Doamne, ce mare dar avem noi, ca romani, in pilda Sfintilor Brancoveni! Cu adevarat, ctitoriile se pot narui, cartile se pot invechi si ingalbeni, dar duhul marturisitor, duhul muceniciei in veci nu piere, caci este Duhul Sfant Insusi lucrator in Sfinti! Duhul acesta care s-a invesnicit in cuvantul de martusirire, de El avem nevoie in aceste vremuri.
Redam mai jos o scurta dar foarte inspirata descriere a martiriului Sfintilor Brancoveni facuta de artistul Dan Puric la emisiunea 100% moderata de Robert Turcescu.
Sa cautam si noi, alaturi de Dan Puric, sa intiparim in inimile noastre acest gand de vesnicie, luand pilda copilului Matei Brancoveanu – „Eu pot sa privesc Europa, SUA, lumea intreaga si sa zic asa – Vreau sa mor crestin. Loveste! Asta este testamentul clar si conditia mantuirii noastre.“
Dan Puric:
„…Atunci (martiriul Sfintilor Brancoveni) a fost un mega-show organizat de Ahmed Pasa, cu ambasadori din Rusia, din Imp. Habsburgic, din Marea Britanie etc, era, deci un show, cu surle si trambite, si, in mijloc, era un pusti de 12 ani, cu fratii lui si cu tatal sau, care in acea zi implinea 60 de ani. Mergeau desculti, cu capul gol, el, batranul fiind torturat de trei luni de zile. Dupa acest „eveniment”, organizat de pasa pentru a isi arata muschii in fata puterilor europene, un jurnal francez, Gazette de France, a scris „un domnitor roman a fost executat pentru ca nu si-a platit datoriile”. Ei (puterile europene, n.n) nu aveau nicio treaba cu marturia crestina (inca de pe atunci! – n.n).
(…) Batranul si-a vazut copii decapitati. Si, inainte de a incepe decapitarea, le-a spus urmatorul lucru, pe care ar trebui poporul roman sa si-l reaminteasca. Brancoveanu a spus asa: „Stati tari. Nu luati seama la moarte. Priviti la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care atat a patimit atatea pentru noi si ce viata de ocara a avut.” Din clipa aceea a inceput masacrul. Dar batranul le-a spus: „Stati tari. Nu luati seama la moarte”.
A fost un stop, la baiatul cel mic, Matei, caruia i-a fost frica. A fost, daca vrei, tremuratul fiintei, sau daca vreti, acea neliniste pe care a avut-o Insusi Hristos cand a spus „Tatal Meu, de ce Ma lasi?“
Fiti atenti unde este frumusetea crestina a crucificarii romanesti! Copilul asta a avut un balans christic. Si a spus – „nu pot, eu trec la islamism”. Si atunci, tatal lui, batranul, i-a spus: „Neam de neamul nostru nu s-a dezis (de credinta ortodoxa n.mea). Daca s-ar putea sa mori de mii de ori pentru ea.” Si, in clipa aceea s-a produs un scurt circuit, care a facut coloana vertebrala a dainuirii neamului nostru. Copilasul s-a uitat la calau si i-a zis asa: „Vreau sa mor crestin. Loveste.”
Privindu-l pe Brancoveanu, privindu-l pe Matei, si privindu-l si pe imparatul Constantin – care a vazut, inaintea unei batalii, semnul crucii pe cer, fiind scris: „Prin aceasta vei izbandi” - avem cele trei priviri ale neamului acesta. (Stati tari in credinta. Nu luati seama la moarte!; Vreau sa mor crestin. Loveste!; Prin acest semn (Crucea) vei izbandi – acestea sunt cele trei priviri mantuitoare, cele trei pilde sintetizate de artistul Dan Puric – n.n.).
Putem sa ii scoatem pe acesti martiri din fiinta noastra? Putem sa ii relativizam si pe acestia? Adica, haide domne sa ne luam dupa Gazette de France! Eu nu pot sa ma iau dupa Gazette de France! Eu ma iau dupa Brancoveanu. Si asta este foarte bine. Un copil pe mine ma intoarce. Acel copil, care este sfant, Matei Brancoveanu, a privit in ochi calaul si a spus: „Vreau sa fiu crestin. Loveste!”
Eu pot sa privesc Europa, SUA, lumea intreaga si sa zic asa – Vreau sa mor crestin. Loveste! Asta este testamentul clar si conditia (mantuirii noastre, n.n.).”
Reproducem mai jos si un scurt fragment din viata sfintilor pentru a avea si tabolul mai exact al firului muceniciei lor:
“In Saptamana Patimilor din anul 1714, in urma tradarii unor boieri, care l-au clevetit ca unelteste impotriva turcilor, la Bucuresti a sosit o multime de ostasi trimisi de sultanul Ahmed al III-lea, care l-au luat pe Constantin Voda cu fiii si ginerii sai si l-au dus la Inalta Poarta, in jalea tuturor locuitorilor orasului. Luandu-si ramas bun, Constantin a zis noului domnitor si celor din apropierea lui: “Daca aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru pacatele mele, faca-se voia Lui! Daca sunt insa fructul rautatii omenesti, pentru pieirea mea, Dumnezeu sa ierte pe dusmanii mei“.
(…)
Marturisitorii lui Hristos au fost dusi pe strazile orasului lui Constantin, imbracati numai in camasi, desculti, cu capetele descoperite si legati in lanturi, intocmai ca raufacatorii. La locul de taiere astepta multime de popor, sultanul Ahmed al III-lea, vizirul sau si ambasadorii marilor puteri europene. Acolo mucenicii fiind pusi in genunchi, mult patimitorul Constantin i-a imbarbatat pe fiii sai: “Fiii mei, iata, toate avutiile le-am pierdut. Sa nu ne pierdem si sufletele! Stati tari, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama la moarte. Priviti la Hristos, Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit! Credeti tare in aceasta si nu va miscati din credinta ortodoxa pentru viata si lumea aceasta! Aduceti-va aminte de Sfantul Pavel, ce zice: ca nici sabie, nici imbulzeala, nici moarte, nici alta orice nu-l va desparti de Hristos; ca nu sunt vrednice muncile si nevoile acestea de aici spre marirea ceea ce o va da Hristos. Acuma dara, o dulcii mei fii, cu sangele nostru sa spalam pacatele noastre”.
(…)
Deci au cazut capetele vistiernicului Ianache Vacarescu, apoi al fiului celui mare, Constantin, dupa aceea al lui Stefan si al lui Radu. Iar cand a venit randul copilului Mateias, care avea numai 12 ani, si calaul a ridicat sabia sa-i taie capul, acesta s-a inspaimantat si a strigat sultanului sa-l ierte ca se va face musulman. Atunci tatal sau, plin de barbatie, i-a zis: “Din sangele nostru n-a mai fost nimeni care sa-si piarda credinta. Daca este cu putinta, sa mori de o mie de ori, decat sa-ti lepezi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai multi pe pamant”. Atunci copilul s-a intarit si, intinzandu-si linistit gatul pe taietor, a zis calaului: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”
Hristos a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML