SFANTUL PREACUVIOSUL PARINTELE NOSTRU IOAN IACOV HOZEVITUL, ROMANUL DE LA NEAMT

O vedenie frumoasă din viaţa Sfântului Teodor Tiron

- fragment din cartea Hrană Duhovnicească de sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Pentru o mai bună lămurire am scris această minune a Sfântului Marelui Mucenic Teodor Tiron, care se găseşte scrisă în greceşte în cartea cu slujba Sfântului.

Un om oarecare, bogat şi evlavios, avea mare credinţă la Sf. Marele Mucenic Teodor Tiron. Acest om avea un servitor bun şi cinstit, pe care, pentru că a fugit pe ascuns, îl căuta şi nu-1 găsea şi din această pricină era în mare întristare. Atunci alergă către Sfântul cu rugăciuni şi Liturghii, rugându-l pe el ca să-i arate pe servitorul lui. După ce a rămas în Biserica trei zile şi trei nopţi, nu i s-a arătat lui Sfântul si stăpanu se scârbea şi îşi pierdea răbdarea. În a treia noapte arătându-se Sfântul înaintea lui, îi zise: „Ce te superi şi cârteşti împotriva mea, că nu ascult rugăciunile tale pentru servitorul tău. Nu am fost aici, căci Dumnezeu mi-a poruncit să mă duc în Constantinopol pentru că Sfântul Iosif, scriitorul de cântări, om îmbunătăţit şi cu temere de Dumnezeu a murit. Acela, care mult a cinstit şi a slăvit pe toţi Sfinţii în lumea aceasta, pe Prooroci şi pe Apostoli, pe Cuvioşi şi Mucenici şi pe toţi care au fost plăcuţi lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, bărbaţi şi femei, alcătuind pentru ei Tropare şi Condace, cu cunoştinţă şi înţelepciune, care i-a fost dată lui de la Dumnezeu. De aceea am fost chemaţi toate cetele Sfinţilor să însoţim sufletului lui la ceruri, cu multă cinste şi slavă, întorcându-i dragostea şi cinstea cu care el ne-a cinstit pe noi în lumea aceasta.

Din această cauză nu am fost aici, pentru servitorul tău, însă nu te scârbi, ci du-te în cutare loc şi ai să-l găseşti pe el”.

Tot cam în felul acesta cred că s-a întâmplat şi la ieşirea sufletului Cuviosului Părintelui nostru Ieroschimonahul Ioan Iacob. Căci o jumătate de ceas, după ce i se legase limba si nu mai putea vorbi, a ţinut mâna ridicată în sus, blagoslovind şi făcând semnul Sfintei Cruci. Şi mai sus şi mai jos, şi în dreapta şi în stânga, după cum blagosloveşte Preotul în vremea Sfintei Liturghii, când zice: „Pace tuturor .

Căci el aşa avea obiceiul. Când venea cineva la dansul şi-i cerea blagoslovenie el mai întâi îi făcea semnul Sfintei Cruci cu mana deasupra capului, dacă cel ce a venit era creştin Ortodox. Pe urmă, dădea mâna (să o sărute), zicând: „Domnul să te blagoslovească”.

Şi eu aşa cred, că aceia pe care îi blagoslovea erau Sfinţii pe care i-a lăudat şi i-a slăvit în scrierile lui. (scrisa de monahul loanichie)

(din: Sfantul Ioan Iacob Romanul, “Hrana duhovniceasca“, Editura Lumina din Lumina, 2006)

GRAIURI PROFETICE

(Culese din hrisoave grecesti)

1

La anii veacului din urma,

Pastorii cei duhovnicesti

Se vor abate de la turma,

Urmand curentelor lumesti.

2

Pasi-voi ei pe cale stramba,

Lasandu-si drumul parintesc,

Si vor canta la oi din <>,

Iar nu din <>,

3

Vor face focul cu <>

In <>

Si fumul va starni eresul

Retezului papistasesc.

4

Atuncea lumea cu stiinta

Va face nascociri mereu.

Si nu va fi la ea credinta,

Nici temere de Dumnezeu!

5

Poporul cel cu simplitate

- De frica vesnicelor munci -

Va mai pazi cu scumpatate

Dumnezeiestile porunci.

6

Dar vietuind in neunire

Si fara povatuitori,

Vor fi urati de stapanire

Si multi vor sta prin inchisori.

7

Acei cu ravna mai fierbinte

La fapta buna, si smeriti,

Vor fi ca cei iesiti din minte

De toata lumea socotiti.

8

Intelepciunea omeneasca

Va face idoli pe pamant.

Si lumea vrea sa foloseasca

Dezmatul ca asezamant.

9

Vor tunde barbile si parul

Si hainele vor reteza,

Iar legile cu adevarul

La moda toate vor scurta.

10

La tineri nu va fi rusine

Si nici iubire intre frati,

Iar moda va tari cu sine

Pe oamenii destrabalati.

11

Atuncea Dumnezeu, cu greata,

Va cauta spre pamanteni

Si-i va lipsi pe multi de viata

Ca oarecand pe <>.

12

Pamantul isi va pierde mana

Si munca nu va fi cu spor,

Ca multi vor crede pe Satana

Tovaras slobozirii lor!

13

Atuncea lumea va sa fiarba

Ca un cazan la <>,

- Aprinsa de manie oarba -

Si pacea ei se va lua.

14

Razboaie mari, infricosate,

Se vor tine aproape lant,

Dar mai grozav va fi ca toate

Al <>!

15

Popoarele civilizate

Cand mai vartos vor progresa,

Ca fiarele infometate

Cu dintii se vor sfasia.

16

Vor face <> zburatoare,

Iar coada lor de scorpion

Va face iarasi tulburare

Ca turnul de la Babilon.

17

Atuncea vor fi ca armatura

Balauri groaznici de metal,

Imprastiind parjol din gura

Si fumuri cu venin mortal.

18

La vii abia a treia parte

Din toata lumea va scapa,

Iar restul se va da la moarte;

Apoi razboiul va-nceta!

19

Caci Inger va veni din ceruri,

Strigand cu glas infricosat,

Sa puna capat la maceluri

Puterile din Tarigrad.

20

Acolo Ingerii vor pune

Pe tronul bizantin un Sfant

Si pasnic toti se vor supune,

Lipsind razboiul pe pamant.

21

Atunci va fi Ortodoxia

In toata lumea stralucind,

Si va sa piara dusmania,

Belsug si dragoste fiind!

Hristos a inviat!