotul in chinurile lui si bucurandu-se de fericitul lui sfarsit. Faptele bune ale voastre, nestiind cu vrednicie a le pretui, cu dragoste va cantam acestea:

Bucurati-va ca Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri ati dus.

Bucurati-va ca greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a rapus.

Bucurati-va ca patimile Domnului, voi insiva le-ati imitat.

Bucurati-va, ca patimi si pofte, cu voie le-ati crucificat.

Bucurati-va ca pilda de dragoste si blandete v-ati aratat.

Bucurati-va ca sarcina unul altuia sa purtam ne-ati invatat.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 10-lea

Vrand sa izbaveasca trupurile sfintilor mucenici de batjocura si dispret, a venit un oarecare binecredincios barbat cu sotia sa la Natalia si ceilalti frati crestini si i-a rugat sa le dea sfintele moaste ca sa le duca in Bizant, pana cand va trece prigoana lui Maximian-paganul. Crestinii din cetatea Nicomodiei, Ie-a ascultat rugamintea si Ie-a incredintat aceasta comoara de mare pret, cantand lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 10-lea

Ca si cu un zid, suntem inconjurati cu rugaciunile voastre sfintilor Adrian si Natalie, caci in orice napaste si nenorocire, totdeauna ne ajutati, cu atat mai mult cand cu dragoste va serbam amintirea, slavind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi paziti de sfintele voastre rugaciuni, va laudam cu acestea:

Bucurati-va ca in dragoste, santeti grabnicii nostri ajutatori.

Bucurati-va bunii nostri mijlocitori si invatatori.

Bucurati-va ca pentru noi la Dumnezeu mereu va rugati.

Bucurati-va, ca sa traim placut lui Dumnezeu ne invatati.

Bucurati-va prieteni ingaduitori, ce-n necaz pilda ne dati.

Bucurati-va ca pe culmile inocentii si curatiei ne ridicati.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 11-lea

Cantare lui Dumnezeu din toata inima ai adus, fericita Natalie, cand te-a scapat din mana tribunului, ce voia sa te ia in casatorie. Tu ca o sotie credincioasa sotului tau -mucenicul lui Hristos Adrian, n-ai voit sa te recasatoresti, ci, rugandu-te te-ai dus cu corabia la Bizant, unde a fost dus trupul sfantului sotului tau. Ajungand in cetatea aceea ai cantat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 11-lea

Far luminos a devenit corabia cu care ai calatorit pe mare, avand ca un margaritar de pret - mana sotului tau, cu a caruia rugaciuni ai scapat de urmarirea tribunului si ai ajuns cu bine la Biznat, cu sufletul plin de bucurie, sarutand trupul fericitului domnului tau, cu adanca umilinta ti-ai dat duhul in mainile Domnului. Slavind plecarea ta la Domnul, impreuna cu sfantul Adrian, va cantam acestea:

Bucurati-va soti fericiti, in viata si moarte nedespartiti.

Bucurati-va prieteni ai Domnului, ce langa Tronu-I-L slaviti.

Bucurati-va ca de vederea Fetii Lui pururea va indulciti.

Bucurati-va ca fericirea vesnica, pe totdeauna o primiti.

Bucurati-va ca in locasul celor drepti la odihna va aflati.

Bucurati-va ca moastele cele sfinte, spre vindecare ni le lasati.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 12-lea

Vase pline cu har s-au aratat cinstitele voastre moaste, daruite noua de Hristos-Domnul, pe dansele cinstindu-le, cu rugaciunile voastre sfintilor mucenici ai lui Hristos, capatam dezlegarea pacatelor, din toata inima cantand lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 12-lea

Cantand cinstitele voastre patimi si fericita adormire, prin care v-ati urcat la cele de Sus cu toti sfintii din veac bineplacuti lui Dumnezeu, va laudam prealaviti mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalie, si va rugam sarguincios, sa ne pomeniti neincetat la Tronul Slavei, pe cei ce va fericim asa:

Bucurati-va ostasi rabdatori de chinuri si purtatori de biruinta.

Bucurati-va alesi luptatori pentru adevarata credinta.

Bucurati-va luminatori aprinsi ai virtutii crestinesti.

Bucurati-va carbuni aprinsi ai dragostei Dumnezeiesti.

Bucurati-va cuplu, ce intariti legaturile casatoresti.

Bucurati-va ca ati fost incununati cu bunurile cele ceresti.

Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 13-lea

O, sfintilor mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalie, fericiti soti si purtatori de chinuri straluciti. Auziti-ne pe noi cei ce ne rugam cu lacrimi, venind la biserica, rugati-L pe Stapanul cel milostiv, Domnul nostru lisus Hristos, sa ne daruiasca noua tuturora: pace in familie, sanatate trupeasca si sufleteasca, mantuirea sufletului, ca intotdeauna sa-l cantam Lui: Aliluia.

(de trei ori)

Apoi Icosul I si Condacul 1.

RUGACIUNE

O, sfintit Cuplu, sfintilor mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalie, fericiti soti si straluciti purtatori de chinuri! Ascultati-ne pe noi ce ne rugam si mijlociti pentru noi, ca sa ni se dea toate cele de folos trupurilor si sufletelor, si rugati pe Hristos Dumnezeu, sa ne miluiasca si sa faca cu noi dupa indurarile Sale, ca sa nu pierim in pacatele noastre. Asa sfintilor mucenici, primiti glasul rugaciunilor noastre si cu mijlocirile voastre, izbaviti-ne de foamete, de ciuma, de cutremur, de potop, foc si grindina, de sabie si de navalirea celor de alt neam, de razboiul cel dintre noi, de moartea cea napraznica si de toate nenorocirile, scarbele si durerile; ca intotdeauna prin mijocirile voastre fiind intariti, sa slavim pe Domnul lisus Hristos, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, cu Cel Fara de inceput al Sau Parinte si Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.




26 august, Nicomidia, vestul Asiei Mici, începutul sec. IV



Iată una dintre cele mai măreţe povestiri despre o soţie ce-şi îndeamnă soţul să sufere mucenicia. Este o pildă supremă de credinţă neclintită, care ştie că scurta pierdere a soţului aici, pe pământ, pentru Hristos, înseamnă a-l dobândi din nou, de-a pururea, în împărăţia cerurilor.

Născut din neam ales, Adrian avea douăzeci şi opt de ani, fiind în floarea tinereţii, puternic şi chipeş, bine chivernisit în slujba împărătească. Avea o soţie tânără şi frumoasă, numită Natalia, cu care era căsătorit de treisprezece luni.

Într-o zi, în vremea ultimei mari prigoane a creştinilor, sub Împăratul Maximian, douăzeci şi trei de creştini au fost aduşi înaintea Împăratului şi chinuiţi crunt, aproape de moarte. Adrian era unul dintre dregătorii împărăteşti ce priveau suferinţele acelor oameni şi auzeau cu câtă vitejie îşi apărau credinţa în Hristos.

Apoi, pe când mucenicii zdrobiţi în bătaie erau duşi la palatul tribunului spre a li se înscrie numele, Adrian i-a întrebat ce nădăjduiau să dobândească îndurând asemenea suferinţe. Ei i-ai vorbit despre negrăita frumuseţe şi slavă a raiului şi i-au citat din 1 Corinteni 2, 9: Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe dânsul.

Auzind aceste vorbe, Adrian s-a dus la cel ce scria şi i-a spus: „Scrie şi numele meu împreună cu cele ale sfinţilor aceştia; şi eu sunt creştin“. Când împăratul a auzit aceasta, l-a întrebat: „Ţi-ai pierdut minţile?“ Adrian a răspuns: „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!“ Astfel că a fost întemniţat împreună cu ceilalţi.

Când soţia sa Natalia a aflat prima dată de întemniţarea lui, s-a mâhnit. Însă când a aflat că era întemniţat pentru Hristos, s-a bucurat mult, căci în taină era creştină. A îmbrăcat veşminte frumoase şi a dat fuga la temniţă să sărute legăturile soţului ei. L-a binecuvântat pentru hotărârea de a muri ca mucenic şi l-a sfătuit să rămână tare, îndemnându-i pe cei împreunăprinşi să se roage pentru el. Apoi Adrian a trimis-o înapoi acasă, rugând-o să fie liniştită şi să nu se teamă pentru el.

Apropiindu-se clipa muceniciei lui, temnicerii i-au îngăduit să meargă acasă şi să-şi ia rămas bun de la familie. Văzându-l că vine, Natalia, crezând că şi-a pierdut curajul şi a fugit din temniţă, a încuiat uşa casei şi a strigat la el, învinovăţindu-l că este un lepădat de Hristos şi iubitor al vieţii acesteia. I-a adus aminte de cuvintele Domnului, cel ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de dânsul înaintea Tatălui meu care este în ceruri (Mat. 10, 33). Se numea pe sine nenorocită, căci el o împiedica să se bucure de slava de a fi numită soţie de mucenic. Blagoslovenia pe care se aştepta să o primească, spunea ea, se preschimbase în nenorocire.

Dar când a aflat că ţelul venirii lui era altul decât îşi închipuia, de îndată supărarea i s-a schimbat în bucurie, şi l-a sărutat. Iar Adrian a strigat: „Blagoslovită eşti tu, soţia mea! Tu ai ajuns să-L cunoşti pe Dumnezeu, pentru ca soţul tău să se mântuiască. Cu adevărat, soţia mea, tu îţi iubeşti bărbatul! Blagoslovenia îţi va fi deci cunună, căci deşi nu ai îndurat tu însăţi chinurile, ai fost părtaşă la suferinţele mucenicilor prin mila faţă de ei“.

Luând-o de mână, el s-a întors împreună cu ea la temniţă. Pe drum a vorbit cu ea despre ceea ce trebuie să facă cu averea lui. Ea l-a îndemnat să nu se îngrijească de cele pământeşti, ci să cugete la bunătăţile cereşti. Intrând în temniţă, slujitoarea lui Dumnezeu Natalia a căzut înaintea sfinţilor mucenici şi, sărutându-le lanţurile, a văzut că rănile lor erau pline de puroi. Îndată şi-a trimis slujnica acasă să aducă pânză fină şi feşe. Când toate au fost aduse, Natalia a legat rănile mucenicilor cu mâna ei şi, pe cât se putea, le-a alinat suferinţele de neîndurat, slujindu-le în temniţă şapte zile, până când au plecat la judecată.



A venit şi ziua când Adrian avea să îndure bătăile pe care ceilalţi le primiseră. Toţi l-au îmbărbătat: „Du-te cu îndrăznire şi ruşinează-l pe tiran!“ Natalia îl îndemna şi ea: „Îndreaptă-ţi mintea, stăpâne, numai către unul Dumnezeu, şi inima ta să nu se teamă de nimic! Scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sfârşit; scurtă este suferinţa, dar slava muceniciei veşnică. Suferă durerea numai puţină vreme şi curând te vei bucura cu îngerii. Dacă slujind pe împăratul cel pământesc, te-ai îngrijit să aduni şi dajdia cea mai mică, necruţându-ţi sănătatea şi fiind gata să mori în luptă, oare nu ţi se cade acum să înduri tot felul de cazne cu încă mai multă vitejie, şi să mori pentru Impăratul ceresc, cu care tu însuţi ai să împărăţeşti?“

Îndurând cu vitejie bătăile şi răspunzând cu linişte şi iscusinţă cuvintelor zeflemitoare ale împăratului, Adrian a primit loviturile călăului cu asemenea seninătate, încât împăratul s-a înfuriat. Când pântecele lui Adrian a plesnit de bătăi, Maximian a pus capăt caznelor şi l-a trimis împreună cu ceilalţi înapoi în temniţă.

Din nou binecuvântata Natalia l-a îmbărbătat şi l-a mângâiat. Îmbrăţişându-l, ea îi spunea:



„Fericit eşti tu, stăpâne, că te-ai învrednicit a fi în rândul sfinţilor mucenici!



Fericit eşti tu, lumina ochilor mei, căci suferi pentru Cel ce a suferit pentru tine. Iată, de acum vei vedea slava Lui şi te vei face părtaşul ei, căci cel ce este părtaş suferinţelor Lui va fi părtaş şi al slavei Lui!“



Pe când vorbeau, Natalia a înmuiat o pânză în sângele lui şi şi-a uns trupul cu el. Peste câteva zile, după ce iarăşi legase rănile mucenicilor, Natalia şedea la picioarele lui Adrian şi zicea:

„Te rog, stăpâne al meu, adu-ţi aminte de legătura nunţii noastre, de şederea mea alături de tine în vremea suferinţelor şi de dorinţa mea ca tu să dobândeşti cununile. Roagă pe Domnul Hristos, Dumnezeul nostru, să mă ia împreună cu tine, astfel ca, aşa cum împreună am trăit în viaţa aceasta plină de păcate, tot aşa să trăim laolaltă nedespărţiţi în viaţa cea fericită. Te rog, stăpâne al meu, când vei sta înaintea Domnului Hristos, cere mai întâi îndurare pentru mine; căci sunt încredinţată că orice vei cere, Domnul îţi va da ţie, căci rugăciunea ta este plăcută înaintea Lui, ca şi stăruinţa ta. Dar tu ştii necredinţa acestor oameni şi lipsirea de Dumnezeu a împăratului şi mă tem că mă vor sili să mă mărit cu altul, cu un om necredincios şi păgân. Atunci se va întina patul meu, şi legătura noastră se va rupe. Cu stăruinţă te rog, ocroteşte-ţi soţia, aşa cum Apostolul ne-a învăţat; dăruieşte-mi, ca răsplată a curăţiei mele, să mor împreună cu tine!“

Curând apoi chinuitorii veniră la temniţă cu o nicovală şi un baros de fier, căci împăratul hotărâse să-i omoare pe toţi cu acele unelte. Natalia i-a rugat pe călăi să-l lovească întâi pe Adrian, căci se temea că va slăbi în hotărârea lui, de va vedea moartea celorlalţi.

Deci s-au dus mai întâi la Adrian. Însăşi soţia lui i-a ridicat picioarele pe nicovală. Cu o lovitură puternică, chinuitorii au sfărâmat fluierele picioarelor mucenicului şi i-au tăiat picioarele. „Rogu-te, stăpâne, robule al lui Hristos, spunea Natalia, cât mai eşti încă viu, întinde braţul ca să ţi-l sfărâme, şi vei fi deopotrivă cu ceilalţi mucenici ce au suferit mai mult decât tine!“

Sfântul Adrian întinse braţul spre ea, iar ea luându-l, îl puse pe nicovală. Călăul, lovind puternic braţul, îl sfărâmă, şi îndată Sfântul Adrian îşi dete sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Natalia a izbutit să ia în taină scumpul lui braţ acasă. Ea l-a uns cu mir scump, l-a învelit într-o pânză de purpură şi l-a aşezat la capul patului. Restul moaştelor lui Adrian şi ale celorlalţi douăzeci şi trei dimpreună cu el au fost duse în Bizanţul aflat în apropiere, de către câţiva creştini ce fugeau de prigoana lui Maximian.

După o vreme, unul dintre bărbaţii de seamă a dobândit încuviinţarea împăratului să se însoare cu frumoasa văduvă a lui Adrian. Auzind de cugetarea aceluia, Natalia îndată s-a pregătit să fugă la Bizanţ, la locul unde erau păstrate moaştele soţului ei. Ea s-a aşezat la rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Pe când se ruga, de multa osteneală şi de mâhnire Natalia a aţipit şi iată că unul dintre sfinţii mucenici i s-a arătat în vis şi i-a spus: „Pace ţie, Natalia, roaba lui Hristos! Să ştii că Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea şi nici noi nu am uitat bunătăţile tale, pe care le-ai făcut îngrijindu-ne în vremea întemniţării noastre. Stând înaintea feţei lui Hristos, stăruim ca să dea ţie să ajungi degrabă la noi“.

Fericita Natalia l-a întrebat: „Spune mie, mucenice sfinte, dacă stăpânul meu Adrian stă împreună cu tine înaintea Domnului Hristos“. Iar mucenicul i-a răspuns: „El şi-a luat locul înaintea Stăpânului chiar mai înainte de noi! Însă tu grăbeşte şi ia fără zăbavă o corabie şi mergi la locul unde sunt trupurile noastre. Acolo Domnul ţi se va arăta şi te va călăuzi la noi“.

Trezindu-se din somn, Sfânta Natalia îndată a lăsat toate şi, luând cu ea doar braţul Sfântului Adrian, a plecat de acasă. Ajungând la malul mării, a zărit o corabie gata să plece spre Bizanţ, care părea că o aşteaptă pe ea. Urcându-se în corabie, a văzut acolo creştini, bărbaţi şi femei, care fugeau de prigoana răului Maximian, şi a adus mulţumire lui Dumnezeu.

La miezul nopţii, diavolul s-a arătat creştinilor de pe corabia Nataliei. El a luat chipul unuia ce călătorea pe o corabie venind din răsărit, având cu el pe alţii în chip de corăbieri. Diavolul i-a întrebat pe corăbierii creştini, vorbindu-le ca şi cum ar fi fost cârmaci: „De unde sunteţi şi încotro mergeţi?“ Creştinii au răspuns: „Suntem din Nicomidia şi mergem la Bizanţ“. Vrăjmaşul le-a răspuns: „V-aţi abătut din cale; întoarceţi-vă spre port!“ Zicând aceasta, diavolul voia să-i amăgească şi să-i ducă la pierzare. Iar creştinii, crezând mincinosul sfat, prinseră să întoarcă corabia şi să plutească spre port.

Dar deodată li s-a arătat Sfântul Mucenic Adrian, strălucind de lumină, şi a strigat cu glas mare: „Ţineţi calea pe care aţi urmat-o înainte, şi nu luaţi în seamă cuvintele vrăjmaşului, ce negreşit vă găteşte pierzarea!“ Spunând acestea, mucenicul s-a arătat mergând înaintea lor pe apă, iar diavolul a pierit cu corabia.

Fericita Natalia ridicându-se, l-a zărit pe Sfântul Adrian mergând înaintea corabiei şi a strigat: „Este soţul meu – este Adrian care a venit să ne scape!“ Îndată el s-a făcut nevăzut.

Vântul le-a fost prielnic, iar călătorii sosiră la Bizanţ, lângă biserica unde fuseseră îngropate trupurile sfinţilor mucenici, şi toţi au coborât din corabie plini de bucurie. Apropiindu-se de trupurile mucenicilor din biserică, Sfânta Natalia a căzut înaintea lor cu nespusă veselie, sărutându-le şi vărsând lacrimi de bucurie. Aşezând braţul Sfântului Adrian lângă trupul lui, ea a îngenuncheat şi s-a rugat îndelung. Apoi, când a sfârşit, s-a ridicat şi a dat bineţe fraţilor şi surorilor aflaţi acolo, căci mulţi creştini credincioşi se adunaseră în locul acela. Ei au primit-o cu bucurie. Una dintre familii a luat-o în casa lor şi au stăruit să se odihnească, căci vedeau că este istovită de călătorie.

Pe când dormea, Sfântul Adrian i s-a arătat în vis şi i-a spus: „Bine ai făcut venind aici, roaba lui Hristos şi fiică a mucenicilor. Intră întru odihna cea gătită ţie de Domnul. Vino şi primeşte-ţi răsplata cuvenită!“

Trezindu-se din somn, Sfânta Natalia a povestit visul creştinilor de acolo şi le-a cerut să se roage pentru ea. Curând apoi a adormit din nou.

După un ceas, credincioşii au venit să o trezească, însă au văzut că răposase, căci sufletul ei cel sfânt plecase la odihna cea veşnică împreună cu Domnul. Cu nespusă bucurie, ei au îngropat-o în biserică, alături de soţul ei.




Condac din Acatistul Sfinţilor Adrian şi Natalia

Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi mucenici ai lui Hristos, cei ce toată slava cea deşartă a lumii acesteia pentru dragostea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de nimic o aţi socotit, şi vieţile voastre jertfă curată şi fără de prihană aţi aşezat, dorind chinuri şi moarte mai curând a primi, decât a vă lepăda de Dumnezeu cel adevărat: cu dragoste vă lăudăm pe voi, Sfinţilor Adrian şi Natalia. Înaintea scaunului slavei Domnului cu bucurie stând, şi cu vederea aceleia pururea desfătându-vă, rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii, care cu credinţă şi cu cinstire cădem către voi, ca să strigăm vouă cu mulţumire: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Adrian şi Natalia, prealăudaţilor mucenici ai lui Hristos şi luptători nebiruiţi!




Slavă la Vecernie, glas 6

O, pereche fără prihană şi aleasă Domnului!



O, preadorită domnie şi lui Hristos preaiubită!



O, însoţire preabună şi lui Dumnezeu fericită!



Cine nu se va spăimânta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a îmbărbătat asupra tiranului celui amar şi pe bărbatul ei l-a întărit a nu slăbi întru cele cumplite, ci să aleagă a muri pentru credinţă mai degrabă decât a trăi.



O, graiuri împletite de Dumnezeu ale înţeleptei Natalia!



O, sfătuiri dumnezeieşti, care au străbătut cerurile şi au făcut pe slăvitul Adrian cunoscut către însuşi scaunul Împăratului celui mare!



Ci, o, însoţire sfântă! Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi, care din dragoste săvârşim pomenirea voastră, ca să ne mântuim din ispite şi de tot necazul.



Hristos este cu noi!