10 August 2011 Stihirile Vecerniei Mari, Slava si Stihoavna Sf.Ier. Nifon Mitropolitul Tarii Romanesti si Patr. C-nopolului
LA VECERNIA MARE
Stihirile ierarhului, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
Dumnezeu, Cel ce locuieşte în cele din înălţime, te-a pus păstor al Bisericii Lui şi grăitor şi propovăduitor al dumnezeiescului Cuvânt pe tine, Părinte Nifon. Care, prin învăţăturile tale cele de Dumnezeu înţelepţite, aprinzi adunările credincioşilor şi povăţuieşti la împlinirea dumnezeieştilor porunci pe cei ce urmează ţie cu credinţă. Pentru aceea, roagă-te ca să dobândească dezlegare de păcate cei ce cinstesc cu credinţă pomenirea ta cea întru tot prăznuită.
Cu podoabele ierarhiei străduindu-te şi cu luminările împodobindu-te, cuvioase, săvârşirea cea fericită ai dobândit, părinte. Cu oştile cele de sus însoţindu-te şi cântarea cea întreit sfântă împreună cu ele cântând Celui ce stăpâneşte toate, te-ai umplut de strălucirea cea de acolo. Cu acelea împreună nu înceta să te rogi ca să se izbăvească de tot felul de ispite cei ce te laudă pe tine, Preafericite Nifon, părintele nostru.
Cei ce te-ai arătat luminat la inimă cu dorul cel dumnezeiesc, ai strălucit la suflet cu razele Duhului, din pruncie poftind a purta pe umerii tăi jugul cel uşor al Domnului. Atunci ai alergat la Muntele Atos, ca un cerb la izvoarele apelor, şi te-ai sălăşluit cu bucurie în locaşul Înaintemergătorului. Şi, făcându-te următor aceluia, te-ai arătat adevărat dreptar al vieţuirii celei în chip îngeresc şi mijlocitor fierbinte al credincioşilor.
Alte stihiri ale ierarhului, glasul 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Tăinuitorule de sfinţenie, Nifon, după dreptate te-ai învrednicit de adunarea oştilor celor de sus, cu care împreună neîncetat dănţuieşti, văzând, fericite, pe Sfânta Treime. Acesteia, stând înainte, roagă-te pururea pentru noi cei ce te cinstim pe tine.
Cu bărbăţie adormind năpădirile săltărilor trupului, de Dumnezeu purtătorule, cu toată dorirea ai tins, părinte, către Cel ce singur este desăvârşirea doririlor. De Acela îndestulându-te, cuvioase, pomeneşte-ne şi pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.
Slavă..., a ierarhului, glasul al 6-lea:
Veniţi, mulţimea credincioşilor din România şi de la Athos, ca, adunându-ne într-o unire astăzi, cu taină să pomenim pe purtătorul de Dumnezeu părintele nostru şi cu bună cucernicie mărindu-l în cântări să zicem: Bucură-te, cel ce te-ai arătat în vremurile mai de pe urmă, însă, prin râvna ta cea dumnezeiască, te-ai nevoit împreună cu cei de demult; bucură-te, podoaba ierarhilor, lauda monahilor şi lumina sihaştrilor; bucură-te, întărirea şi desfătarea dreptcredincioşilor. Cuvioase Nifon, părintele nostru, nu înceta a te ruga pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc pomenirea ta.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te, cămara...
Bucură-te cel ce te-ai arătat moştenitor pustniciei lui Antonie, a lui Pavel, a lui Efrem, a lui Eftimie, a lui Sava şi a celorlalţi sihaştri, care au călătorit pe calea cea cu anevoie spre câştigarea faptelor şi isprăvilor celor bune, rătăcind prin pustietăţi şi prin munţi, adesea prin peşteri fiind omorâţi. Acestora, de care toată lumea nu este vrednică, tu ai râvnit cu dinadinsul; iar acum, împreună cu aceia, te bucuri, părinte. Pentru aceea, roagă pe Hristos să dăruiască mare milă celor ce te laudă pe tine.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura (Ps. 131, 9).
Bucură-te, cel ce ai fost următor arhiereilor celor prealuminaţi de demult; care, cu mare cuviinţă, ai vieţuit în multe fapte bune şi ai strălucit prin minuni şi care au suferit osteneli, şi primejdii au răbdat. Aceia cu dreapta credinţă au întărit Biserica şi nu au lăsat-o să se clatine din pricina ereziilor. Aşa şi tu, părinte, râvnind cu dinadinsul acelora, ai suferit mii de mâhniri şi de osteneli, primejduindu-te pentru credinţă. Iar acum roagă-te, împreună cu aceia, ca să se dăruiască mare milă celor ce te laudă pe tine.
Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte (Ps. 111,1).
Bucură-te, cu adevărat, râvnitorule al Proorocului ce a petrecut timp îndelungat în pustietăţi şi s-a hrănit cu muguri şi cu miere sălbatică. Petrecerea şi mucenicia aceluia râvnind, Cuvioase Nifon, vitejeşte ca şi acela ai pătimit cu bunăştiinţă şi de bunăvoie adesea şi-ai omorât trupul, îndurând mucenicia care este cu mai multă durere decât mucenicia prin sabie. Pentru aceasta, acum te veseleşti împreună cu mucenicii, cu care roagă-te să se dăruiască mare milă celor ce te laudă pe tine.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Lucrare pe potriva numelui ce porţi ai arătat, cuvioase, căci, prin îndelungata stare de trezire şi prin rugăciune neîncetată curăţindu-ţi mintea, te-ai făcut locaş al Sfântului Duh. Pentru aceea, mutându-te la ceruri în chip tainic, ne îmbunătăţeşti pe noi la apropierea de sfintele moaşte. Iar acum, închinându-ne cu dragoste la racla moaştelor tale, Preafericite Nifon, părintele nostru, cerem prin tine de la Dumnezeu curăţie şi mare milă pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Praznicului, acelaşi glas:
Cel ce în Muntele Taborului întru slavă Te-ai schimbat la faţă, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, străluceşte şi nouă lumina cunoştinţei Tale şi ne povăţuieşte pe cărarea poruncilor Tale, ca un bun şi de oameni iubitor.
Hristos a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML