Un nou Sfant Ucrainian Episcopul Atanasie (Volkhovskyy)- canonizat la 10 octombrie 2010-data de praznuire 14/25 ianuarie

Sursa: http://www.pravoslavie.poltava.ua/news/1286737298/

Poltava. Episcopul Atanasie (Volkhovskyy) a fost

trecut în rândul Sfinţilor la Mânăstirea Înălţarea Sfintei Cruci.

Pe 10 octombrie la Mânăstirea Înălţării Sfintei Cruci, Preafericirea Sa Mitropolitul Volodymyr a slujit Sfânta Liturghie în timpul căreia a fost trecut în rândul sfinţilor Episcopul Atanasie (Volkovskyy).

În dimineaţa trecută la intrarea în regiunea Poltava Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost întâmpinat de Arhiepiscopul Filip de Myrhorod şi Poltava, de clerici şi credincioşi.
Duminică dimineaţa, la porţile Mânăstirii Înălţarea Sfintei Cruci, a avut loc întâmpinarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către Episcopul Eparhiei de Poltava, Arhiepiscopul Filip, preoţii şi călugării mânăstirii şi numeroşi credincioşi.

Alături de Preafericirea Sa au slujit Arhiepiscopul Efrem de Nikopol şi Kryvyy Rih, arhiepiscopul Filip de Myrhorod şi Poltava, Secretarul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Episcopul Alexander de Pereyaslav-Khmelnytskyy şi alţi clerici din regiune.

De asemenea, alături de Preafericirea Sa a fost urmaşul Episcopului Atanasie (Volkhovskyy), Arhimandritul Gheorghe (Volkhovskyy), cleric în eparhia Dnipropetrovsk.

După Intrarea cu Evanghelia s-a slujit ultima panihidă pentru răposatul Episcop Atanasie, urmată de citirea de către Arhiepiscopul Filip de Poltava şi Myrhorod a deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei cu privire la proslăvirea lui Atanasie (Volkhovskyy) între sfinţii locali, cu data de prăznuire 14/25 ianuarie (Hotărârea Nr. 25 din 28 Martie 2010 ), iar Episcopul Efrem de Nikopol şi Kryvyy Rih a citit viaţa nou-proslăvitului sfânt ierarh.

Apoi, în timpul cântării troparului nou-proslăvitului sfânt a fost scoasă din altar icoana rugătorului către Dumnezeu de către Preafericirea Sa Mitropolitul Volodymyr, care a rostit prima rugăciune de cinstire în faţa sfintei icoane a Sfântului Episcop Atanasie.

După terminarea Sfintei Liturghii, Preafericitul Mitropolit Volodymyr a rostit mai multe cuvinte de mulţumire.

“Aş vrea să vă mulţumesc cu această ocazie a proslăvirii noului sfânt şi al vostru semen, care se va ruga pentru noi înaintea Domnului, dacă îi vom cere sprijinul. Fie ca Domnul să ne înveţe în viaţa noastră să înţelegem şi să deprindem ce este viaţa duhovnicească şi ce este viaţa păcătoasă, şi cum viaţa duhovnicească conduce pe oameni la Dumnezeu şi aduce mult har. Fie ca Atotmilostivul Dumnezeu să aducă pace în sufletele noastre, în inimi, în ţară, în societate şi în Biserică” – a spus Arhiepiscopul.

La rândul său, Înaltpreasfinţitul Filip a mulţumit Preafericitului pentru vizita în Eparhia Poltava şi i-a dăruit o icoană cu Sfântul Serafim de Sarov pentru a-l avea ca “amintire de rugăciune”, icoană pictată de copii de la Seminarul Teologic din Poltava.

De asemenea, pentru slujirea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Prefericirea Sa Mitropolitul Volodymyr a oferit ordinul Sfântului Ierarh Dimitrie (Tulptalo), Mitropolit de Rostov, prefectului Alexander Udvichenko, preşedintelui consiliului regional din Poltava – Volodymyr Marchenko, ordinul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă primarului Poltavei şi ordinul Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev – Tatianei Korost, consilier şef în Kotelev.

După încheierea ceremoniilor Mitropolitul Volodymyr a binecuvântat credincioşii.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://orthodox.org.ua/eng/node/1561)



POLTAVA. Bishop Athanasius (Volkhovskyy) was glorified among the saints at the Convent of Exaltation of the Holy Cross


On October 10 at the Convent of Exaltation of the Holy Cross His Beatitude Metropolitan Volodymyr presided over the Divine Liturgy, during which he performed the rite of glorification among the saints of Bishop Athanasius (Volkhovskyy).
The previous evening at the entrance to Poltava region the Primate of the UOC was welcomed by Archbishop Philipp of Myrhorod and Poltava, clergymen and faithful.

On Sunday morning at the gates of Exaltation of the Holy Cross meeting the Primate of the UOC were the ruling bishop of the Diocese of Poltava archbishop Philipp, the priests and nuns of the monastery and numerous parishioners.

Concelebrating to His Beatitude were archbishop Ephraim of Nikopol and Kryvyy Rih, archbishop Philip of Myrhorod and Poltava, Secretary for the Primate of the UOC Bishop Alexander of Pereyaslav-Khmelnytskyy, regional clergy.

Also concelebrating to His Beatitude was the offspring of Bishop Athanasius (volkhovskyy) archpriest George Volkshovskyy, clergyman of the diocese of Dnipropetrovsk.

After the entrance with Gospels the last memorial litia for the reposed Bishop Athanasius was performed, following which reading the catechetical word were two hierarchs – archbishop Philipp of Poltava and Myrhorod read the decision of the Holy Synod of the Ukrainian Orthodox Church on glorifying Bishop Athanasius (Volkhovskyy) among the locally venerated saints with establishing commemoration on January 14, new calendar (Journal № 25 of March 28,2010), and archbishop Ephraim of Nikopol and Kryvyy Rih read the life of the newly-glorified holy hierarch.

Thereafter to the chant of the troparion to the newly-glorified saint an icon depicting the God-pleaser was carried out of the altar and the UOC Primate His Beatitude Metropolitan Volodymyr performed the first prayerful veneration at the holy icon of the Holy Hiertarch Athanasius.

Upon completion of the Divine service His Beatitude Metropolitan Volodymyr addressed the numerous assembly with a word of greeting.

“I’d Like to greet you on the occasion of glorification of the new saint and your fellow-countryman, who will pray for you unto the Lord if we resort to him. May the Lord teach us with our life so that we understood and learnt what pious life is and what sinful life is, since the pious life leads people to God and imparts big grace. May All-Merciful God establishes peace in our souls, hearts, our state and society and our Church”, said the Archpastor.

In his turn His Eminence Philip thanked the Primate for his visit to the Diocese of Poltava and gave his an icon of the Venerable Seraphim of Sarov as a prayerful keepsake, painted by the pupils of the Theological Seminary of Poltava.

Also for the services to the Ukrainian Orthodox Church His Beatitude Metropolitan Volodymyr conferred the order of the Holy Hierarch Dimitry (Tuptalo), Metropolitan of Rostov, on the chairman of the regional administration of Poltava Alexander Udovichenko and chairman of the regional council of Poltava Volodymyr Marchenko, and the Order of the Holy Great Martyr George the Trophy-bearer on the city mayor of Poltava , and the order of the Icon of the Mother of God of Pochayiv on head of the Kotelev regional administration Tatyana Korost.
Upon completion of awarding ceremony Metropolitan Volodymyr blessed the faithful.



Hristos a inviat!

MANDRIA... mama tuturor PACATELOR!Vai de noi.

Mândria este mama viciilor, din pricina cãreia si diavolul s-a fãcut diavol, nefiind astfel mai înainte (Sf. Isaac Sirul).

Toate pãcatele sunt urâte înaintea lui Dumnezeu, dar cel mai urâcios pãcat este mândria (Sf. Antonie cel Mare).

Mândria este lipsa cunoasterii lui Dumnezeu (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Mândria este primul pui al diavolului (Avva Evagrie Ponticul).

Doboarã-ti gândul înãltãrii mintii înainte de a te doborî el pe tine (Sf. Efrem Sirul).

Mândria este iubirea de sine pânã la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pânã la dispretuirea de sine (Fericitul Augustin).

Este mai bunã înfrângerea cu smerenie, decât biruinta cu mândrie (Patericul).

Dacã va începe sã te stãpâneascã mândria, adu-ti aminte cum din cauza ei pier toate roadele virtutii si ea va fugi de la tine (Avva Isaac Pustnicul).

Mândria nu-i un semn al belsugului în virtute, cãci, precum multe fructe înclinã crengile pomului la pãmânt, tot asa prisosul virtutii creeazã un sentiment smerit (Sf. Nil Ascetul).

Nu te ridica la înãltime, ca sã nu cazi în adâncime (Sf. Grigorie Teologul).

Mândria este defãimare de Dumnezeu, iar trufia este defãimare de oameni (Sf. Teofilact).

Mândria este întâia nãscutã a mortii. Ea a omorât pe îngeri în cer si pe Adam pe pãmânt (Sf. Grigorie Dialogul).

Slava desartã este alungatã de lucrarea în ascuns, iar mândria de vointa de a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprãvile (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Când cazi, suspinã, iar când sporesti, nu te îngâmfa (Sf. Nil Sinaitul).

Pe cel smerit multi îl iubesc, iar pe cel mândru si înfumurat îl urãsc si oamenii care au acelasi duh de mândrie (Avva Iacov).

Sã gresesti si sã gândesti multe despre tine este mai rãu decât pãcatul însusi (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce zideste pe propria sa putere cade, precum cade si se prãvãleste la pãmânt cel ce calcã pe pânzã de pãianjen (Sf. Nil Ascetul).

Multi au dezbrãcat toate hainele de piele. Dar pe cea de pe urmã, cea a slavei desarte, numai cei ce au dispretuit-o pe maica ei, adicã dorinta de a-si plãcea lor (Avva Ilie Ecdicul).

Trufia produce o cugetare confuzã, întrucât ea constã în douã nestiinte: a ajutorului lui Dumnezeu si a neputintei proprii (Sf. Isaac Sirul).

Cel ce se mândreste cu darurile naturale, adicã cu mintea ascutitã, cu usurinta priceperii, cu iuteala judecãtii si cu alte capacitãti cãpãtate fãrã muncã, acela nu va primi niciodatã bunãtãtile supranaturale. Cãci cel ce este necredincios în cele putine va fi necredincios si plin de slavã desartã si în cele multe (Sf. Ioan Scãrarul).

Strãlucirea fulgerului aratã de mai înainte bubuitura tunetului, iar slava desartã, prin aparitia ei, vesteste mândria (Sf. Nil Sinaitul).

Mare este înãltimea smeritei cugetãri; adâncã este prãpastia înaltei cugetãri si de aceea vã sfãtuiesc sã o iubiti pe prima, sã nu cãdeti în cea de-a doua (Avva Isidor).

Trei gropi ne sapã nouã demonii: întâi dau lupta împotriva noastrã pentru a ne opri de a face binele; al doilea, dacã nu reusesc, cautã sã ne abatã si sã fãptuim binele fãrã Dumnezeu; dacã nici asa nu reusesc, întrebuinteazã a treia groapã: ne laudã pentru binele fãptuit, ca sã ne umflãm de mândrie (Sf. Ioan Scãrarul).

Dupã cum cineva nu nimiceste numai un mãdular al trupului, ci întreg trupul, asa si mândria nu stricã numai o parte a sufletului, ci întreg sufletul (Sf. Casian Romanul).

REDOMANDARE DE CARTE.

Cum sa biruim mandria. Lectii de vindecare a mandriei din sfaturile Sfintilor Parinti
Editura SOPHIA

Hristos a inviat!

SOBORUL SFINTILOR STARETI DE LA OPTINA-11 octombrie

Staretii Optinei:

-Cuviosul Ambrozie

-Cuviosul Lev

-Cuviosul Antonie

-Cuviosul Moise

-Cuviosul Isaachie

-Cuviosul Iosif

-Cuviosul mo.Isaachie

-Cuviosul Nikon

-Cuviosul Nectarie

-Cuviosul Antonie I

-Cuviosul Varsanufie

-Cuviosul Antonie II

-Cuviosul Ilarion

-Cuviosul Macarie

ICOANA SOBORULUI SFINTILOR DE LA OPTINA CU SFINTE MOASTE DE LA ACESTIA

Molitva Optinskich Starcu

Rugaciunea Staretilor de la Optina

Cuviosul Ambrozie de la Optina

Cuvisol Varsanufie de la OptinaCuviosul Nikon de la Optina

Cuviosul Necatrie de la Optina

Cuviosul Macarie de la Optina

Cuviosul Lev de la Optina

Cuviosul Antonie de la Optina

Cuviosul Iosif de la Optina

Timbru cu manastirea Optina

Cuviosii stareti de la Optina au ajuns sa fie pentru Rusia adevarati luminatori ai credintei vii.Puterea harului dumnezeiesc, care a umplut de bucurie si dragoste inimile staretilor, i-a facut tamaduitori ai sufletelor omenest.Lucrul de capatai pentru ei era mantuirea acelui suflet care li se incredinta spre povatuire.

De ce anume in zilele noastre sunt atat de necesare sfaturile cuviosilor stareti de la Optina? Pentru ca invataturile lor duhovnicesti pot fii numite pe scurt,,invataturi ale smereniei,, .Domnul nostru Iisus Hristos nu-si invata ucenicii diferite nevointe ascetice sau speculatii teologice, cu spunea:,,Invatati-va de Mine , ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor noastre(Matei 11:29)'' .

Asadar sa cadem si noi la cuviosii nostri stareti cu credinta si cu dragoste si sa invatam de la ei lucrarea porunci Domnului, lupta cu patimile si sa nazuim spre o viata sfanta,dreapta si bineplacuta lui Dumnezeu.Amin

ACATISTUL SOBORULUI SFINŢILOR STAREŢI DE LA OPTINA

Condac 1

Celor ce din lumea cea deşartă de Dumnezeu aţi fost aleşi, vouă, o cuvioşilor părinţi de la Optina, care cu evlavie crucea voastră o aţi purtat şi lui Hristos cu credinţă I-aţi urmat, ca unor mijlocitori îndrăzneţi ai noştri înaintea Domnului, rugăciune sinceră acum aducând, cu dragoste vă cântăm:

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Icos 2

Îngereasca vieţuire monahală cu toată inima căutând, de toate patimile lumeşti v-aţi lepădat, de Dumnezeu înţelepţiţilor părinţi, şi în îmbrăţişarea Tatălui cu dragoste la mânăstirea Optina aţi venit şi pe calea cea strâmtă şi dureroasă până la sfârşitul zilelor voastre aţi umblat, pentru care vă cântăm unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, cei ce la chemarea Domnului cu bucurie aţi alergat.

Bucuraţi-vă, cei ce pe Hristos cu toată dorinţa L-aţi urmat.

Bucuraţi-vă, cei ce crucea voastră pe umeri o aţi luat.

Bucuraţi-vă, căci pe Domnul mai mult decât orice L-aţi iubit.

Bucuraţi-vă, căci pentru Hristos de toate pentru totdeauna v-aţi lepădat.

Bucuraţi-vă, moştenitori fericiţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 2Vâzând în lume cursele diavoleşti ca o pânză de păianjen întinse, şi în adâncul inimilor voastre simţind că de ele oamenii numai prin smerenie pot fi mântuiţi, voi înşivă în rugăciune fierbinte înaintea Domnului la pământ aţi căzut, cu umilinţă cântând: Aliluia.

Icos 2

Cu inima şi cu mintea înţelegând că din faptele sale nici unul dintre cei vii înaintea lui Dumnezeu nu se va îndreptăţi şi păcatele voastre pururea înaintea ochilor voştri ţinând, râuri de lacrimi, numai de Domnul văzute, a revărsa nu aţi încetat, pocăinţa sufletelor aducându-I şi chipul Lui arătându-L nouă, celor ce vă cântăm:

Bucuraţi-vă, căci păcatele voastre ascunse le-aţi descoperit.

Bucuraţi-vă, căci darurile umilinţei şi al lacrimilor de la Domnul le-aţi primit.

Bucuraţi-vă, căci fericirea tânguirii pentru păcate aţi cunoscut.

Bucuraţi-vă, căci durere neîncetată pentru ele aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, căci pocăinţa pe pământ o aţi propovăduit.

Bucuraţi-vă, căci în ceruri acum de Domnul sunteţi mângâiaţi.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 3Puterea patimilor răscumpărătoare ale lui Hristos avându-o, sfinţilor, ca nădejde nebiruită a mântuirii, pe voi înşivă mai răi decât toţi oamenii şi de nici o milă vrednici v-aţi crezut şi de aceea cu mare smerenie şi recunoştinţă lui Dumnezeu pururea I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 3

Dumnezeiescul dar al smeritei înţelepciuni în inimile voastre având, ca nişte ucenici adevăraţi ai lui Hristos, ai Celui ce până la moartea pe cruce s-a smerit, toate nevoinţele şi ostenelile voastre nimic le-aţi socotit a fi. Căci, în nevoinţe sporind, în chip îndoit v-a crescut şi smerenia, de care minunându-ne, acestea grăim:

Bucuraţi-vă, căci ascultarea şi smerenia Mântuitorul v-a învăţat.

Bucuraţi-vă, căci pentru smerenie Domnul în slavă v-a ridicat.

Bucuraţi-vă, căci nerăutatea şi blândeţea prin smerenie le-aţi câştigat.

Bucuraţi-vă, căci prin smerenie şi mustrarea de sine liniştea sufletelor o aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, căci cu sărăcia duhovnicească se îmbogăţesc cei aleşi.

Bucuraţi-vă, căci a voastră este împărăţia cerească, cea pregătită săracilor cu duhul.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 4Furtuna patimilor, cea de trup şi diavol stârnită, o aţi potolit şi mintea ca stăpână peste patimile cele dăunătoare cu ajutorul postului o aţi pus, căci firea cu bărbăţie supunând, cu harul lui Dumnezeu v-aţi străduit cele rele faţă de cele bune a le supune şi trupul în faţa duhului a-l înrobi, lui Hristos, Celui Dintâi Nevoitor neîncetând a-I cânta: Aliluia.

Icos 4

Auzind cuvântul Domnului, cum că împărăţia cerească se ia cu asalt şi numai cei ce se silesc pun mâna pe ea, cu postul, privegherea şi rugăciunea neîncetat v-aţi nevoit şi trupul vostru împreună cu patimile şi poftele pentru Hristos l-aţi răstignit, căci rânduielile călugăreşti neclintite le-aţi păzit. De aceea vă fericim:

Bucuraţi-vă, căci jugul cel bun al lui Hristos cu sârguinţă l-aţi purtat.

Bucuraţi-vă, căci prin trezvia inimii duhul nu l-aţi omorât.

Bucuraţi-vă, căci buzelor voastre pază puternică aţi pus.

Bucuraţi-vă, căci trupurile voastre fără cruţare le-aţi chinuit.

Bucuraţi-vă, căci cu nevoinţele trupeşti lucrarea minţii o aţi însoţit.

Bucuraţi-vă, căci în răbdarea voastră sufletele voastre le-aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 5Numele cel purtător de lumină al lui Iisus, ca pe o armă nebiruită împotriva oştilor diavoleşti, în inimi neîncetat cu credinţă purtându-l, izvorul cel pururea curgător al harului l-aţi dobândit, din putere în putere urcând şi foc la foc adăugând şi cu cugetul curat lui Dumnezeu I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 5

Văzând în tot ceasul neputinţa voastră şi puterea mântuitoare şi plină de har a rugăciunii lui Iisus, pe care nicidecum a o săvârşi nu aţi încetat, cu ea pornirile patimilor le-aţi retezat şi toate cursele vrăjmaşului le-aţi nimicit. În liniştea inimii, în rugăciune împreună-vorbirea cu Domnul în chip tainic dobândindu-o, ne-aţi îndemnat a vă cânta:

Bucuraţi-vă, căci toată mintea voastră în rugăciune o aţi cufundat.

Bucuraţi-vă, căci în întregime inimile voastre în ceruri le-aţi avut.

Bucuraţi-vă, căci în rugăciune despre nici un lucru deşert nu aţi cugetat.

Bucuraţi-vă, nevoitori fără pereche ai rugăciunii inimii.

Bucuraţi-vă, căci toate cele cerute în numele Domnului le-aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 6Stând cu inima în rugăciune înaintea Crucii Domnului, Care pentru păcatele oamenilor a pătimit, cu bocete v-aţi tânguit, cuvioşilor, de durerea păcatelor noastre fiind chinuiţi şi de iubirea cea negrăită pentru al nostru Răscumpărător v-aţi aprins, căci până la sfârşitul vieţii cu cutremur I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 6

Lumina iubirii dumnezeieşti în inimile voastre strălucind, slava pământească şi laudele deşarte le-aţi urât, iar necinstirea de la oameni şi toate necazurile cu inima deschisă şi cu bucurie primindu-le, de ponegrirea lui Hristos cu râvnă v-aţi împărtăşit. Şi chipul răbdării în necazuri ni l-aţi arătat nouă, celor ce cântăm:

Bucuraţi-vă, căci rănile Domnului Iisus Hristos pe trupurile voastre le-aţi purtat.

Bucuraţi-vă, căci ponegririle, ca pe un leac curăţitor, cu tot sufletul le-aţi primit.

Bucuraţi-vă, căci de cinstirile pământeşti cu toată inima v-aţi depărtat.

Bucuraţi-vă, căci pentru cei ce v-au urât cu dragoste v-aţi rugat.

Bucuraţi-vă, căci pe cei ce v-au asuprit, ca pe nişte binefăcători, i-aţi iubit.

Bucuraţi-vă, căci Domnului Celui milosârd a-I mulţumi nicicum nu aţi încetat.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 7Vrând Domnul ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină şi văzând buna voastră voinţă şi neîncetata trudă în împlinirea poruncilor Lui, mintea v-a deschis căile Lui să le înţelegeţi şi dreptatea Lui v-a învăţat. De aceea cu inima luminată neîncetat I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 7

Minunate sunt faptele Tale, Doamne, căci ca un cărturar i-ai învăţat pe robii Tăi, care cu toată inima Te-au căutat şi ochii lor i-ai deschis minunile din legea Ta să le înţeleagă. Iar noi îi fericim pe cuvioşii Tăi, pe părinţii noştri optineni, care pururea au învăţat poruncile Tale, pe care foarte le-au iubit şi le cântăm unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, cei ce cuvintele lui Dumnezeu, ca pe o mare bogăţie, în inimi le-aţi păstrat.

Bucuraţi-vă, cei ce calea poruncilor dumnezeieşti cu toată inima o aţi iubit.

Bucuraţi-vă, cei ce toată calea nedreptăţii o aţi urât.

Bucuraţi-vă, cei ce în nevoinţa cea bună v-aţi întărit şi nu v-aţi clătinat.

Bucuraţi-vă, cei ce, cuvântul lui Dumnezeu primind, pace multă în Hristos aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 8Străini pe pământ v-aţi socotit şi nimic din lucrurile pieritoare ale acestei lumi a dobândi nu aţi dorit ca inimile voastre atrase spre pământ să nu fie şi numai de Dumnezeu v-aţi lipit, în curăţie cântându-I cântarea: Aliluia.

Icos 8

Toată patima cea trupească, ce de iubirea Domnului vă despărţea, cu tot sufletul o aţi lepădat, un singur lucru de folos căutând. Căci totdeauna la picioarele lui Iisus cu dragoste deplină aţi şezut, de bunătăţile lumeşti inimile nelipind şi toată nădejdea voastră în Domnul punând. De aceea vouă, sfinţilor, această cântare de laudă vă aducem:

Bucuraţi-vă, căci fără patimi lumeşti vieţuirea voastră o aţi săvârşit.

Bucuraţi-vă, căci de grijile cele pământeşti v-aţi slobozit şi dulceaţa rugăciunii curate o aţi cunoscut.

Bucuraţi-vă, căci cu credinţă tare de lucrurile cele lumeşti v-aţi lepădat.

Bucuraţi-vă, căci cu sărăcia şi ascultarea patimile cele dăunătoare le-aţi omorât.

Bucuraţi-vă, căci făgăduinţa monahală a sărăciei cu sfinţenie o aţi păzit.

Bucuraţi-vă, ascultători ai lui Hristos, cei ce voia proprie o aţi tăiat.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 9Cu toate rugăciunile şi cu toate puterile voastre aţi lucrat, cuvioşilor, căci aţi dobândit curăţie sufletească şi trupească, fără de care nimeni pe Dumnezeu nu-L poate vedea: de aceea cu inimi curate în raiul Domnului cântarea cea minunată a drepţilor v-aţi învrednicit a o cânta, zicând: Aliluia.

Icos 9

Pofta trupească, cea care luptă împotriva sufletului, cu postul şi cu rugăciunea potolindu-o, cugetul cel păcătos a vă stăpâni nu l-aţi lăsat şi de la Domnul Dumnezeu, Singurul, Care are putere să biruiască rânduiala firii, darul curăţiei l-aţi primit. Primiţi, aşadar, şi de la noi laudele acestea:

Bucuraţi-vă, căci în lupta cu trupul prin smerenie harul lui Dumnezeu l-aţi atras.

Bucuraţi-vă, căci ostenelile şi lipsurile iubind, odihna cea trupească o aţi lepădat.

Bucuraţi-vă, căci cu postul şi cu privegherile pofta trupului o aţi omorât.

Bucuraţi-vă, căci rânduielile firii cu puterea lui Hristos le-aţi biruit.

Bucuraţi-vă, căci trupurile şi sufletele voastre curate Domnului le-aţi dus.

Bucuraţi-vă, cei curaţi cu inima, căci pe Dumnezeu în fericirea cea veşnică Îl vedeţi.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 10Sufletele voastre pentru viaţa cea veşnică vrând a le mântui, toate cugetările la cele pământeşti şi vremelnice le-aţi lepădat şi pe Mântuitorul nostru, Care ucenicilor Săi porunca cea mare a iubirii le-a dat, cu fapta şi cu adevărul L-aţi urmat. De aceea pe aproapele vostru cu iubire înflăcărată l-aţi iubit şi Tatălui Ceresc al tuturor oamenilor I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 10

Pe aproapele vostru cu tot sufletul iubindu-l, împărăţia lui Dumnezeu în lăuntrul vostru o aţi dobândit; de aceea în inimile voastre focul iubirii lui Dumnezeu arzând şi cu el neîncetat desfătându-vă, prin lucrarea iubirii în întregime jertfă v-aţi adus. Acum, aşadar, şi de la noi această cântare plină de evlavie auziţi:

Bucuraţi-vă, cei ce pe toţi oamenii cu iubire sfântă i-aţi iubit.

Bucuraţi-vă, căci pentru a-i mântui pe unii, toate tuturor v-aţi făcut.

Bucuraţi-vă, cei ce pentru durerile oamenilor cu lacrimi aţi suspinat.

Bucuraţi-vă, căci toţi cei ce au venit, în inimile voastre au încăput.

Bucuraţi-vă, căci de la voi pe nimeni fără răspuns nu aţi lăsat să plece.

Bucuraţi-vă, căci sufletele voastre pentru aproapele le-aţi pus.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 11Cântare de rugăciune vă aducem, cuvioşii noştri părinţi de la Optina, căci pe calea voastră cu adevărat drept am învăţat a umbla. Fericiţi să fiţi, cei ce lui Hristos I-aţi slujit şi puterea vrăjmaşului o aţi ruşinat, căci adevărata pravilă a virtuţilor nouă ne-aţi arătat, tuturor celor ce Domnului Îi cântăm: Aliluia.

Icos 11

Nevoinţele voastre cele luminoase lăudând, cuvioşii noştri părinţi de la Optina, pe voi vă fericim, ca pe nişte slăviţi monahi îndrumători şi minunaţi împreună-vorbitori ai Îngerilor, care astăzi în ceruri înaintea Tronului lui Dumnezeu staţi şi pentru noi vă rugaţi, pentru cei ce cu dragoste vă cântăm:

Bucuraţi-vă, râvnitori înflăcăraţi ai trezviei neîncetate.

Bucuraţi-vă, păzitori neobosiţi ai flăcării inimii.

Bucuraţi-vă, stâlpi neclintiţi ai ascultării, care pe toate le-aţi îndurat.

Bucuraţi-vă, căci prin multe necazuri în Împărăţia lui Dumnezeu aţi intrat.

Bucuraţi-vă, nevoitori îngereşti ai vieţii călugăreşti.

Bucuraţi-vă, robi adevăraţi ai lui Dumnezeu, buni şi credincioşi.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 12Darul harului de la Domnul cerând, o fericiţilor, cei ce cu credinţă vă lăudăm, acestea vă rugăm: ascultaţi suspinarea noastră şi lacrimile noastre nu le treceţi cu vederea. Rugaţi-L pe Domnul cumplitele noastre patimi să le potolească şi zdrobirea inimii pentru păcatele noastre să ne dăruiască pentru ca împreună cu voi, cu suflet curat şi cu buze neîntinate în Raiului Domnului să ne învrednicim a cânta: Aliluia.

Icos 12

Acum vouă, o cuvioşilor, cântări de laudă glăsuind, ştim că nu cântarea buzelor o căutaţi, ci urmarea nevoinţelor voastre, smerenia inimii şi îndreptarea vieţii. De aceea în pocăinţă ajutorul vostru cerând şi cu dragoste nevoindu-ne, grăim:

Bucuraţi-vă, căci pe cei ce bine vieţuiesc îi ocrotiţi.

Bucuraţi-vă, căci pe cei neputincioşi şi orfani îi întăriţi.

Bucuraţi-vă, căci celor căzuţi mână de ajutor le dăruiţi.

Bucuraţi-vă, căci celor ce se căiesc lacrimi de mângâiere le trimiteţi.

Bucuraţi-vă, ajutători grabnici ai tuturor celor ce vă cheamă.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

Condac 13O, preaslăviţi plăcuţi ai lui Hristos, cuvioşi părinţi şi stareţi Moisei, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie, Iosif şi Isaachie al doilea, Lev, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, Anatolie al doilea, Nectarie şi Nicon, care ca şapte stâlpi şi şapte făclii în mânăstirea Optinei aţi strălucit: rugăciunea noastră de acum o auziţi şi de la Domnul smerenie şi amintirea morţii pentru noi cereţi ca Domnul de tot răul să ne izbăvească şi de sfârşit creştinesc să ne învrednicească pe toţi cei ce-I cântăm: Aliluia.

RUGĂCIUNE


Dumnezeiască ceată a cuvioşilor părinţi, stareţi purtători de Dumnezeu ai Optinei, care cu viaţa cea îngerească pe pământ aţi strălucit şi în cetatea cea cerească cu slavă v-aţi proslăvit! Ştim că în zilele slujirii voastre pământeşti nimeni fără răspuns şi nemângâiat de la voi nu a plecat, ci toate tuturor v-aţi făcut: bolnavilor vindecare, celor îndoielnici întărire, întristaţilor mângâiere, căci harul vindecării, al înainte-vederii şi al tămăduirii sufletelor neputincioase din belşug în voi s-a arătat. Fiţi, aşadar, şi astăzi pentru noi toţi înainte-stătători şi pentru Patria noastră chinuită înaintea Tronului lui Dumnezeu fiţi pururea rugători, căci vouă har vi s-a dat pentru noi să vă rugaţi. Căutaţi, aşadar, din slava cerească şi vedeţi turma voastră, pe care aţi păstorit-o pe pajiştea învăţăturii lui Hristos, căci este tulburată şi căzută şi de lupii cei pierzători de suflete prădată. Cercetaţi-ne pe noi, cei neputincioşi şi neajutoraţi, cu bunătatea voastră, pe cei rătăciţi îi căutaţi, pe cei împrăştiaţi îi adunaţi, pe cei înşelaţi îi întoarceţi şi cu Biserica cea Sfântă, Sobornicească şi Apostolească îi uniţi; pe cei ce duc viaţă călugărească de toate cursele vrăjmaşului îi feriţi, pe tineri îi învăţaţi, pe bătrâni îi ajutaţi, pe cei căsătoriţi în pace şi în înţelegere îi păziţi. Auziţi-ne pe noi, cei ce sunteţi leac dumnezeiesc al sufletelor, şi pe calea pocăinţei ne îndrumaţi ca, urmând cuvintele voastre, pe noi şi toată viaţa noastră în mâinile marii milostiviri a lui Dumnezeu să ne lăsăm pentru ca voia Lui să ne călăuzească gândurile şi simţămintele în toate faptele şi cuvintele noastre. Dăruiţi-ne nouă mână de ajutor, preafericiţi părinţi, şi învăţaţi-ne să ne rugăm, să credem, să nădăjduim, să răbdăm, să iertăm şi să iubim, ca astfel în poruncile Domnului pururea umblând, prin mijlocirea voastră să ne învrednicim de bucuria cea veşnică a împărăţiei cereşti, în care împreună cu voi să-L slăvim pe Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

Rugăciunea stareţilor optineni



Doamne, dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce îmi aduce ziua care începe. Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale sfinte. În fiecare ceas al acestei zile povăţuieşte-mă în toate şi ajută-mă. Chiar dacă aş primi necazuri şi nenorociri în timpul zilei, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, căci în toate este voia Ta cea sfântă.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute fă ca să nu uit că totul este trimis de sus de către Tine. Învaţă-mă să mă port drept şi raţional cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni. Doamne, dă-mi putere să duc greutatea zilei, care începe şi toate întâmplările din cursul zilei. Călăuzeşte voinţa mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin



Hristos a inviat!

Duminica a XX-a dupa Rusalii-Invierea fiului vaduvei din Nain-

Ev. Luca 7, 11-16

Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

Predică la Duminica a XX-a după Rusalii
( Despre mila lui Dumnezeu )

Şi văzînd-o Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plînge! (Luca 7, 13)

Iubiţi credincioşi,

Nici femeia cea văduvă din cetatea Nain, nici altcineva din cei mulţi care duceau la mormînt pe fiul ei, nu au rugat pe Mîntuitorul să facă acea preaslăvită minune, de a învia pe fiul văduvei şi a-l da mamei sale. Ci Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd-o plîngînd, I s-a făcut milă de ea, după cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Şi văzînd-o Domnul, I s-a făcut milă de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din însuşirile înţelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).

Toate însuşirile lui Dumnezeu, le are dumnezeirea din fire şi nu le-a luat din altă parte (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I-a, C. 14, p. 51). Ca şi celelalte însuşiri ale lui Dumnezeu, mila Lui nu are margini. De aceea şi Duhul Sfînt ne încredinţează, zicînd: Că mai mare decît cerul, este mila Ta (Psalm 107, 4; I Paralipomena 16, 34; II Paralipomena 5, 13; 20, 21).

Ştim cu toţii, că cea mai mare milă şi milostivire a lui Dumnezeu, s-a arătat prin trimiterea Fiului Său pe pămînt, ca să mîntuiască neamul omenesc, din robia cea amară şi grea a diavolului (Luca 1, 77-78; Efeseni 2, 4-6; Tit 3, 5; I Petru 1, 3). De aceea lui Dumnezeu I se mai zice şi Tatăl îndurărilor şi Dumnezeu a toată mîngîierea (II Corinteni 1, 3).

Toate neamurile sînt datoare să slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui (Romani 15, 9; Isaia 30, 18). Mila lui Dumnezeu este din neam în neam spre cei ce se tem de Dînsul (Psalm 102, 17).

Iubiţi credincioşi,

Cînd Mîntuitorul, milostivindu-Se, a înviat pe fiul văduvei din Nain, prin această preaslăvită minune a adus negrăită bucurie şi spaimă, atît mamei copilului înviat, cît şi tuturor celor ce erau de faţă, încît toţi au dat slavă lui Dumnezeu, zicînd: Prooroc mare S-a sculat întru noi că a cercetat Dumnezeu pe poporul Său (Luca 7, 16). Dar oare mila lui Dumnezeu numai într-un loc şi într-o vreme se arată asupra neamului omenesc? Nu, nicidecum.

Oceanul cel fără de fund şi fără de margini al milei şi milostivirii lui Dumnezeu a lucrat şi lucrează în tot locul şi în toate timpurile asupra tuturor zidirilor Sale, după cum spune şi dumnezeiasca Scriptură: Îndurările Lui sînt peste toate lucrurile Lui (Psalm 144, 9). Cine nu a văzut vreodată, vara cînd seceta mare şi arşita ameninţă pe oameni şi animalele lor, fiindcă, după mărturia Scripturii cerul, de mare secetă, se face ca fierul şi pămîntul ca arama (Levitic 26, 19) şi încep toate vieţuitoarele de pe pămînt a simţi lipsa de apă şi de hrană, că îndată ce preoţii adună poporul şi fac rugăciuni de ploaie şi Sfîntul Maslu în biserici, pe cîmp şi prin grădini, îndată încep a se ivi nori pe cer, adunîndu-se şi îngrămădindu-se. Apoi se aud tunete, se văd fulgere de la răsărit pînă la apus şi încep a cădea stropi de apă şi îndată vine ploaie mare şi curată, care adapă ţarinile, cîmpiile şi grădinile şi aduc mare bucurie oamenilor, plantelor şi tuturor vieţuitoarelor pămîntului.

Cine nu cunoaşte atunci şi nu vede în această binefacere a lui Dumnezeu îndurarea şi dragostea Lui faţă de oameni? Cine din cei credincioşi, care au frică de Dumnezeu, nu mulţumesc din inimă Preaînduratului şi Atotputernicului Dumnezeu pentru mila şi milostivirea Sa asupra zidirilor Sale? Ba uneori, şi înainte de a se aduna credincioşii la rugăciune în biserică, numai uitîndu-se la cer şi suspinînd din adîncul inimii pentru lipsa de apă şi de hrană, Dumnezeu, ca un ştiutor de inimi, privind la inimile lor, care se roagă în tăcere, îndată le trimite ploaie şi vreme bună spre rodirea pămîntului, aducînd mîngîiere şi bucurie tuturor, şi celor buni, şi celor răi. Şi aceasta pentru că Domnul, după mărturia Sfintei Scripturi, plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi şi răsare soarele Său peste cei buni şi peste cei răi (Matei 5, 45).

Alteori, pentru păcatele oamenilor, îngăduie Dumnezeu să vină peste oameni boli grele, fără leac sau cu anevoie de vindecat prin doctori. Dar îndată ce se fac slujbe, rugăciuni şi Sfîntul Maslu la biserici şi prin casele creştinilor, bolile se vindecă prin credinţă şi oamenii se fac sănătoşi ca mai înainte, şi aduc mulţumire Preabunului Dumnezeu, care I-a cercetat, dar morţii nu I-a dat.

Uneori se ridică mari tulburări şi războaie între popoarele lumii care aduc moartea a mii şi milioane de oameni. Însă, dacă oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu şi aleargă la El cu rugăciuni şi zile de post din toată inima, atunci Preabunul şi Atotputernicul Dumnezeu, potoleşte tulburările, stinge războaiele şi aduce pace şi înţelegere între oameni. Căci Domnul se milostiveşte spre noi şi ascultă pe toţi care se roagă pentru pacea lumii şi unirea fiilor Bisericii Lui. El este Împăratul păcii (Isaia 9, 5) şi fericeşte pe cei ce iubesc pacea, zicînd: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9).

Alteori se ridică furtuni mari, ploi peste măsură şi grindină, aducînd mari stricăciuni livezilor, grădinilor şi recoltelor, cu mari inundaţii şi alunecări de teren, sau sînt cutremure grele de pămînt. Însă, dacă oamenii se căiesc de păcatele lor şi aleargă cu lacrimi la post şi rugăciune, ploile încetează şi cutremurele se liniştesc cu mila şi cu puterea cea negrăită a Preabunului Dumnezeu, Care le stăpîneşte pe toate. Cine nu cunoaşte, atunci, mila şi îndurarea Lui Dumnzeu asupra oamenilor şi purtarea Lui de grijă pe care o are spre toate făpturile Sale?

Alteori, pentru păcatele oamenilor, Dumnezeu îngăduie să apară pe pămînt boli grele şi fără leac şi mulţime de lăcuste, gîndaci, viermi, omizi şi alte insecte care fac mari stricăciuni grădinilor, livezilor şi tuturor semănăturilor. Însă dacă preoţii şi credincioşii se adună în biserici şi fac rugăciuni, Sfîntul Maslu, aghiasmă şi alte slujbe rînduite, îndată suferinţele omeneşti se uşurează şi insectele stricătoare dispar prin mila şi purtarea de grijă a Preabunului şi mult Milostivului Dumnezeu faţă de neamul omenesc.

Dar cine dintre oameni va putea să spună vreodată cît de mare şi nemăsurată este îndurarea şi mila lui Dumnezeu, care pururea şi în tot locul se revarsă asupra tuturor făpturilor Sale?

Aşadar, fraţii mei, cugetînd noi la mila şi îndurarea lui Dumnezeu, să ne silim a fi milostivi faţă de fraţii noştri loviţi de atîtea suferinţe, care sînt tot oameni ca şi noi. Prin aceasta împlinim porunca dată de Domnul, Care zice: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv (Luca 6, 36). Să ne aducem aminte că, făcînd noi fapte de milostenie, facem bine sufletelor noastre, după mărturia care zice: Omul cel milostiv face bine sufletului său; iar cel nemilostiv, pierde trupul său (Pilde 11, 17).

Cînd vrem să facem milostenie, să fim cu inimă bună şi cu bucurie, să dăm celor săraci şi necăjiţi, aducîndu-ne aminte că roada omului drept este "milostenia" (Pilde 19, 22) şi dacă cineva miluieşte să miluiască cu voie bună (Romani 12, 8). Deasemenea, trebuie să ştim că în toate se arată mila lui Dumnezeu, dar mai cu seamă în îndelunga Sa răbdare (Ieremia 9, 47; Psalm 77, 42; Isaia 30, 18). Iarăşi mila lui Dumnezeu se arată în cruţarea celor răi, datorită celor drepţi.

Cine vrea să înţeleagă clar acest lucru, să citească în Sfînta Scriptură despre convorbirea fericitului patriarh Avraam cu Dumnezeu, despre pierderea Sodomei (Facere 18, 23-33). Iarăşi vedem luminat din mărturia Sfintei Scripturi, că mila lui Dumnezeu se arată pururea către cei ce se lasă de cele rele şi se căiesc de păcatele lor.

Auzi ce zice Dumnezeu prin gura marelui prooroc Isaia: Să-şi lase cel necredincios căile sale şi omul fărădelegii sfaturile sale şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi va fi miluit (Isaia 55, 7). Şi prin marele prooroc Ieremia, acelaşi lucru se arată: Cel fărădelege, se va întoarce de la toate fărădelegile sale pe care le-a făcut şi va păzi toate poruncile Mele şi va face dreptate şi milă, cu viaţa va trăi şi nu va muri (Ieremia 18, 7). Dumnezeu ameninţă pe poporul Său, Israel, cu pierzare, pentru că nu face milă şi zice prin proorocul Osea: Ascultaţi cuvîntul Domnului, fii ai lui Israel, că va să judece Domnul pe cei ce locuiesc pe pămînt, fiindcă nu este credinţă, nici milă şi nici cunoştinţa lui Dumnezeu pe pămînt (Osea 4, 1-2). Tot aşa şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în pilda cu datornicul cu zece mii de talanţi, ne arată pedeapsa celui ce nu a voit să facă milă cu fratele său, căruia îi zice: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o fiindcă M-ai rugat, nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi Eu am avut milă de tine? (Matei 18, 23-34).

Cu adevărat, fraţii mei, Dumnezeu este bun şi blînd şi mult milostiv tuturor celor ce Îl cheamă pe Dînsul (Psalm 85, 4), dar voieşte ca şi noi să facem milă cu cei ce ne greşesc nouă: Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile voastre (Matei 6, 15; Marcu 11, 25). Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că mai mult voieşte de la noi milă, decît jertfă: Mergînd, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 13; 12, 7; Pilde 3, 3).

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am arătat cu mărturii din dumnezeiasca Scriptură, despre mila şi milostivirea lui Dumnezeu şi în ce fel lucrează ea asupra noastră. Acum voi spune o istorie sfîntă despre mila, milostivirea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu pe care o are pururea El asupra celor răi, spre a-i întoarce la pocăinţă. Cine a citit în Sfînta Scriptură istoria împăratului Manase, a înţeles cîte răutăţi şi fărădelegi a făcut el înaintea lui Dumnezeu. Cum a adus pe poporul lui Israel la închinare de idoli; cum a făcut jertfelnice idolilor, mai bine zis demonilor, în amîndouă curţile templului Domnului, cum a trecut pe fiii săi prin foc şi a făcut idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu şi cum, împăratul Manase, a adus pe Iuda şi pe toţi locuitorii Ierusalimului la atîta rătăcire, încît ei au săvîrşit mai mult rău decît alte popoare, pe care Dumnezeu le-a stîrpit din faţa fiilor lui Israel (I Paralipomena 33, 2-9).

Dar mila, îndurarea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu cea fără de margini, s-au arătat şi asupra acestui împărat depărtat de la El şi, cu judecăţile Sale necuprinse de minte, a întors la pocăinţă şi la dreapta credinţă pe Manase. Căci a trimis asupra sa cu război, pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins cu arcanul şi l-au dus legat cu cătuşe de fier, în Babilon. Acolo, fiind în mare necaz şi strîmtorare, şi-a adus aminte de Dumnezeu şi de adîncul răutăţilor şi al fărădelegilor lui, pe care le-a făcut înaintea Domnului în Ierusalim. Acolo a început cu mare durere din adîncul inimii sale a se ruga şi a cere milă şi îndurare de la Preabunul Dumnezeu, făgăduind îndreptare din toată inima şi, rugîndu-se, zicea:

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov şi al seminţiei lor celei drepte, Cel ce ai făcut cerul şi pămîntul cu toată podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvîntul poruncii Tale; Care ai încuiat adîncul şi L-ai pecetluit pe el cu numele Tău cel înfricoşat şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi se cutremură din pricina Atotputerniciei Tale, pentru că nimenea nu poate să stea înaintea strălucirei slavei Tale şi nesuferită este mînia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este mila făgăduinţei Tale...

Iar fiindcă era legat în lanţuri de fier şi nu putea să-şi plece genunchii săi la rugăciune a zis: Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugînd bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugîndu-Te: Iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osîndi la întuneric sub pămînt, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mîntuieşte-mă şi pe mine nevrednicul după mare mila Ta şi Te voi proslăvi în toate zilele vieţii mele...

După această rugăciune plină de umilinţă, Manase a fost ascultat de Dumnezeu şi nu numai că a fost miluit şi iertat de păcatele lui, cele mai multe ca nisipul mării, ci şi din robie l-a scos Preamilostivul Dumnezeu şi l-a întors în Ierusalim unde i s-a dat împărăţia pierdută şi pînă la sfîrşitul său a împărăţit peste Israel, neîncetînd a se pocăi şi a face tot felul de fapte bune spre slava lui Dumnezeu.

Pilda cu împăratul Manase, fiul lui Iezechia, ne îndeamnă şi pe noi la pocăinţă, căci nimenea nu trebuie a se deznădăjdui de mila şi milostivirea lui Dumnezeu, măcar de ar fi cel mai păcătos om din lume. Numai să se mărturisească la duhovnic cu mare căinţă cu durere de inimă, cu hotărîrea de a nu mai păcătui şi a-şi plini canonul dat. Aşa să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu, că va dobîndi iertare de toate păcatele şi mîntuirea sufletului său.

Poziţia cea mai dreaptă şi mai ortodoxă a noastră faţă de mila lui Dumnezeu este aceasta: să ne silim la lucrarea tuturor faptelor bune; să nădăjduim la mila lui Dumnezeu nu la faptele bune ale noastre, iar în vreme de căderi în păcate, să nu ne deznă-dăjduim de mila Lui care pururea ne ajută pe calea mîntuirii.

Să luăm aminte că dacă Dumnezeu face milă cu noi, sîntem şi noi datori să facem milă cu semenii noştri. Sînt atîţia oameni săraci, să-i ajutăm după puterea noastră cu cele de trebuinţă vieţii: un ban, o haină, o pîine dăruite, cu dragoste. Sînt atîţia oameni bolnavi, să-i cercetăm, să-i mîngîiem, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sănătatea şi alinarea suferinţelor lor. Sînt atîţia creştini robiţi de păcate, căzuţi din dreapta credinţă, bolnavi la suflet. Să ne ostenim a-i călăuzi spre Hristos, a-i îndemna la biserică, la rugăciune, la un preot să-şi mărturisească păcatele. Să le vorbim de bucuria mîntuirii şi de chinurile iadului; să-i convingem să se pocăiască şi să urmeze cu dreaptă credinţă lui Hristos. Numai aşa ne putem mîntui, că zice Domnul: Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui! (Matei 5, 7).

Să ne învrednicească Bunul Dumnezeu de mila Lui cea mare, şi să ne ajute a face milă ca să dobîndim iertare şi Cerească Împărăţie care nu va mai avea sfîrşit. Amin.



Hristos a inviat!

Pr.Dr.Prof.Dumitru Staniloaie- 17 ani de la trecerea la Domnul-

“Dar un lucru trebuie sa accentuam: Daca crestinismul apusean vrea sa renasca si sa-si recastige puterea pierduta acasa la el, trebuie sa se reidentifice complet cu ortodoxia, nu sa caute sa toarne si la noi apa oaselor lui imbatranite“.

(Pr. Dumitru Staniloae)

Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov - d. 1993 București) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii" (în douăsprezece volume). Membru de Onoare al Academiei Române (1991).

Date biografice


S-a născut la Vlădeni ca ultimul dintre cei 5 copii ai lui Irimie și Rebeca Stăniloae, nepoată de preot. Pe 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii copii, doi gemeni - Dumitru (moare în septembrie 1931) și Mioara (moare în 1945). În 1933 se naște Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaș. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naște în 1959.

Studii

A urmat studiile secundare la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov între 1914 și 1922, și cele superioare la Facultatea de Litere din București (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuți (între anii 1923 - 1927). La Cernăuți a obținut doctoratul în 1928.

Cariera teologică

Coperta ediţiei Humanitas a Filocaliei.Este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultățile de Teologie din Atena (1927 - 1928), Munchen și Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și face călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936] - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946

Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc.

Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 este redactor al publicației “Telegraful Român".

În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din București, la catedra de Ascetică și Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultății în Institut Teologic de grad universitar, Dumitru Stăniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică și Simbolică. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și în octombrie postul la catedră.

În 1968 este invitat la Freiburg și Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susține conferințe. În 1969 conferențiază la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegației B.O.R., în 1971.

Este numit “Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 și este premiat la Londra cu distincția onorifică “Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice și creștinești.

În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 este membru de onoare, în același an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Atena. În 1992 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București. În 1993, teologul Ioan I. Ică Jr. și Mircea Păcurariu editează volumul omagial: Persoană si comuniune: Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vîrstei de 90 de ani, Sibiu, Ed. Diecezană, 1993. În 2002 a apărut prima carte în engleză care discută analitic teologia Pr. Stăniloae: Lucian Turcescu, dir., Dumitru Staniloae: Tradition and Modernity in Theology (Center for Romanian Studies, 2002).

Detenția politică


Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reținut de Securitate alături de membrii mișcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ținut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.

Opera
Lucrări teologice

Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al lerusalimului și legăturile lui cu țările românești, Cernăuți, 1929 169 p. (teză de doctorat);
Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.
Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
Teologia Dogmatică și Simbolică. Manual pentru lnstitutele Teologice, 2 vol., București, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și loan Petreuță);
Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., București, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată “o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice românești și punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică");
Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981, 320p.;
Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, București, 1993, 96 p.;
Comentariu la Evanghelia lui loan, Craiova, 1993;
Iisus Hristos lumina lumii, București, 1993,
Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.


Lucrări istorice

Din urmările Ediuctului de tolerant în ținutul Hațegului, în vol.”Fraților Alexandru și loan I. Lapedutu", București, 1936, p. 837-842;
O luptă pentru pentru Ortodoxie în Țara Hațegului, în Anuarul XV al Academiei teologice <>", Sibiu, 1939, p. 5 - 76;
Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului, în vol. “Omagiu lui loan Lupaș la împlinirea vârstei de 60 de ani", București, 1943, p. 826-833;
Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, în BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9 - 10, p. 1137-1185;
Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, București, 1973, 207 p.;
Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, în “Ortodoxia", an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603;
Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general, în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p. 563-590;
De ce suntem ortodocși? (românii), în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27.
sute de articole și studii teologice



Distincții și titluri academice (selectiv)


"Doctor Honoris Causa", Universitatea din Tesalonic (1976)
"Doctor Honoris Causa", Institutul Teologic St.Serge din Paris, (1981)
"Doctor Honoris Causa", Facultatea de Teologie din Belgrad, (1982)
"Doctor Honoris Causa", Universitatea din București, (1992)
Premiul Dr. Leopold Lucas, Facultatea de Teologie Evanghelică din Tūbingen
"Crucea Sf. Augustin din Canterbury" din partea Primatului Angliei, (1981)
Membru titular al Academiei Române, (1992)


Biografie


În anul 2000 a apărut la editura Humanitas o biografie scrisă de Lidia Stăniloae, fiica lui Dumitru Stăniloae,"Lumina faptei din lumina cuvântului", în care este evocată personalitatea părinților și momentele dificile prin care a trecut de-a lungul anilor Familia Stăniloae.

Hristos a inviat!

2 octombrie:Sfantul Sfintit Mucenic Ciprian vrajitorul-Rugaciune

Rugaciunea de deslegare a Sfantului Ciprian

Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti;
- Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice.


- Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.
- Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
- Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui, de toate uneltirile diavolesti. Zdrobeste, cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza, pentru totdeauna, toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).
- Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci.

Amin!

Hristos a inviat!

Minunea Sf.Mc.Eufimia cu Cuv.Paisie si Paraclisul (16 Septembrie si 6 Iulie)

“Stareţul se afla în curtea colibei lui, atunci când l-a vizitat un fiu duhovni­cesc de-al său şi spunea mereu cu toată inima: „Slavă Ţie, Dumnezeule!” La un moment dat, Stareţul i-a spus:

- Se poate netrebnici cineva şi în înţelesul cel bun.

- Cine, Gheronda?

- Stăteam liniştit în chilia mea când a venit şi m-a uluit. Ce frumos petrec ei acolo sus!

- Ce se întâmplă, Gheronda?

- Iţi voi spune, dar să nu spui la nimeni.

Atunci Stareţul i-a povestit următoarele: „Tocmai mă întorsesem din lume, unde ieşisem pentru o pro­blemă bisericească. Marţi[1], pe la ora 10 dimineaţa, stăteam în chilie şi făceam Ceasurile. Deodată am auzit o ciocănitură în uşă şi o voce de femeie spu­nând: «Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…» Atunci m-am gândit: «Cum de a intrat o femeie in Sfântul Munte?» Cu toate acestea am simţit o dulceaţă dumnezeiască înlăuntrul meu şi am întrebat:

- Cine este?

- Eufimia.

«Care Eufimia? m-am întrebat în sinea mea. Nu cumva vreo femeie a făcut vreo nebunie şi a venit în Sfântul Munte îmbrăcată în haine bărbăteşti? Acum ce să fac?» Aceea a bătut din nou la uşă, iar eu iarăşi am întrebat:

- Cine este?

- Eufimia.

Mă aflam în îndoială şi de aceea nu am deschis. Când a bătut a treia oară, uşa, care era zăvorâtă pe dinăuntru, s-a deschis singură. Apoi am auzit paşi pe hol. Am sărit ca să deschid uşa chiliei şi am văzut înaintea mea o femeie cu capul acoperit. O însoţea cineva care semăna cu Evanghelistul Luca şi care a dispărut îndată. Cu toate că eram sigur că aceasta nu era o nălucire de la cel viclean, pentru că avea o strălucire deosebită, am întrebat-o cine este.

- Muceniţa Eufimia, mi-a răspuns aceea.

- Dacă eşti Muceniţa Eufimia, vino să ne închinăm Sfintei Treimi. Tot ce fac eu să faci şi tu.

Dar când încă se mai afla pe hol, a început să facă metanii, însă nu spre biserică, ci spre chilia mea. La început mi s-a părut ciudat, dar după aceea mi-am amintit că aveam deasupra uşii chiliei mele o iconiţă de hârtie cu Sfânta Treime.

Apoi am intrat în biserică şi am făcut o metanie spunând: «In numele Tatălui.» A repetat şi ea după mine, făcând o metanie. «Şi al Fiului». «Şi al Fiului», a repetat ea cu o voce subţire.

- Mai tare, ca să aud şi eu! Iar ea a repetat mai tare.

După ce ne-am închinat şi a treia oară, rostind: «Şi al Sfântului Duh», i-am spus: «Acum să mă închin şi eu la tine». M-am închinat ei şi i-am sărutat picioarele şi vârful nasului, căci a o săruta pe faţă am consi­derat că este o necuviinţă. După aceea sfânta s-a aşezat pe scăunel, iar eu pe cufăr şi mi-a dezlegat nedumerirea pe care o aveam (în legătură cu un subiect bisericesc). Apoi mi-a povestit viata ei. Ştiam că există o Sfân­tă Eufimia, dar viata ei nu o cunoşteam. Când mi-a povestit mucenicia ei, nu numai că o auzeam, dar parcă o vedeam, o trăiam. M-am înfricoşat.

- Cum ai răbdat astfel de chinuri? am întrebat-o.

- Dacă aş fi ştiut ce slavă au sfinţii în cer, aş fi făcut tot ce aş fi putut ca să îndur chinuri şi mai mari.

După această întâmplare, timp de trei zile nu am putut să fac nimic. Tresăltam de bucurie şi slăveam neîncetat pe Dumnezeu. Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac… doxologie neîncetată.”

(Cuviosul Paisie Aghioritul si Sfanta Mucenita Eufimia)

Paraclisul Sfintei Eufimia

(16 septembrie, 11 iulie)

Biserica Sfanta Eufimia - Calcedon

Preotul: face obisnuitul inceput, zicand: Binecuvantat este Dumnezeul nostru..
Citetul: Amin. Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Rugaciunile incepatoare: Imparate ceresc.. Sfinte Dumnezeule.. Preasfanta Treime.. Doamne miluieste (de trei ori) Tatal nostru..
Preotul: Ca a Ta este imparatia..
Citetul: Amin. Doamne miluieste (de 12 ori).

Slava.. Si acum.. Veniti sa ne inchinam..
Psalmul 142: Doamne, auzi rugaciunea mea..

Apoi cantam pe glas IV: Dumnezeu este Domnul.. (de 3 ori)

Apoi troparele acestea, glas IV, podobie: "Cel ce Te-ai inaltat pe cruce..":

Pe Sfanta Eufimia intru cantari o laudam si marim viata ei cea dumnezeiasca si mucenicia ei cea minunata rabdata cu puterea lui Hristos, ca aceasta a smerit nedumnezeirea idolilor si a rusinat ratacirile la Sinodul al Patrulea; pentru aceasta a intrat slavita in pamantul celor blanzi, ca o mucenita mult patimitoare. (de 2 ori)

Slava.. Si acum..

Nu vom tacea nicicand, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi indata psalmul 50: Miluieste-ma, Dumnezeule..

Canonul - glas 8

Cantarea I
Irmos: "Apa trecand-o ca pe uscat.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vino, o, Duhule cel Bun, la mine, cel ticalos, care voiesc sa laud pe Eufimia, stalpul credintei, fala si cinstea Calcedonului.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Laud, Eufimia, vietuirea ta, maresc jertfa si minunata mucenicie, cerand ca, prin rugaciunile tale, Maica, sa laud dupa vrednicie minunile tale.

Slava..

In chip luminat te-ai lepadat de desertaciunea si de frumusetile lumii, pentru Hristos, Eufimia; pentru aceasta si pe noi, cei ce te cinstim, invredniceste-ne sa ne lepadam de patimi.

Si acum..

Nascatoare de Dumnezeu, pe noi, cei netrebnici, invredniceste-ne, Maica a Cuvantului, ca, prin rugaciunile tale, sa propovaduim cele doua firi ale Lui intr-un singur ipostas, Maica- Fecioara.

Cantarea III
Irmos: "Doamne, Cel ce ai facut.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vedem in mainile tale, slavita Eufimia, cartea Parintilor, cea de Dumnezeu insuflata, cu cuviinta tinuta, iar scrierea ereticilor zacand la picioarele tale, ceea ce propovaduiesti dogmele adevarului.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te-ai impotrivit cu tarie idolestilor cuvinte, mucenita Eufimia, prin credinta ta catre Dumnezeu Omul si, prin semne multe smerind pe judecatorii tai, ai suferit mucenicia cu bucurie.

Slava..

Dorind cu ravna, slavita Eufimia, sfintenia vietii si pe Hristos, si lepadand toate cele trecatoare de pe pamant, ai gustat cele ceresti, a caror dorire daruieste-o si noua, cu rugaciunile tale.

Si acum..

Ca o purtatoare de biruinta te-ai inaltat la ceruri, Preacurata, ca una ce ai nascut noua pe Dumnezeu Omul, pe Care roaga-L pururea, cu indraznire de maica, pentru robii tai, pururea - Fecioara curata.

Apoi aceste stihiri:

Izbaveste de eresuri pe toti ortodocsii, ca esti mijlocitoarea credinciosilor catre Hristos, ca o mucenita mult patimitoare, Eufimia.

Intareste-i pe cei ce in chip ortodox te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, intru credinta Fiului tau si in incercarile vietii, ca una ce ai indraznire de maica.

Apoi preotul rosteste ectenia la care pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul, iar dupa ecfonis cantam:

Sedealna, glas 2, podobie: Ceea ce esti rugatoare calda..

Dorind, cinstita, camara cea preaimpodobita, te-ai jertfit lui Dumnezeu, ca o junghiere cu bun miros si L-ai propovaduit pe Hristos desavarsit om si Dumnezeu intr-un singur ipostas, ținand in mainile tale, Eufimia, cartea lui Dumnezeu.

Cantarea IV
Irmos: "Auzit-am, Doamne, taina.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te-ai infrumusetat intru Duhul, mucenita Eufimia; pentru aceasta te-ai nevoit biruind reaua credinta, pe care si acum o izgoneste, cu solirile tale.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Uneltele diavolului le-ai smerit, prin minune, Eufimia; si pe noi acum ne pazeste de navalirile inselatorului, o, prealaudata.

Slava..

Chinuri ai rabdat bucurandu-te, prin dumnezeiescul har, Eufimia; pentru aceasta grabeste si izbaveste de sagetile durerii pe cei ce te cinstesc.

Si acum..

Prin solirile tale, Fecioara, trimite-ne de la Fiul tau curatire de pacate, ca toti sa scapam de navalirile vicleanului balaur.

Cantarea V
Irmos: "Lumineaza-ne pe noi, Doamne.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izbaveste pe cei credinciosi cu solirile tale, Eufimia, de ratacirile cele intinate ale ereticilor, care rastoarna dumnezeiestile dogme ale Bisericii.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ai izbavit si ai intarit credinta cea adevarata a ortodocsilor, prin minune pecetluind dumnezeiasca credinta, Eufimia.

Slava..

Inalta mintea celor ce te cinstesc pe tine, Eufimia, catre Iisus Mantuitorul, Dumnezeu - Omul, si de inselare pazeste-ne si ne izbaveste.

Si acum..

Porti pe Hristos in bratele tale, Mireasa dumnezeiasca, si alaptezi ca pe un prunc, mai presus de fire, pe Cel ce S-a intrupat sub vreme, pe Dumnezeu si Domnul.

Cantarea VI
Irmos: "Rugaciunea mea voi varsa.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iubit-ai pe Hristos, prealaudata Eufimia, din inima fierbinte; pentru aceasta te desfatezi de viata cea vesnica si dumnezeiasca, bucurandu-te, si mijlocind la Dumnezeu sa fim izbaviti noi de chinuri.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Zadarniceste indraznelile celor de rea credinta si navalirile demonilor, Eufimia, si, cu rugaciunile tale catre Cuvantul, izbaveste inimile credinciosilor de inselare si-i scapa de legaturile pacatului, ale mortii si ale diavolului.

Slava..

Alina-mi sufletul, slavita Eufimia, cu rugaciunile tale catre Dumnezeu, si daruieste-mi bucuria pacii si nadejdea in Dumnezeu cea mantuitoare si dorirea vesnicei desfatari si viata raiului cea nesfarsita.

Si acum..

Tu L-ai purtat in pantece pe Domnul, Fecioara, mai presus de fire si de cuvant, si ai imbratisat cu mainile pe Dumnezeu si din cinstitii tai sani L-ai alaptat; pentru aceasta, ca o Maica a lui Dumnezeu, roaga-L pe Acesta pentru toti.

Apoi aceste stihiri:

Izbaveste de eresuri pe toti ortodocsii, ca esti mijlocitoarea credinciosilor catre Hristos, ca o mucenita mult patimitoare, Eufimia.

Intareste-i pe cei ce in chip ortodox te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, intru credinta Fiului tau si in incercarile vietii, ca una ce ai indraznire de maica.

Preotul rosteste ectenia, asa cum s-a aratat dupa cantarea a III-a, apoi cantam:

Condacul, glas 2, podobie : Ceea ce esti folositoare crestinilor..

Eufimia, tu esti fala mucenicilor, infrumusetarea cea cinstita a marturisirii lui Hristos, jertfindu-te de bunavoie pentru Dansul cu bucurie ; pentru aceasta ai luat in ceruri cinste de mare mucenita si cununa biruintei. Intareste, cu solirile tale, pe credinciosi in dreapta credința si roaga pe Hristos ca sa primim iertare.

Prochimenul, glas 4:

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai.
Stih: Prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, lucruri minunate a facut Domnul.

Si se citeste Evanghelia de la Luca ( XXI, 12-19 ): Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Feriti-va de oameni..

Strana: Slava Tie, Doamne, slava Tie!

Slava..

Pentru rugaciunile purtatoarei de chinuri Eufimia, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Si acum..

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Apoi stihira:

Ppodobie: "Toata nadejdea.."

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

In cantari dumnezeiesti sa laudam pe Eufimia, podoaba Calcedonului, infrumusetarea cea preacinstita a Bisericii, caci cu bucurie s-a jertfit pe sine Domnului si a lepadat pe cele trecatoare, mincinoase si stricacioase si toata desertaciunea, intarind prin minuni pe cei ce cred intru adevar ; cu adevarat s-a aratat pilda mucenicilor lui Hristos si turn de aparare al ortodocsilor, cea de Dumnezeu fericita.

Diaconul (iar in lipsa lui, preotul ) rosteste rugaciunea:

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintei, marii Mucenite Eufimia din Calcedon, ale Sfintilor (N), a caror pomenire savarsim, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor, rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.

Strana: Doamne, miluieste (de 12 ori), cantat alternativ de cele doua strane.

Preotul rosteste ecfonisul: Cu mila si cu indurarile si cu iubirea de oameni ale Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Care esti binecuvantat, impreuna cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Strana: Amin.

Cantarea VII
Irmos: "Tinerii cei ce au mers.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

O, mucenita Eufimia, praznuiesti intru slava, in Imparatia lui Dumnezeu, fiind incununata dupa vrednicie, in mijlocul mucenicilor, cu care canti Domnului: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

In chip marit ocrotesti pe cei ce cu dragoste se inchina moastelor tale, o, cinstita maica Eufimia, si lauda pe Domnul cu credinta dreptslavitoare: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!

Slava..

Prin minune pecetluieste Eufimia cartea credinciosilor ortodocsi, dogmatizand cu adevarat cele doua firi ale lui Hristos intr-un singur ipostas, pentru cei ce lauda cu credinta pe Cuvantul in veci.

Si acum..

Biserica insufletita a lui Dumnezeu Cuvantul esti si cort purtator de lumina; roaga-te, Fecioara, pentru cei ce te lauda si impreuna canta luminat: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!

Cantarea VIII
Irmos: "Pe Imparatul ceresc.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Logodindu-te cu Cuvantul, o, Eufimia, ai dat marturie prin sange, pe Hristos laudand ca o mucenita in veci.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

De la Domnul luand tarie, Eufimia se sarguiește catre mucenicie cu bucurie, pe Hristos laudand intru toti vecii.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu.

Marturisind Eufimia Stapania Treimii, praznuieste acum in Sionul de sus, laudand-O intru toti vecii.

Si acum..

Marturisim pe Fecioara si Maica Cuvantului ca pe o mai cuprinzatoare decat cerurile si slavim pe Hristos in veci.

Cantarea IX
Irmos: "Cu adevarat Nascatoare.."

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu puterea Domnului Eufimia pecetluieste credinta cea din carte in chip minunat, cu mainile sale, biruind ratacirea cea cu adevarat pierzatoare.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu veselie a lepadat Eufimia cele ale lumii si cele stricacioase si frumoase ale vietii celei trecatoare, ca sa se bucure in locasurile cele dumnezeiesti impreuna cu mucenicii.

Slava..

Daruieste-mi ravna marturisirii si a dumnezeiestii indrazneli si harul lui Dumnezeu, prin rugaciunile tale catre Cuvantul, mucenita preaslavita.

Si acum..

Sa laudam pe Maria, Maica Cuvantului, folositoarea cea tare si acoperamantul credinciosilor, slava si desfatarea celor fara de trupuri.

Apoi indata: Cuvine-se cu adevarat..

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie: "Ceea ce esti mai cinstita..", in timpul carora preotul cadeste altarul si poporul:

Bucuta-te, podoaba cea cinstita a Calcedonului, mucenita Eufimia, si calauza credintei; bucura-te, rusinarea cumplitilor eretici si pecetluirea Sinodului al Patrulea.

Veniti sa laudam in cantari viata Eufimiei si sa strigam cu bucurie: bucura-te, lauda Bisericii si a mucenicilor si apararea credinciosilor ortodocsi.

Cu evlavie sa cinstim pe dumnezeiasca pecete a mucenicilor, pe minunata Eufimia, care s-a jerfit cu ravna pentru Cuvantul, si a pecetluit credinta ortodocsilor.

Pe marea mucenita a lui Hristos cu cantari de lauda sa o incununam cu bucurie, pe ceea ce s-a invrednicit de cinstea nestricaciunii si de dumnezeiasca odihna impreuna cu toti mucenicii.

Mucenita Eufimia, in ceruri pururea praznuiesti cu ingerii, bucurandu-te, ca un chip al mucenicilor si lauda a ortodocsilor; roaga pe Ziditorul pentru robii tai.

Pazeste-ne pe noi toti de ratacire si Ortodoxia de sagetile ereticilor; intareste credinta cu rugaciunile tale catre Ziditorul si calauzeste pe toti catre Dumnezeu, Eufimia.

Ingerii si cetele Sfintilor, cu Botezatorul, cu Apostolii lui Hristos si cu Nascatoarea de Dumnezeu Maria, faceti rugaciune ca sa ne mantuim.

Sfinte Dumnezeule.. Preasfanta Treime.. Tatal nostru..

Dupa ecfonis cantam Troparul, glas 5:

Tu esti frumusetea Calcedonului si stalpul Ortodoxiei, o, cinstita Eufimia, calauza si intarirea Parintilor, ca te-ai luptat stralucit si te-ai incununat minunat cu harul nestricaciunii si ai intarit cartea Parintilor care au marturisit cele doua firi ale lui Hristos.

Preotul rosteste ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul si Otpustul mic.

Apoi cantam aceasta stihira glas 2, podobie: "Cand de pe lemn..", vreme in care ne inchinam icoanei sfintei:

Veniti sa cinstim nevointa cea sfanta a cinstitei Eufimia, intru umilinta sufletului, laudand in cantari minunile ei; ca pe Hristos L-a propovaduit in mijlocul Sinodului un ipostas in doua firi; pentru aceasta dupa vrednicie este preamarita, primind slava nestricaciunii si dumnezeiasca odihna in ceruri.

Stapana, primeste rugaciunile robilor tai si ne izbaveste pe noi de toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

Traducere din limba greaca de protosinghel Chiril Lovin, dupa paraclisul alcatuit de Arhimandrit Nikodimos Aerakis.


Hristos a inviat!