Sf. Ierarh Iachint,
Mitropolitul Ţării Româneşti
(28 Octombrie)
VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Mitropolitul Ţării Româneşti
(28 Octombrie)
VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Ultimul mitropolit al Vicinei şi cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea şi Ţara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câţiva ani la Vicina, iar în anul 1359 şi-a mutat scaunul la Curtea de Argeş, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în ţara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara Românească. El sfinţea biserici, hirotonea preoţi, împărţea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor" şi era sfetnic apropiat al marelui domn.
Astfel, Eparhia Vicina dispare şi ia fiinţă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei", dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I.
Ca păstor şi părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre şi Carpaţi, mitropolitul Iachint a avut grijă să hirotonească preoţi pentru toate satele, să zidească biserici la oraşe şi sate, să întemeieze noi aşezări mănăstireşti şi să ţină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Ţării Româneşti cu Patriarhia de Constantinopol. Iar ca „exarh al plaiurilor", mitropolitul Iachint purta grijă şi de credincioşii ortodocşi din părţile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.
Acest ierarh, ajutat de domnul ţării, Vladislav I (1364-1377), a încurajat şi susţinut mult monahismul românesc, al cărui început se urcă până în secolul al IV-lea, prin centrul monahal pustnicesc din Munţii Buzăului. El a adus în ţară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mănăstiri-lavre după model atonit. El a trimis numeroşi călugări „vlahi" la Mănăstirea Cutlumuş-Athos, unde au ajuns călugări vestiţi. Iar în ţară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tânganu, Cotmeana şi altele. După o păstorire atât de rodnică, s-a săvârşit cu pace în anul 1372.
Astfel, Eparhia Vicina dispare şi ia fiinţă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei", dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I.
Ca păstor şi părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre şi Carpaţi, mitropolitul Iachint a avut grijă să hirotonească preoţi pentru toate satele, să zidească biserici la oraşe şi sate, să întemeieze noi aşezări mănăstireşti şi să ţină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Ţării Româneşti cu Patriarhia de Constantinopol. Iar ca „exarh al plaiurilor", mitropolitul Iachint purta grijă şi de credincioşii ortodocşi din părţile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.
Acest ierarh, ajutat de domnul ţării, Vladislav I (1364-1377), a încurajat şi susţinut mult monahismul românesc, al cărui început se urcă până în secolul al IV-lea, prin centrul monahal pustnicesc din Munţii Buzăului. El a adus în ţară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mănăstiri-lavre după model atonit. El a trimis numeroşi călugări „vlahi" la Mănăstirea Cutlumuş-Athos, unde au ajuns călugări vestiţi. Iar în ţară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tânganu, Cotmeana şi altele. După o păstorire atât de rodnică, s-a săvârşit cu pace în anul 1372.
SLUJBA SFÂNTULUI IERARH IACHINT, MITROPOLITUL ŢĂRII ROMÂNEŞTII
Slujba Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, a fost alcătuită de P. S. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, diortosită de Comisia Liturgică a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de Sinodul Mitropolitan al Munteniei şi Dobrogei.
Întru această lună
Ziua a douăzeci şi opta
Pomenirea celui între sfinţi Părintele nostru Sfântul Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am…, stihirile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn…
Cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, ai învăţat poporul cel binecredincios sa urmeze calea cea strâmtă a mântuirii şi să păzească poruncile lui Hristos, cele de viaţă dătătoare.
Răsăritul răsăriturilor, te-a trimis Ţării Româneşti să fii îndreptător credinţei turmei celei cuvântătoare a neamului strămoşesc din care ca un luceafăr ai răsărit, părinte preasfinţite.
Pe ierarhul cel înţelept şi pe întâiul mitropolit să-l cinstim cu bunăcuviinţă, lăudându-l şi cântând: Bucură-te, Sfinte Iachint, purtătorule de lumină şi rugătorul pentru sufletele noastre.
Pe lira cântărilor duhovniceşti, pe vasul cel ales al Duhului Sfânt, din care s-a revărsat lămurit aurul cuvintelor lui Hristos, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Iachint, părintele nostru.
Slavă…, iarăşi aceasta, glasul al 4-lea
Şi acum…, a Născătoarei
Arătatu-te-ai, stăpână, mai presus decât toate făpturile, născând cu trup pe Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
La Stihoavnă
Se pun stihirile, glasul al 2-lea
Podobie: Casa Eufratului…
Veniţi, iubitorilor de prăznuire, să lăudăm pe Sfântul Iachint, părintele cel preaînţelept şi întâiul mitropolit al Ţării Româneşti.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3)
Toţi fiii neamului românesc să săvârşim pomenirea Ierarhului Iachint de Vicina, lăudând viaţa lui cea plină de virtuţi şi plăcută lui Dumnezeu.
Stih: Auziţi aceasta toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps. 48, 1)
Duhovnicească sărbătoare se face poporului românesc prăznuirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu, Iachint, cel dintâi dintre ierarhii Ţării Româneşti.
Slavă…
De la Vicina ai fost chemat în cetatea Argeşului pentru a păstori turma cea cuvântătoare a neamului românesc, Sfinte Ierarhe Iachint, arhiereul lui Hristos.
Şi acum…
Pentru rugăciune Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Troparul
glasul întâi:
Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiule între mitropoliţii Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credinţe, lucrător al virtuţilor şi rugător pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum…, a Născătoarei.
Ectenia şi Apolisul
LA VECERNIA MARE
După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne strigat-am…,
stihirile pe glasul întâi.
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici…
Ierarhe prealăudate, vrednic următor al episcopilor dobrogeni de la Vicina, te-ai arătat ca o stea luminoasă şi întâi stătător al Bisericii din ţinuturile Ţării Româneşti. Prietene al lui Hristos, roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Veniţi toţi iubitorii de prăznuire să cinstim în cântări duhovniceşti pe grăitorul de Dumnezeu, pe întâiul rugător Dumnezeu, pe întâiul păstor şi dacsăl al strămoşilor noştri dreptmăritori, care se roagă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfinte Ierarhe Iachint, vrednic mijocitor ai fost între Dumnezeu şi păstoriţii tăi. Pentru aceea, ştiind că rugăciunile tale sunt primite ca o tămâie cu bună mireasmă la scaunul Dumnezeirii, te rugăm să mijloceşti la Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Cu duhovnicească dragoste să încununăm cu laude pe ierarhul cel înţelept şi învăţătorul dreptei credinţe pe pământul românesc; pe cel ce a fost pentru credincioşii săi vistierie de bunătăţi duhovniceşti, şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă…, glasul al 8-lea
„Păstor legiuit a toată Ţara Românească şi mitropolit preacinstit” ai fost numit de patriarhul Constantinopolului, atunci când ai fost chemat din scaunul Vicinei să fii aşezat ca dascăl în cetatea Argeşului. Pentru vrednicia cu care ai păstorit turma cea cuvântătoare a neamului românesc, Hristos te-a încununat cu neveştejită cunună, iar de la preaslăvirea ta nu încetezi să te rogi pentru sufletele noastre.
Şi acum…, Dogmatica glasului al 8-lea
Împăratului cerurilor…
VOHOD, Lumină lină…
Prochimenul zilei
PAREMIILE
De la pildele lui Solomon, citire:
(culegere de versete alese din capitolele X; VIII; III)
Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului vine peste capul lui, fericit este omul care a aflat înţelepiunea şi muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât vistieriile de aur şi de argint. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi grăi; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi vrerea se găteşte de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi statornicia, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, iar cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi dar cei fără răutate chibzuiala şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine că iarăşi lucruri măreţe vă voi grăi. Şi voi scoate din buzele mele cel drepte; că gâtlejul meu va învăţa adevărul şi buzele mincinoase sunt urâte înaintea mea. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nimic încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înţeleg şi netede pentru cei ce află cunoştinţă. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca nădejdea voastră să fie în Domnul şi să vă umpleţi de Duh.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Cel drept, chiar de apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori cu numele anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi ş că poartă grijă de sfinţii Săi.
Din Pildele lui Solomon, citire:
(culegere de versete alese)
Din gura dreptului picură înţelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepţi picură daruri. Gura celor înţelepţi grăieşte înţelepciune. Iar dreptatea îi izbăveşte pe ei din moarte. Săvârşindu-se bărbatul drept, nu-i piere nădejdea; că fiu drept se naşte spre viaţă şi întru bunătăţile lui va culege roada dreptăţii. Lumina drepţilor este pururea şi de la Domnul vor afla har şi mărire. Limba înţelepţilor picură cele bune şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Domnul iubeşte inimile cuvioase şi sunt primiţi de El toţi cei fără prihană în cale. Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput că întâmpină pe cei ce o doresc, mai înainte de a o fi cunoscut pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va obosi şi degrab fără de grijă va fi. Că celor vrednici de ea singură le umblă împrejur căutându-i, şi în cărări se arată lor cu bunăvoinţă. Pe înţelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumuseţea ei şi am iubit-o şi am căutat-o din tinereţile mele, şi am încercat să mi-o aduc mireasă. Că stăpânul tuturor o a iubit pe ea. Căci ea este îndrumătoarea tainică a ştiinţei lui Dumnezeu şi alegătoare a lucrurilor Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune, ea învaţă cumpătarea şi cuminţenia, dreptatea şi bărbăţia, fără de care nimic nu este mai de trebuinţă în viaţa oamenilor. Şi de doreşte cineva multă cunoştinţă, ea ştie cele trecute şi de cele viitoare le închipuie; ea pătrunde întorsăturile cuvintelor şi dezlegările tainelor; cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi întâmplările vremilor şi ale anilor. Şi tuturor este sfetnic bun; că nemurire este într-însa şi mărire împărtăşirea cu cuvintele ei. Pentru aceasta m-am rugat Domnului şi m-am umilit înaintea Lui, şi am zis din toată inima mea: Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce toate le-ai făcut cu Cuvântul Tău şi cu înţelepciunea ta ai orânduit pe om ca să stăpânească peste toate făpturile cele făcute de Tine şi să cârmuiască lumea cu cuvinte şi dreptate, dă-mi înţelepciunea care stă alături de scaunul Tău şi nu mă despărţi pe mine de robii Tăi; că robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale. Trimite-o pe ea din locaşul tău cel sfânt, şi de la scaunul slavei Tale; ca fiind cu mine să mă înveţe ce este plăcut înaintea Ta; şi să mă călăuzească în cunoaştere şi să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt şovăielnice şi cugetele lor sunt pline de greşeală.
LA LITIE
Idiomela, glasul al 2-lea
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor te-ai arătat pe tine credncioşilor, sfinte părinte Iachint, ierarhul lui Hristos; căci în tot pământul Ţării Româneşti ai răspândit mireasma dreptelor învăţături şi ai strălucit ca un luceafăr, prin fapte bune. Drept aceea, în ceruri, ai primit cununa mântuirii, iar de la noi, pe pământ primeşti laudă şi cinstire.
Slavă…, glasul al 6-lea
Bine slugă bună şi credincioasă! Bine lucrătorule al viei lui Hristos! Tu greutatea zilei ai purtat şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, luminând pe cei ce ţi-au urmat. Pentru aceasta porţile ceului s-au deschis şi intrând întru bucuria Domnului tău, Sfinte Ierarhe Iachint, roagă-te pentru noi.
Şi acum…,
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Raiul vieţii; ţie ne rugăm, stăpână, mijloceşte împreună cu Sfântul Ierarh Iachint, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea
Hristos Dumnezeu, Soarele dreptăţii, luminându-ţi sufletul cel curat cu dumnezeieştile cunoştinţe, te-a ajutat, Sfinte Iachint, să păzeşti nevătămată de lupii cei răpitori turma cea cuvântătoare şi să păstoreşti să se adape din izvoarele apei celei vii ale dumnezeirii celei întreit strălucitoare.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3)
Trimis ai fost, Sfinte Ierarhe Iachint, în Ţara Românească „spre binecuvântarea şi îndretarea voievodului, copiilor lui şi a întregii sale domnii” de cel între partriarhi Calist al Constantinopolului. Drept aceea, cu prisosinţă, ai împlinit porunca lui spre slava lui Dumnezeu şi bucuria noastră, a urmaşilor tăi pe pământul românesc.
Stih: Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecată (Ps. 36, 30)
Primind să păstoreşti Mitropolia Ţării Româneşti „ai păzit de adunările eretice şi de dogmele din afară şi străine”, poporul tău pe care l-ai iubit. Pentru aceea ai auzit la săvârşirea ta: „Bine, slugă bună şi credincioasă, intră în bucuria Domnului tău”.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Ca un alabastru cu mir de mult preţ, ai adus faptele tale Stăpânului tău, Hristos Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Iachint. Pentru aceea te-ai învrednicit de cămările cele cereşti dăruite ţie de Hristos, Iubitorul de oameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Şi acum…, a Născătoarei:
Stăpână, ajutătoarea tuturor, dă-mi mână de ajutor ca să mă scoţi din întunericul ispitelor care mă tulbură, Maica lui Dumnezeu şi mă învredniceşte de partea celor aleşi, ca ceea ce ai născut Adâncul milei, preacurată.
La binecuvântarea pâinilor
Troparul Sfântului (de două ori),
glasul întâi:
Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiule între mitropoliţii Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credinţe, lucrător al virtuţilor şi rugător pentru sufletele noastre.
apoi:
Născătoare de Dumnezeu…
(o dată)
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…, Troparul sfântului (de două ori)
Slavă… Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu
După catisma întâi:
Sedealna, glasul întâi:
Podobie: Mormântul tău…
Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarhe Iachint al Vicinei, urmând poruncii lui Hristos ai fost chemat să răspândeşti lumina dumnezeieştilor învăţături pe pământul Ţării Româneşti, unde te-ai arătat ca un vednic următor al Sfinţilor Apostoli.
Slavă…, iar aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată Maică, cinstit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în adâncul cumplitei deznădăjduiri, al greşelilor şi al necazurilor, că tu eşti nădejdea noastră, a păcătoşilor sprijinitoare şi ajutătoare grabnică, ce miluieşti pe robii tăi.
După catisma a doua:
Sedealana, glasul al 3-lea
Podobie: Să se veselească cele cereşti…
Ca şi Andrei cel întâi chemat între apostolii lui Hristos, aşa şi tu, Părinte Iachint, ai fost întâi ales să păstoreşti credincioşii neamului românesc, învăţând, sfinţind şi călăuzindu-i pe calea mântuirii.
Slavă…, iar aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Podobia:
De frumuseţea fecioriei tale şi de preastrălucirea curăţiei tale, Gavriil uimindu-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vednică voi aduce ţie? Sau ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta pecum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită.
Polieleul: Robii Domnului…
şi Mărimurile:
Stih: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a ascultat rugăciunea mea (Ps. 39, 1).
Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iachint al Vicinei, cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti şi mare apărător al Ortodoxiei.
Stih 2: Iată, am fugit departe şi m-am sălăşluit în pustie. Asemănatu-m-am ca pelicanul în pustie (Ps. 54, 7; 101, 7).
Stih 3: Privegheat-am ca pasărea singuratică pe acoperişuri (Ps. 101, 8).
Altă Stihiră:
Veniţi, toţi credincioşii, să lăudăm pe Ierarhul lui Hristos, Iachint, zicând: pe arhipăstorul cel minunat al Ţării Româneşti.
Stih 4: Genunchii meu au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului (Ps. 108, 23).
Stih 5: Cu lacrimle mele aşternutul meu voi uda, că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat (Ps. 6, 6; 21, 17).
Stih 6: Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui (Ps. 29, 4).
Apoi: Slavă… Slavă Ţie, Treime Sfântă…
Şi acum…, Bucură-te… şi celelalte
După Polieleu, Sedealna,
glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Cel dintâi dintre mitropoliţii neamului românesc stă acum înaintea scaunului Sfintei Treimi şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă…, iarăşi aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Ceea ce eşti apărătoare nebiruită celor din nevoi şi grabnică rugătoare celor ce nădăjuiesc spre tine, izbăveşte-ne de primejdii şi nu ne trece cu vederea pe noi robii tăi.
Antifonul întâi, glasul al 4-lea:
Din tinereţile mele…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Ps. 115, 3).
Toată suflarea să laude pe Domnul…
Evanghelia de la Ioan
(X, 9-16)
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; prin Mine de va intra cineva se va mântui… (caută la Duminica a 2-a din Postul Mare, Evanghelia Ierarhului)
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile ierarhului Tău Iachint, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea (Ps. 50, 1-2).
Stihira, glasul al 6-lea:
Ocrotitor şi fierbinte rugător pentru Biserica dreptmăritoritoare a poporului român te-ai arătat, Sfinte Iachint, învăţăturile ereziilor îndepărtând şi apărător al Ortodoxiei fiind. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
CANOANELE
Se pune Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe 6 şi două Canoane ale Sfântului, pe 8.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea 1, glasul întâi.
Irmosul:
„Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate semne cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel: că S-a preaslăvit.”
Ceea ce ai născut adâncul înţelepciunii, curată, trimite-ne înţelepciune, ceea ce eşti plină de daruri, ca să slăvim bogăţia milelor tale.
Pe tine te lăudăm, curată, cea mărită de cetele îngereşti, ca pe una ce ai născut pe Hristos Dumnezeu, pe Care toată făptura Îl laudă întru toţi vecii.
Canonul Ierarului
Cantarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: Pe Faraon ce se purta…
Pe înţeleptul Iachint al Vicineu, urmaş vrednic al ierarhilor dobrogeni, care a luminat neamul românesc, să-l lăudăm după cuviinţă ca pe un apostol neobosit al lui Hristos.
Bucură-te, Sfinte Iachint, întâiul stătător pe scaunul Ţării Româneşti şi apărătorul cel nebiruit al Ortodoxiei, ierarhul cel bine plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.
Slavă…
Slavă Ţie, Treime Sfântă şi nedespărţită, că ai ridicat neamului românesc pe alesul Tău, Iachint, care nu a pregetat să-Ţi înalţe cântarea de laudă şi mulţumire.
Şi acum…
Cel ce este Dumnezeu mai presus de toate, pentru milostivirea Sa, vrând să ridice din moarte şi din stricăciune firea omenească, S-a sălăşluit în curatul tău pântece, Fecioară preacurată.
Catavasiile: Deschide-voi gura mea…
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cantarea a 3-a:
Irmosul:
„Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit cerul a doua oară peste ape şi ai întemeiat pământul întru ape, Atotputernice.”
Cerul cel preacurat, locaşul Împăratului, raiul cel binecuvântat, nădejdea creştinilor, Născătoare de Dumnezeu să fie lăudat.
Cu cuvântul ai născut pe Cuvântul, Cel ce prin cuvânt a adus la fiinţă toată firea cea cuvântătoare împreună cu cea necuvântătoare; Care a izbăvit pe oameni de necuvântare, ceea ce eşti preabinecuvântată.
Canonul Ierarhului:
Irmos: Pe piatra credinţei…
Nu de la oameni, ci prin oameni, de la Dumnezeu ai primit chemare să părăseşti pământul Dobrogei străbune şi să poposeşti în Argeş, unde şezând pe scaunul vlădicesc – ca întâistătăor şi mitropolit – ai dat slavă lui Dumnezeu.
„Să fie arhiereu, păstor şi dascăl al locului” a poruncit Calist cel între patriarhii Ortodoxiei, atunci când a rânduit să fii aşezat la cârma Mitropoliei Ţării Româneşti, de care cinste, bucurându-te, ai mulţumit lui Dumnezeu.
Slavă…
De strălucirile luminii celei în trei ipostasuri fiind pătruns şi de puterea dumnezeiescului har fiind aprins, ai răspândit păstoriţilor tăi învăţăturile cele mântuitoare.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ceea ce eşti uşă neumblată care duce la Dumnezeu, deschide-mi uşile pocăinţei, Fecioară, curăţeşte-mi întinăciunea păcatelor cu roua milelor tale, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Catavasia: Pe ai tăi cântăreţi…
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podoie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Nevoindu-te, părinte Ierarhe, ai propovăduit cu timp şi fără timp măririle lui Dumnezeu în ţinuturile Ţării Româneşti, Sfinte Iachint, cel întâi chemat între mitropoliţii neamului nostru. Pentru aceasta, săvârşindu-te, ai aflat viaţa cea fără de moarte, fiind totdeauna cu Hristos, pe care L-ai dorit; roagă-te lui Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.
Slavă…, iarăşi aceasta
Şi acum…, a Nscătoarei
Podobie: aceeaşi.
Pe tine, ceea ce singură eşti între femei Fecioară, care ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Că Fiul lui Dumnezeu s-a sălăşluit întru tine fără de sămânţă şi L-ai născut cu trup; cu lapte l-ai hrănit pe Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie măresc preasfântă naşterea ta, şi cu glas, către tine grăiesc cu credinţă: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce se închină ţie.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
„Cu duhul văzând mai înainte, proorocule Avacum, întruparea Cuvântului, propovăduit-ai strigând: când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta.”
Pricina morţii oamenilor a fost Eva cu povăţuirea şarpelui iar tu, curată Fecioară, născând prin cuvânt Cuvântul, te-ai arătat solitoarea nemuririi şi a vieţii. Pentru aceasta, după vrednicie, te lădăm pe tine.
Cu duhul mai înainte te-au văzut, curată, proorocii: munte, poartă, masă, chivot sfânt, sfeşnic, scaun al vieţii şi năstrapă, arătându-te pe tine, astfel, Maică a lui Dumnezeu întru închipuiri, a căror plinire o vedem.
Canonul Ierarhului
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne…
„Păstorul legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecuvântarea şi îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui şi a întregii sale domnii” ai fost numit Părinte Iachint, atunci când s-a rânduit să fii întâistătător al mitropoliei Ţării Româneşti.
Vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat în toată viaţa ta de arhipăstor, Părinte Iachint. Pentru aceasta ai fost fericit de oameni, de îngeri şi de Hristos Care te-a încununat.
Slavă…
Pentru ostenelile cele multe ale slujirii tale ai primit împărăţia cea de sus tu, care ai petrecut pe pământ ca unul fără de trup şi ai vieţuit viaţa îngerilor; şi acum, stând înaintea Sfintei Treimi, adu-ţi aminte de noi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pe tine ţarină nelucrată, curată porumbiţă, te-ai închipuit odinioară toiagul lui Aaron, care a odrăslit. Ceea ce ai născut pe Hristos, Pururea Feioară, pe Acela roagă-L să ne mântuiască.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
„Fă să răsară lumina cea strălucitoare şi cea neapropiată nouă, celor ce mânecăm la judecăţile Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.”
Ca un chivot cinstit al sfinţeniei şi ca un scaun sfânt în chip de foc şi ca un palat sfinţit ai încăput, stăpână, pe Dumnezeu Atotţiitorul.
Tu singură între fecioare eşti Maică neispitită de bărbat, şi în chip de negrăit, fecioară între maici te-ai arătat, preacurată; că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce schimbă firea.
Canonul Ierarhului
Irmos: Dătătorule de lumină…
Următor al ierarhilor Teodor, Luca, Macarie, Chiril de Vicina ai fost, Părinte Iachint, bine plăcut lui Hristos. Dar când ţi s-a poruncit să părăseşti acest scaun apostolesc, întru ascultare, ai primit a fi primul mitropolit al Ţării Româneşti.
Ca un îndreptător al credinţei, chip al blândeţilor, apărător al Ortodoxiei şi lucrător al virtuţilor, te cunoaştem, Sfinte Iachint, între cei ce au păstorit peste veacuri pe fiii neamului românesc.
Slavă…
Ca un Bun şi de viaţă Făcător, Duhul cel atotputernic al Tatălui, cu bună dăruire a întărit puterile celui ce a păstorit cu dreaptă socoteală turma lui Hristos în pământul strămoşesc.
Şi acum…, a Născătoarei:
Sfântă Fecioară, Preacurată cea cu nume de Maică a lui Dumnezeu, pe mie, cel stăpânit de multe patimi ucigătoare de suflet, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă şi roagă-L pe Fiul tău să mă mântuiască.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
„Proorocului Iona urmând strig către Tine: slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie!”
Ocrotitoarea creştinior şi mângâierea celor întristaţi, umple de bucurie pe robii tăi, cei ce aleargă sub acoperământul tău.
Maica lui Hristos, Cerul cel înţelegător, Biserica cea curată, chivotul cel sfânt, raiul cel prea plin de desfătare al lui Dumnezeu, care ai odrăslit pomul vieţii, toţi te fericim.
Canonul Ierarhului
Irmos: Întru adâncul păcatelor…
Pe scaunul din Cetatea Argeşului fiind rânduit nu numai împlinirea poruncilor Evangheliei ai urmat, Părinte preasfinţite, ci „orice dogmă dinafară şi străină Bisericii lui Hristos” ai vegheat să nu pătrundă între păstoriţii tăi.
Dorind toată viaţa ta, mărite Iachint, să vezi frumuseţea cea nespusă a împărăţiei cerurilor, te-ai împodobit pe tine însuţi cu frumuseţile virtuţilor. Cele bune săvârşindu-le spre slava lui Dumnezeu, când ai trecut din viaţa aceasta, de viaţa cea fericită te-ai învrednicit.
Slavă…
Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, necuprinsă de mintea îngerilor şi a oamenilor, izbăveşte sufletele noastre pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Iachint, păstorul cel minunat al Bisericii dreptmăritoare.
Şi acum…, a Născătoarei:
Înnoit-ai firea noastră cea stricată prin călcarea poruncii, născând pe Cel ce a înnoit toate numai cu dumnezeiasca voie, ceea ce eşti între femei binecuvântată, de Dumnezeu cu har dăruită.
Condaul, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Pe apărătorul dreptei credinţe, pe Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor în zorii Mitropoliei Ţării Româneşti şi a împlinit cele duhovniceşti ale păstoriţilor săi, să-l lăudăm cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.
Icos:
Viaţa ta plăcută lui Dumnezeu s-a răspâdit ca o mireasmă duhovnicească peste veacuri, în toate laturile Ortodoxiei. Căci iubit fiind de Hristos te-ai suit pe scara virtuţilor până la ceruri, unde ai fost primit ca un prieten şi casnic al lui Dumnezeu şi aşezat în ceata sfinţilor ierarhi; iar noi, pe pământ te lăudăm, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea Sfântului Ierarh de la Vicina, primul Mitropolit al Ţării Româneşt (1359-1372).
Acest Sfânt Ierarh al Biserici lui Hristos a păstorit în veacul al XIV-lea, mai întâi în cetatea Vicina, aflată în nordul Dobrogei şi apoi la Curtea de Argeş, capitala Ţării Româneşti.
Urmând mitropolitului Chiril la Vicina, el a întărit în dreapta credinţă pe credincioşii de aici. În timpul ocupaţiei genoveze s-a retras la curtea Domnitorului Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti şi a fiului său Nicolae Alexandru. Aceştia au cerut patriarhului Constantinopolului, Calist, să binecuvânteze mutarea scaunului de la Vicina la Curtea de Argeş şi să-l numească pe Iachint „arhiereu, păstor şi dascăl al locului”. În anul 1359, Patriarhul Calist l-a numit păstor legiuit al întregii Ţării Româneşti cu rang de mitropolit spre îndreptarea duhovnicească a domnitorului şi casei lui şi spre întărirea credincioşilor într-o vreme în care se încerca atragerea ortodocşilor la alte credinţe.
Sfântul Ierarh Iachint a contribuit la unificarea şi centralizarea statului medieval românesc, adică Voievodatul sau Principatul Ţării Româneşti şi a aşezat pentru totdeauna creştinismul românesc în vatra Bisericii Ortodoxe a Răsăritului, fiind un mărturisitor al dreptei credinţe şi lucrător al virtuţilor.
În anul 1372 cu pace s-a săvârşit, fiind încercat de suferinţe şi boli, pe care le-a primit cu pace, rugăciune şi răbdare.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
„Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind, cântau: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri”.
Cel preaînalt te-a arătat rai însufleţit şi cămară curată, îngrădită de har, porfiră şi cer de aur.
Întăreşte mintea mea cea răzvrătită şi cugetul meu cel tulburat îl aşează pe piatra cea neclintită, cu acoperământul tău, Maică Fecioară.
Canonul Ierarhului
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu…
De puterea Duhului Sfânt fiind întărit, Sfinte Iachint, ai fost începătură a dipticelui mitropoliţilor români, cântând: Dumnezeul părinţilor, binecuvântat eşti!
Biruitor al ereziilor şi veşnic propovăduitor al adevărului în pământul strămoşesc ai fost, Părinte Sfinte, în toată viaţa ta ai lăudat pe Hristos zicând: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Slavă…,
Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită ai preaslăvit toată viaţa ta, Părinte Preasfinţite, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pe tine te numim curată, năstrapă de aur, preasfântă masă a dumnezeieştii Pâini a vieţii, loc de sfinţenie şi scaun preaînalt, pe care S-a odihnit Dumnezeul Părinţilor, Cel lăudat şi slăvit.
Canonul Maicii Domnului
Cântarea a 8-a:
Irmos:
„Pe Acela de care se cutremură îngerii şi toate oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”.
Ca o cămară însufleţită, ca o mantie de porfiră însuflată şi ca o hlamidă roşie a Împăratului tuturor, te-ai arătat, Fecioară, şi ca o porfiră din care s-a vădit trupul Cuvântului, Dumnezeu-Omul.
Zămislit-ai, preacurată, pe Cel ce ţine toată făptura cu mâna, pe Ziditorul şi Dumnezeu, care în chip de negrăit şi de nespus S-a făcut om pentru noi, precum suntem noi, nedespărţindu-Se de ceea ce era mai înainte.
Canonul Ierarhului
Irmos: De şapte ori cuptorul…
Calist, cel între patriarhii Constantinopolului a trimis hrisov voievodului Nicolae Alexandru al Ţării Româneşti prin care întărea numirea ta în scauul Ungrovlahiei, Sfinte Iachint. Următor poruncii acestuia făcându-te ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
„Mitropolit a toată Ungrovlahia, preacinstit frate iubit în Domnul şi coliturghisitor”, te-au recunoscut mai marii Bisericii dreptmăritoare, Părinte Sfinte. Bucurându-te de această sfântă comuniune, lui Hristos ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Dacă ai săvârşit cu bună cuvinţă lucrurile Bisericii tale, când Domnul a voit, ai fost chemat la veşnicele locaşuri, unde te-ai întâlnit cu Hristos pe Care L-ai iubit şi I-ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…, a Născătoarei:
Mântuieşte pe cei ce cred întru Tine, Doamne, şi vestesc o Fiinţă fără de început, pururea vecuitoare şi în trei Feţe dumnezeieşti stăpânitoare şi de un chip ale stăpânirii Tale, şi ne învredniceşte de slava Ta cea dumnezeiască, pentru rugăciunile Maicii lui Dumnezeu celei preacurate.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 9-a:
„Izvorul cel de viaţă primitor şi pururea curgător, sfeşnicul cel de lumină purtător şi cu totul de aur, Biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, mai desfătat decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o mărim”.
Din izvorul harului tău, adapă-mă pe mine cel aprins de văpaia necazurilor, care mă topesc cumplit, izvorule dătător de har, care ai născut Râul cel mare al harurilor, din care cel ce bea nu va mai înseta niciodată.
Ca pe o cămară de mire împodobită, ca pe un tron însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră cu totul de aur, ca pe un palat luminat al lui Hristos, pe tine, Stăpâna tuturor, te rugăm, să ne miluieşti.
Canonul Ierarhului
Irmos: Spăimântatu-s-a cerul…
Rugător şi sprijinitor te avem în necazurile ce ne împresoară, pe tine, Părinte Iachint, arhiereul lui Hristos. Ajută-ne şi în ceasul sfârşitului nostru ca să ne mântuim şi să locuim împreună cu tine în lumina cea negrăită a slavei lui Dumnezeu.
Bucură-te, Sfinte Iachint, cel ce eşti în ceata sfinţilor ierarhi. Binevoieşte să reverşi peste noi, când te chemăm în rugăciune, din potirul tămăduirilor cel dat ţie de Hristos.
Slavă…,
Se binecuvântează pământul românesc prin pomenirea ta cea de peste an; căci rugăciunile tale acoperă şi apără de primejdii şi rătăciri pe cei ce te cinstesc, Sfinte Ierarhe, preafericite.
Şi acum…, a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu fecioară, ceea ce ai născut Lumina, mijloceşte cu rugăciunile tale către Ful tău, de Dumnezeu Născătoare, ca să se milostivească şi să ne mântuiască de întunericul cel veşnic, pe noi cei ce nădăjduim spre ajutorul tău.
LUMINÂNDA
Podobie: Cămara Ta Mântuitorule…
Lumină din lumina lui Hristos luând, ai revărsat-o ca un balsam peste poporul cel binecredincios al Ţării Româneşti pe care l-ai păstorit ca un ierarh preaînţelept.
Slavă…, iar aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Podobie: Femei auziţi glas…
Fecioară, ceea ce ai născut pe Înţelepciunea cea ipostatică, pe Cuvântul cel fără de început şi Doctorul tuturor, Hristos, care vindecă rănile sufletelor noastre cele cumplite şi îndelungate şi potoleşte gândurile cele necuviincioase ale inimilor noastre.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea
Cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, ai învăţat poporul cel binecredincios, să urmeze calea cea strâmtă a mântuirii şi să păzească poruncile lui Hristos cele de viaţă dătătoare.
Răsăritul răsăriturilor, te-a trimis Ţării Româneşti să fii îndreptător credinţei turmei celei cuvântătoare a neamului strămoşesc din care ca un luceafăr ai răsărit, Părinte Cuvioase.
Pe ierarhul cel înţelept şi pe întâiul mitropolit să-l cinstim cu bunăcuviinţă, lăudâdu-l şi cântând: Bucură-te, Sfinte Iachint, purtătorule de lumină şi rugătorule pentru sufetele noastre.
Pe lira cântărilor duhovniceşti, pe vasul cel ales al Duhului Sfânt, din care s-a revărsat lămurit aurul cuvintelor lui Hristos, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Iachint, părintele nostru.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Pe alăuta Duhului, pe sfeşnicul cel aprins din lumina negrăită, pe purtătorul de Dumnezeu, Iachint de Vicina şi întâiul mitropolit al Ţării Româneşti să-l cinstim, zicând: Bucură-te, cel ce bine ai chivernisit talanţii cei rânduiţi de Hristos; Bucură-te, mlădiţă prea frumoasă odrăslită neamului românesc; Bucură-te, cel ce te-ai urcat pe scara virtuţilor spre ceruri; Bucură-te, Părinte, preafericite, cel ce te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum…, a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul Vieţii; ţie îţi strigăm, Stăpână, împreună cu Sfântul Iachint, roagă-te lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Doxologia mare, ecteniile şi otpusul
LA SFÂNTA LITURGHIE
La fericiri se pun: din Canonul Ierarhului, Cântarea a 3-a pe 4 şi din Cântarea a 6-a pe 4.
După Vohod şi tropare,
Prochimen, glasul întâi: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Stih: Ascultaţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (12, 7-11):
Fraţilor, fiecăruia Duhul în arătarea Lui, îi dă spre folos tuturor…
Aliluia, glasul al 2-lea: Luaţi aminte, poporul Meu, la Legea Mea.
Stih: Deschide-voi gura mea în pilde.
Evanghelia de la Ioan (X, 9-16):
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa…
Chinonicul:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
SURSA: SFINTI ROMANI
Slujba Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, a fost alcătuită de P. S. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, diortosită de Comisia Liturgică a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de Sinodul Mitropolitan al Munteniei şi Dobrogei.
Întru această lună
Ziua a douăzeci şi opta
Pomenirea celui între sfinţi Părintele nostru Sfântul Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am…, stihirile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn…
Cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, ai învăţat poporul cel binecredincios sa urmeze calea cea strâmtă a mântuirii şi să păzească poruncile lui Hristos, cele de viaţă dătătoare.
Răsăritul răsăriturilor, te-a trimis Ţării Româneşti să fii îndreptător credinţei turmei celei cuvântătoare a neamului strămoşesc din care ca un luceafăr ai răsărit, părinte preasfinţite.
Pe ierarhul cel înţelept şi pe întâiul mitropolit să-l cinstim cu bunăcuviinţă, lăudându-l şi cântând: Bucură-te, Sfinte Iachint, purtătorule de lumină şi rugătorul pentru sufletele noastre.
Pe lira cântărilor duhovniceşti, pe vasul cel ales al Duhului Sfânt, din care s-a revărsat lămurit aurul cuvintelor lui Hristos, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Iachint, părintele nostru.
Slavă…, iarăşi aceasta, glasul al 4-lea
Şi acum…, a Născătoarei
Arătatu-te-ai, stăpână, mai presus decât toate făpturile, născând cu trup pe Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
La Stihoavnă
Se pun stihirile, glasul al 2-lea
Podobie: Casa Eufratului…
Veniţi, iubitorilor de prăznuire, să lăudăm pe Sfântul Iachint, părintele cel preaînţelept şi întâiul mitropolit al Ţării Româneşti.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3)
Toţi fiii neamului românesc să săvârşim pomenirea Ierarhului Iachint de Vicina, lăudând viaţa lui cea plină de virtuţi şi plăcută lui Dumnezeu.
Stih: Auziţi aceasta toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps. 48, 1)
Duhovnicească sărbătoare se face poporului românesc prăznuirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu, Iachint, cel dintâi dintre ierarhii Ţării Româneşti.
Slavă…
De la Vicina ai fost chemat în cetatea Argeşului pentru a păstori turma cea cuvântătoare a neamului românesc, Sfinte Ierarhe Iachint, arhiereul lui Hristos.
Şi acum…
Pentru rugăciune Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Troparul
glasul întâi:
Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiule între mitropoliţii Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credinţe, lucrător al virtuţilor şi rugător pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum…, a Născătoarei.
Ectenia şi Apolisul
LA VECERNIA MARE
După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne strigat-am…,
stihirile pe glasul întâi.
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici…
Ierarhe prealăudate, vrednic următor al episcopilor dobrogeni de la Vicina, te-ai arătat ca o stea luminoasă şi întâi stătător al Bisericii din ţinuturile Ţării Româneşti. Prietene al lui Hristos, roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Veniţi toţi iubitorii de prăznuire să cinstim în cântări duhovniceşti pe grăitorul de Dumnezeu, pe întâiul rugător Dumnezeu, pe întâiul păstor şi dacsăl al strămoşilor noştri dreptmăritori, care se roagă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfinte Ierarhe Iachint, vrednic mijocitor ai fost între Dumnezeu şi păstoriţii tăi. Pentru aceea, ştiind că rugăciunile tale sunt primite ca o tămâie cu bună mireasmă la scaunul Dumnezeirii, te rugăm să mijloceşti la Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Cu duhovnicească dragoste să încununăm cu laude pe ierarhul cel înţelept şi învăţătorul dreptei credinţe pe pământul românesc; pe cel ce a fost pentru credincioşii săi vistierie de bunătăţi duhovniceşti, şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă…, glasul al 8-lea
„Păstor legiuit a toată Ţara Românească şi mitropolit preacinstit” ai fost numit de patriarhul Constantinopolului, atunci când ai fost chemat din scaunul Vicinei să fii aşezat ca dascăl în cetatea Argeşului. Pentru vrednicia cu care ai păstorit turma cea cuvântătoare a neamului românesc, Hristos te-a încununat cu neveştejită cunună, iar de la preaslăvirea ta nu încetezi să te rogi pentru sufletele noastre.
Şi acum…, Dogmatica glasului al 8-lea
Împăratului cerurilor…
VOHOD, Lumină lină…
Prochimenul zilei
PAREMIILE
De la pildele lui Solomon, citire:
(culegere de versete alese din capitolele X; VIII; III)
Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului vine peste capul lui, fericit este omul care a aflat înţelepiunea şi muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât vistieriile de aur şi de argint. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi grăi; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi vrerea se găteşte de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi statornicia, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, iar cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi dar cei fără răutate chibzuiala şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine că iarăşi lucruri măreţe vă voi grăi. Şi voi scoate din buzele mele cel drepte; că gâtlejul meu va învăţa adevărul şi buzele mincinoase sunt urâte înaintea mea. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nimic încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înţeleg şi netede pentru cei ce află cunoştinţă. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca nădejdea voastră să fie în Domnul şi să vă umpleţi de Duh.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Cel drept, chiar de apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori cu numele anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi ş că poartă grijă de sfinţii Săi.
Din Pildele lui Solomon, citire:
(culegere de versete alese)
Din gura dreptului picură înţelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepţi picură daruri. Gura celor înţelepţi grăieşte înţelepciune. Iar dreptatea îi izbăveşte pe ei din moarte. Săvârşindu-se bărbatul drept, nu-i piere nădejdea; că fiu drept se naşte spre viaţă şi întru bunătăţile lui va culege roada dreptăţii. Lumina drepţilor este pururea şi de la Domnul vor afla har şi mărire. Limba înţelepţilor picură cele bune şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Domnul iubeşte inimile cuvioase şi sunt primiţi de El toţi cei fără prihană în cale. Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput că întâmpină pe cei ce o doresc, mai înainte de a o fi cunoscut pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va obosi şi degrab fără de grijă va fi. Că celor vrednici de ea singură le umblă împrejur căutându-i, şi în cărări se arată lor cu bunăvoinţă. Pe înţelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumuseţea ei şi am iubit-o şi am căutat-o din tinereţile mele, şi am încercat să mi-o aduc mireasă. Că stăpânul tuturor o a iubit pe ea. Căci ea este îndrumătoarea tainică a ştiinţei lui Dumnezeu şi alegătoare a lucrurilor Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune, ea învaţă cumpătarea şi cuminţenia, dreptatea şi bărbăţia, fără de care nimic nu este mai de trebuinţă în viaţa oamenilor. Şi de doreşte cineva multă cunoştinţă, ea ştie cele trecute şi de cele viitoare le închipuie; ea pătrunde întorsăturile cuvintelor şi dezlegările tainelor; cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi întâmplările vremilor şi ale anilor. Şi tuturor este sfetnic bun; că nemurire este într-însa şi mărire împărtăşirea cu cuvintele ei. Pentru aceasta m-am rugat Domnului şi m-am umilit înaintea Lui, şi am zis din toată inima mea: Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce toate le-ai făcut cu Cuvântul Tău şi cu înţelepciunea ta ai orânduit pe om ca să stăpânească peste toate făpturile cele făcute de Tine şi să cârmuiască lumea cu cuvinte şi dreptate, dă-mi înţelepciunea care stă alături de scaunul Tău şi nu mă despărţi pe mine de robii Tăi; că robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale. Trimite-o pe ea din locaşul tău cel sfânt, şi de la scaunul slavei Tale; ca fiind cu mine să mă înveţe ce este plăcut înaintea Ta; şi să mă călăuzească în cunoaştere şi să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt şovăielnice şi cugetele lor sunt pline de greşeală.
LA LITIE
Idiomela, glasul al 2-lea
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor te-ai arătat pe tine credncioşilor, sfinte părinte Iachint, ierarhul lui Hristos; căci în tot pământul Ţării Româneşti ai răspândit mireasma dreptelor învăţături şi ai strălucit ca un luceafăr, prin fapte bune. Drept aceea, în ceruri, ai primit cununa mântuirii, iar de la noi, pe pământ primeşti laudă şi cinstire.
Slavă…, glasul al 6-lea
Bine slugă bună şi credincioasă! Bine lucrătorule al viei lui Hristos! Tu greutatea zilei ai purtat şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, luminând pe cei ce ţi-au urmat. Pentru aceasta porţile ceului s-au deschis şi intrând întru bucuria Domnului tău, Sfinte Ierarhe Iachint, roagă-te pentru noi.
Şi acum…,
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Raiul vieţii; ţie ne rugăm, stăpână, mijloceşte împreună cu Sfântul Ierarh Iachint, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea
Hristos Dumnezeu, Soarele dreptăţii, luminându-ţi sufletul cel curat cu dumnezeieştile cunoştinţe, te-a ajutat, Sfinte Iachint, să păzeşti nevătămată de lupii cei răpitori turma cea cuvântătoare şi să păstoreşti să se adape din izvoarele apei celei vii ale dumnezeirii celei întreit strălucitoare.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3)
Trimis ai fost, Sfinte Ierarhe Iachint, în Ţara Românească „spre binecuvântarea şi îndretarea voievodului, copiilor lui şi a întregii sale domnii” de cel între partriarhi Calist al Constantinopolului. Drept aceea, cu prisosinţă, ai împlinit porunca lui spre slava lui Dumnezeu şi bucuria noastră, a urmaşilor tăi pe pământul românesc.
Stih: Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecată (Ps. 36, 30)
Primind să păstoreşti Mitropolia Ţării Româneşti „ai păzit de adunările eretice şi de dogmele din afară şi străine”, poporul tău pe care l-ai iubit. Pentru aceea ai auzit la săvârşirea ta: „Bine, slugă bună şi credincioasă, intră în bucuria Domnului tău”.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Ca un alabastru cu mir de mult preţ, ai adus faptele tale Stăpânului tău, Hristos Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Iachint. Pentru aceea te-ai învrednicit de cămările cele cereşti dăruite ţie de Hristos, Iubitorul de oameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Şi acum…, a Născătoarei:
Stăpână, ajutătoarea tuturor, dă-mi mână de ajutor ca să mă scoţi din întunericul ispitelor care mă tulbură, Maica lui Dumnezeu şi mă învredniceşte de partea celor aleşi, ca ceea ce ai născut Adâncul milei, preacurată.
La binecuvântarea pâinilor
Troparul Sfântului (de două ori),
glasul întâi:
Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiule între mitropoliţii Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credinţe, lucrător al virtuţilor şi rugător pentru sufletele noastre.
apoi:
Născătoare de Dumnezeu…
(o dată)
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…, Troparul sfântului (de două ori)
Slavă… Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu
După catisma întâi:
Sedealna, glasul întâi:
Podobie: Mormântul tău…
Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarhe Iachint al Vicinei, urmând poruncii lui Hristos ai fost chemat să răspândeşti lumina dumnezeieştilor învăţături pe pământul Ţării Româneşti, unde te-ai arătat ca un vednic următor al Sfinţilor Apostoli.
Slavă…, iar aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată Maică, cinstit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în adâncul cumplitei deznădăjduiri, al greşelilor şi al necazurilor, că tu eşti nădejdea noastră, a păcătoşilor sprijinitoare şi ajutătoare grabnică, ce miluieşti pe robii tăi.
După catisma a doua:
Sedealana, glasul al 3-lea
Podobie: Să se veselească cele cereşti…
Ca şi Andrei cel întâi chemat între apostolii lui Hristos, aşa şi tu, Părinte Iachint, ai fost întâi ales să păstoreşti credincioşii neamului românesc, învăţând, sfinţind şi călăuzindu-i pe calea mântuirii.
Slavă…, iar aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Podobia:
De frumuseţea fecioriei tale şi de preastrălucirea curăţiei tale, Gavriil uimindu-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vednică voi aduce ţie? Sau ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta pecum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită.
Polieleul: Robii Domnului…
şi Mărimurile:
Stih: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a ascultat rugăciunea mea (Ps. 39, 1).
Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iachint al Vicinei, cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti şi mare apărător al Ortodoxiei.
Stih 2: Iată, am fugit departe şi m-am sălăşluit în pustie. Asemănatu-m-am ca pelicanul în pustie (Ps. 54, 7; 101, 7).
Stih 3: Privegheat-am ca pasărea singuratică pe acoperişuri (Ps. 101, 8).
Altă Stihiră:
Veniţi, toţi credincioşii, să lăudăm pe Ierarhul lui Hristos, Iachint, zicând: pe arhipăstorul cel minunat al Ţării Româneşti.
Stih 4: Genunchii meu au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului (Ps. 108, 23).
Stih 5: Cu lacrimle mele aşternutul meu voi uda, că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat (Ps. 6, 6; 21, 17).
Stih 6: Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui (Ps. 29, 4).
Apoi: Slavă… Slavă Ţie, Treime Sfântă…
Şi acum…, Bucură-te… şi celelalte
După Polieleu, Sedealna,
glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Cel dintâi dintre mitropoliţii neamului românesc stă acum înaintea scaunului Sfintei Treimi şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă…, iarăşi aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Ceea ce eşti apărătoare nebiruită celor din nevoi şi grabnică rugătoare celor ce nădăjuiesc spre tine, izbăveşte-ne de primejdii şi nu ne trece cu vederea pe noi robii tăi.
Antifonul întâi, glasul al 4-lea:
Din tinereţile mele…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Ps. 115, 3).
Toată suflarea să laude pe Domnul…
Evanghelia de la Ioan
(X, 9-16)
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; prin Mine de va intra cineva se va mântui… (caută la Duminica a 2-a din Postul Mare, Evanghelia Ierarhului)
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile ierarhului Tău Iachint, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea (Ps. 50, 1-2).
Stihira, glasul al 6-lea:
Ocrotitor şi fierbinte rugător pentru Biserica dreptmăritoritoare a poporului român te-ai arătat, Sfinte Iachint, învăţăturile ereziilor îndepărtând şi apărător al Ortodoxiei fiind. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
CANOANELE
Se pune Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe 6 şi două Canoane ale Sfântului, pe 8.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea 1, glasul întâi.
Irmosul:
„Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate semne cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel: că S-a preaslăvit.”
Ceea ce ai născut adâncul înţelepciunii, curată, trimite-ne înţelepciune, ceea ce eşti plină de daruri, ca să slăvim bogăţia milelor tale.
Pe tine te lăudăm, curată, cea mărită de cetele îngereşti, ca pe una ce ai născut pe Hristos Dumnezeu, pe Care toată făptura Îl laudă întru toţi vecii.
Canonul Ierarului
Cantarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: Pe Faraon ce se purta…
Pe înţeleptul Iachint al Vicineu, urmaş vrednic al ierarhilor dobrogeni, care a luminat neamul românesc, să-l lăudăm după cuviinţă ca pe un apostol neobosit al lui Hristos.
Bucură-te, Sfinte Iachint, întâiul stătător pe scaunul Ţării Româneşti şi apărătorul cel nebiruit al Ortodoxiei, ierarhul cel bine plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.
Slavă…
Slavă Ţie, Treime Sfântă şi nedespărţită, că ai ridicat neamului românesc pe alesul Tău, Iachint, care nu a pregetat să-Ţi înalţe cântarea de laudă şi mulţumire.
Şi acum…
Cel ce este Dumnezeu mai presus de toate, pentru milostivirea Sa, vrând să ridice din moarte şi din stricăciune firea omenească, S-a sălăşluit în curatul tău pântece, Fecioară preacurată.
Catavasiile: Deschide-voi gura mea…
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cantarea a 3-a:
Irmosul:
„Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit cerul a doua oară peste ape şi ai întemeiat pământul întru ape, Atotputernice.”
Cerul cel preacurat, locaşul Împăratului, raiul cel binecuvântat, nădejdea creştinilor, Născătoare de Dumnezeu să fie lăudat.
Cu cuvântul ai născut pe Cuvântul, Cel ce prin cuvânt a adus la fiinţă toată firea cea cuvântătoare împreună cu cea necuvântătoare; Care a izbăvit pe oameni de necuvântare, ceea ce eşti preabinecuvântată.
Canonul Ierarhului:
Irmos: Pe piatra credinţei…
Nu de la oameni, ci prin oameni, de la Dumnezeu ai primit chemare să părăseşti pământul Dobrogei străbune şi să poposeşti în Argeş, unde şezând pe scaunul vlădicesc – ca întâistătăor şi mitropolit – ai dat slavă lui Dumnezeu.
„Să fie arhiereu, păstor şi dascăl al locului” a poruncit Calist cel între patriarhii Ortodoxiei, atunci când a rânduit să fii aşezat la cârma Mitropoliei Ţării Româneşti, de care cinste, bucurându-te, ai mulţumit lui Dumnezeu.
Slavă…
De strălucirile luminii celei în trei ipostasuri fiind pătruns şi de puterea dumnezeiescului har fiind aprins, ai răspândit păstoriţilor tăi învăţăturile cele mântuitoare.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ceea ce eşti uşă neumblată care duce la Dumnezeu, deschide-mi uşile pocăinţei, Fecioară, curăţeşte-mi întinăciunea păcatelor cu roua milelor tale, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Catavasia: Pe ai tăi cântăreţi…
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podoie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Nevoindu-te, părinte Ierarhe, ai propovăduit cu timp şi fără timp măririle lui Dumnezeu în ţinuturile Ţării Româneşti, Sfinte Iachint, cel întâi chemat între mitropoliţii neamului nostru. Pentru aceasta, săvârşindu-te, ai aflat viaţa cea fără de moarte, fiind totdeauna cu Hristos, pe care L-ai dorit; roagă-te lui Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.
Slavă…, iarăşi aceasta
Şi acum…, a Nscătoarei
Podobie: aceeaşi.
Pe tine, ceea ce singură eşti între femei Fecioară, care ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Că Fiul lui Dumnezeu s-a sălăşluit întru tine fără de sămânţă şi L-ai născut cu trup; cu lapte l-ai hrănit pe Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie măresc preasfântă naşterea ta, şi cu glas, către tine grăiesc cu credinţă: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce se închină ţie.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
„Cu duhul văzând mai înainte, proorocule Avacum, întruparea Cuvântului, propovăduit-ai strigând: când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta.”
Pricina morţii oamenilor a fost Eva cu povăţuirea şarpelui iar tu, curată Fecioară, născând prin cuvânt Cuvântul, te-ai arătat solitoarea nemuririi şi a vieţii. Pentru aceasta, după vrednicie, te lădăm pe tine.
Cu duhul mai înainte te-au văzut, curată, proorocii: munte, poartă, masă, chivot sfânt, sfeşnic, scaun al vieţii şi năstrapă, arătându-te pe tine, astfel, Maică a lui Dumnezeu întru închipuiri, a căror plinire o vedem.
Canonul Ierarhului
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne…
„Păstorul legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecuvântarea şi îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui şi a întregii sale domnii” ai fost numit Părinte Iachint, atunci când s-a rânduit să fii întâistătător al mitropoliei Ţării Româneşti.
Vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat în toată viaţa ta de arhipăstor, Părinte Iachint. Pentru aceasta ai fost fericit de oameni, de îngeri şi de Hristos Care te-a încununat.
Slavă…
Pentru ostenelile cele multe ale slujirii tale ai primit împărăţia cea de sus tu, care ai petrecut pe pământ ca unul fără de trup şi ai vieţuit viaţa îngerilor; şi acum, stând înaintea Sfintei Treimi, adu-ţi aminte de noi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pe tine ţarină nelucrată, curată porumbiţă, te-ai închipuit odinioară toiagul lui Aaron, care a odrăslit. Ceea ce ai născut pe Hristos, Pururea Feioară, pe Acela roagă-L să ne mântuiască.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
„Fă să răsară lumina cea strălucitoare şi cea neapropiată nouă, celor ce mânecăm la judecăţile Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.”
Ca un chivot cinstit al sfinţeniei şi ca un scaun sfânt în chip de foc şi ca un palat sfinţit ai încăput, stăpână, pe Dumnezeu Atotţiitorul.
Tu singură între fecioare eşti Maică neispitită de bărbat, şi în chip de negrăit, fecioară între maici te-ai arătat, preacurată; că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce schimbă firea.
Canonul Ierarhului
Irmos: Dătătorule de lumină…
Următor al ierarhilor Teodor, Luca, Macarie, Chiril de Vicina ai fost, Părinte Iachint, bine plăcut lui Hristos. Dar când ţi s-a poruncit să părăseşti acest scaun apostolesc, întru ascultare, ai primit a fi primul mitropolit al Ţării Româneşti.
Ca un îndreptător al credinţei, chip al blândeţilor, apărător al Ortodoxiei şi lucrător al virtuţilor, te cunoaştem, Sfinte Iachint, între cei ce au păstorit peste veacuri pe fiii neamului românesc.
Slavă…
Ca un Bun şi de viaţă Făcător, Duhul cel atotputernic al Tatălui, cu bună dăruire a întărit puterile celui ce a păstorit cu dreaptă socoteală turma lui Hristos în pământul strămoşesc.
Şi acum…, a Născătoarei:
Sfântă Fecioară, Preacurată cea cu nume de Maică a lui Dumnezeu, pe mie, cel stăpânit de multe patimi ucigătoare de suflet, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă şi roagă-L pe Fiul tău să mă mântuiască.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
„Proorocului Iona urmând strig către Tine: slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie!”
Ocrotitoarea creştinior şi mângâierea celor întristaţi, umple de bucurie pe robii tăi, cei ce aleargă sub acoperământul tău.
Maica lui Hristos, Cerul cel înţelegător, Biserica cea curată, chivotul cel sfânt, raiul cel prea plin de desfătare al lui Dumnezeu, care ai odrăslit pomul vieţii, toţi te fericim.
Canonul Ierarhului
Irmos: Întru adâncul păcatelor…
Pe scaunul din Cetatea Argeşului fiind rânduit nu numai împlinirea poruncilor Evangheliei ai urmat, Părinte preasfinţite, ci „orice dogmă dinafară şi străină Bisericii lui Hristos” ai vegheat să nu pătrundă între păstoriţii tăi.
Dorind toată viaţa ta, mărite Iachint, să vezi frumuseţea cea nespusă a împărăţiei cerurilor, te-ai împodobit pe tine însuţi cu frumuseţile virtuţilor. Cele bune săvârşindu-le spre slava lui Dumnezeu, când ai trecut din viaţa aceasta, de viaţa cea fericită te-ai învrednicit.
Slavă…
Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, necuprinsă de mintea îngerilor şi a oamenilor, izbăveşte sufletele noastre pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Iachint, păstorul cel minunat al Bisericii dreptmăritoare.
Şi acum…, a Născătoarei:
Înnoit-ai firea noastră cea stricată prin călcarea poruncii, născând pe Cel ce a înnoit toate numai cu dumnezeiasca voie, ceea ce eşti între femei binecuvântată, de Dumnezeu cu har dăruită.
Condaul, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Pe apărătorul dreptei credinţe, pe Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor în zorii Mitropoliei Ţării Româneşti şi a împlinit cele duhovniceşti ale păstoriţilor săi, să-l lăudăm cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.
Icos:
Viaţa ta plăcută lui Dumnezeu s-a răspâdit ca o mireasmă duhovnicească peste veacuri, în toate laturile Ortodoxiei. Căci iubit fiind de Hristos te-ai suit pe scara virtuţilor până la ceruri, unde ai fost primit ca un prieten şi casnic al lui Dumnezeu şi aşezat în ceata sfinţilor ierarhi; iar noi, pe pământ te lăudăm, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea Sfântului Ierarh de la Vicina, primul Mitropolit al Ţării Româneşt (1359-1372).
Acest Sfânt Ierarh al Biserici lui Hristos a păstorit în veacul al XIV-lea, mai întâi în cetatea Vicina, aflată în nordul Dobrogei şi apoi la Curtea de Argeş, capitala Ţării Româneşti.
Urmând mitropolitului Chiril la Vicina, el a întărit în dreapta credinţă pe credincioşii de aici. În timpul ocupaţiei genoveze s-a retras la curtea Domnitorului Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti şi a fiului său Nicolae Alexandru. Aceştia au cerut patriarhului Constantinopolului, Calist, să binecuvânteze mutarea scaunului de la Vicina la Curtea de Argeş şi să-l numească pe Iachint „arhiereu, păstor şi dascăl al locului”. În anul 1359, Patriarhul Calist l-a numit păstor legiuit al întregii Ţării Româneşti cu rang de mitropolit spre îndreptarea duhovnicească a domnitorului şi casei lui şi spre întărirea credincioşilor într-o vreme în care se încerca atragerea ortodocşilor la alte credinţe.
Sfântul Ierarh Iachint a contribuit la unificarea şi centralizarea statului medieval românesc, adică Voievodatul sau Principatul Ţării Româneşti şi a aşezat pentru totdeauna creştinismul românesc în vatra Bisericii Ortodoxe a Răsăritului, fiind un mărturisitor al dreptei credinţe şi lucrător al virtuţilor.
În anul 1372 cu pace s-a săvârşit, fiind încercat de suferinţe şi boli, pe care le-a primit cu pace, rugăciune şi răbdare.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
„Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind, cântau: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri”.
Cel preaînalt te-a arătat rai însufleţit şi cămară curată, îngrădită de har, porfiră şi cer de aur.
Întăreşte mintea mea cea răzvrătită şi cugetul meu cel tulburat îl aşează pe piatra cea neclintită, cu acoperământul tău, Maică Fecioară.
Canonul Ierarhului
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu…
De puterea Duhului Sfânt fiind întărit, Sfinte Iachint, ai fost începătură a dipticelui mitropoliţilor români, cântând: Dumnezeul părinţilor, binecuvântat eşti!
Biruitor al ereziilor şi veşnic propovăduitor al adevărului în pământul strămoşesc ai fost, Părinte Sfinte, în toată viaţa ta ai lăudat pe Hristos zicând: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Slavă…,
Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită ai preaslăvit toată viaţa ta, Părinte Preasfinţite, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pe tine te numim curată, năstrapă de aur, preasfântă masă a dumnezeieştii Pâini a vieţii, loc de sfinţenie şi scaun preaînalt, pe care S-a odihnit Dumnezeul Părinţilor, Cel lăudat şi slăvit.
Canonul Maicii Domnului
Cântarea a 8-a:
Irmos:
„Pe Acela de care se cutremură îngerii şi toate oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”.
Ca o cămară însufleţită, ca o mantie de porfiră însuflată şi ca o hlamidă roşie a Împăratului tuturor, te-ai arătat, Fecioară, şi ca o porfiră din care s-a vădit trupul Cuvântului, Dumnezeu-Omul.
Zămislit-ai, preacurată, pe Cel ce ţine toată făptura cu mâna, pe Ziditorul şi Dumnezeu, care în chip de negrăit şi de nespus S-a făcut om pentru noi, precum suntem noi, nedespărţindu-Se de ceea ce era mai înainte.
Canonul Ierarhului
Irmos: De şapte ori cuptorul…
Calist, cel între patriarhii Constantinopolului a trimis hrisov voievodului Nicolae Alexandru al Ţării Româneşti prin care întărea numirea ta în scauul Ungrovlahiei, Sfinte Iachint. Următor poruncii acestuia făcându-te ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
„Mitropolit a toată Ungrovlahia, preacinstit frate iubit în Domnul şi coliturghisitor”, te-au recunoscut mai marii Bisericii dreptmăritoare, Părinte Sfinte. Bucurându-te de această sfântă comuniune, lui Hristos ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Dacă ai săvârşit cu bună cuvinţă lucrurile Bisericii tale, când Domnul a voit, ai fost chemat la veşnicele locaşuri, unde te-ai întâlnit cu Hristos pe Care L-ai iubit şi I-ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…, a Născătoarei:
Mântuieşte pe cei ce cred întru Tine, Doamne, şi vestesc o Fiinţă fără de început, pururea vecuitoare şi în trei Feţe dumnezeieşti stăpânitoare şi de un chip ale stăpânirii Tale, şi ne învredniceşte de slava Ta cea dumnezeiască, pentru rugăciunile Maicii lui Dumnezeu celei preacurate.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea a 9-a:
„Izvorul cel de viaţă primitor şi pururea curgător, sfeşnicul cel de lumină purtător şi cu totul de aur, Biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, mai desfătat decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o mărim”.
Din izvorul harului tău, adapă-mă pe mine cel aprins de văpaia necazurilor, care mă topesc cumplit, izvorule dătător de har, care ai născut Râul cel mare al harurilor, din care cel ce bea nu va mai înseta niciodată.
Ca pe o cămară de mire împodobită, ca pe un tron însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră cu totul de aur, ca pe un palat luminat al lui Hristos, pe tine, Stăpâna tuturor, te rugăm, să ne miluieşti.
Canonul Ierarhului
Irmos: Spăimântatu-s-a cerul…
Rugător şi sprijinitor te avem în necazurile ce ne împresoară, pe tine, Părinte Iachint, arhiereul lui Hristos. Ajută-ne şi în ceasul sfârşitului nostru ca să ne mântuim şi să locuim împreună cu tine în lumina cea negrăită a slavei lui Dumnezeu.
Bucură-te, Sfinte Iachint, cel ce eşti în ceata sfinţilor ierarhi. Binevoieşte să reverşi peste noi, când te chemăm în rugăciune, din potirul tămăduirilor cel dat ţie de Hristos.
Slavă…,
Se binecuvântează pământul românesc prin pomenirea ta cea de peste an; căci rugăciunile tale acoperă şi apără de primejdii şi rătăciri pe cei ce te cinstesc, Sfinte Ierarhe, preafericite.
Şi acum…, a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu fecioară, ceea ce ai născut Lumina, mijloceşte cu rugăciunile tale către Ful tău, de Dumnezeu Născătoare, ca să se milostivească şi să ne mântuiască de întunericul cel veşnic, pe noi cei ce nădăjduim spre ajutorul tău.
LUMINÂNDA
Podobie: Cămara Ta Mântuitorule…
Lumină din lumina lui Hristos luând, ai revărsat-o ca un balsam peste poporul cel binecredincios al Ţării Româneşti pe care l-ai păstorit ca un ierarh preaînţelept.
Slavă…, iar aceasta
Şi acum…, a Născătoarei:
Podobie: Femei auziţi glas…
Fecioară, ceea ce ai născut pe Înţelepciunea cea ipostatică, pe Cuvântul cel fără de început şi Doctorul tuturor, Hristos, care vindecă rănile sufletelor noastre cele cumplite şi îndelungate şi potoleşte gândurile cele necuviincioase ale inimilor noastre.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea
Cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Iachint, ai învăţat poporul cel binecredincios, să urmeze calea cea strâmtă a mântuirii şi să păzească poruncile lui Hristos cele de viaţă dătătoare.
Răsăritul răsăriturilor, te-a trimis Ţării Româneşti să fii îndreptător credinţei turmei celei cuvântătoare a neamului strămoşesc din care ca un luceafăr ai răsărit, Părinte Cuvioase.
Pe ierarhul cel înţelept şi pe întâiul mitropolit să-l cinstim cu bunăcuviinţă, lăudâdu-l şi cântând: Bucură-te, Sfinte Iachint, purtătorule de lumină şi rugătorule pentru sufetele noastre.
Pe lira cântărilor duhovniceşti, pe vasul cel ales al Duhului Sfânt, din care s-a revărsat lămurit aurul cuvintelor lui Hristos, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Iachint, părintele nostru.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Pe alăuta Duhului, pe sfeşnicul cel aprins din lumina negrăită, pe purtătorul de Dumnezeu, Iachint de Vicina şi întâiul mitropolit al Ţării Româneşti să-l cinstim, zicând: Bucură-te, cel ce bine ai chivernisit talanţii cei rânduiţi de Hristos; Bucură-te, mlădiţă prea frumoasă odrăslită neamului românesc; Bucură-te, cel ce te-ai urcat pe scara virtuţilor spre ceruri; Bucură-te, Părinte, preafericite, cel ce te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum…, a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul Vieţii; ţie îţi strigăm, Stăpână, împreună cu Sfântul Iachint, roagă-te lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Doxologia mare, ecteniile şi otpusul
LA SFÂNTA LITURGHIE
La fericiri se pun: din Canonul Ierarhului, Cântarea a 3-a pe 4 şi din Cântarea a 6-a pe 4.
După Vohod şi tropare,
Prochimen, glasul întâi: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Stih: Ascultaţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (12, 7-11):
Fraţilor, fiecăruia Duhul în arătarea Lui, îi dă spre folos tuturor…
Aliluia, glasul al 2-lea: Luaţi aminte, poporul Meu, la Legea Mea.
Stih: Deschide-voi gura mea în pilde.
Evanghelia de la Ioan (X, 9-16):
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa…
Chinonicul:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
SURSA: SFINTI ROMANI
Hristos a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML