SLUJBA, ACATISTUL SI VIATA CU NEVOINTELE SFANTULUI IRODION STARETUL DE LA LAINICI (TEXT)

Slujba Sfantului Audio

SLUJBA Utreniei şi Vecerniei
SFÂNTULUI CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU
IRODION de la LAINICI

a cărui pomenire o serbăm pe 3 mai

LA VECERNIE

La DOAMNE STRIGAT-AM. Stihiri glasul întâi: Ceea ce eşti bucuria
cetelor cereşti

Sfinte Preacuvioase Irodioane, cu vrednicie stai alături de Sfântul
Ierarh Calinic în Biserica slavei şi mijlocitor adevărat în ceruri aflându-te,
ocrotire aflăm noi toţi de la tine; căci la măsura părinţilor de demult ai ajuns
preafericite.

În chip de taină proorocul cu privegheri şi post, dumnezeiasca Lege
pe pământ a primit-o; dar tu de al înaintevederii dar te-ai învrednicit, pe
toate privindu-le în Duhul cel Preasfânt; pustniceşte în Lainici ai petrecut, de
Hristos împărtăşindu-te.

Născut fiind cu chipul de taină al Ziditorului, şi dobândind în viaţă a
sfinţeniei slavă; eşti viu şi după moarte, că pe toate văzându-le, luminat-ai
părinte pe cei trupeşti, purtătorule al harului.

Slavă. Glasul al doilea.

Părinte Cuvioase Irodioane, luminatu-te-a pre tine cu darul cunoştinţei
Stăpâna lumii, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu; pentru aceasta te
rugăm vindecă neputinţa ucenicilor tăi, ce cu dragoste cinstesc şi se închină
preasfintelor tale moaşte; că tu, sfinte, îndrăznire având către Hristos
Dumnezeu te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum. A Praznicului.

PAREMIILE
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V,16-24; VI,1-3)
Iară drepţii în veac trăiesc şi întru Domnul este plata lor şi purtarea de
grijă pentru dânşii este de la Cel Preaînalt. Pentru aceea vor lua Împărăţia
bunei-cuviinţe şi stema frumuseţii din mâna Domnului,căci cu dreapta Sa îi
va acoperi şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va râvna Lui drept armă şi va
întrarma zidirea spre biruirea vrăşmaşilor; îmbrăcase-va în zaua dreptăţii şişi
va pune drept coif judecata cea nefăţarnică; lua-va drept pavăză nebiruită
curăţia, şi va ascuţi cumplita mânie ca pe o sabie şi lumea va da război
împreună cu El asupra celor fără de minte. Merge-vor bine nimerite
loviturile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor la ţintă vor
lovi. Şi mânia Lui ca o asvârlitore de pietre va arunca grindina; întărâta-seva
asupra lor apa mării şi râurile vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor
Duhul puterii şi ca viforul îi va vântura pe ei; fărădelegea va pustii tot
pământul şi răutatea va surpa scaunele celor puternici. Ascultaţi dar împăraţi
şi înţelegeţi; învăţaţi-vă judecători ai marginilor pământului! Băgaţi în urechi
cei ce stăpâniţi mulţimea şi cei ce vă trufiţi cu gloatele de neamuri; că de la
Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la cel Preaînalt.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele
chinul. Păru-tu-s-a în ochii celor fără de minte a muri, şi s-a socotit răutate
ieşirea lor,şi cea de la noi mergere zdrobire; iară ei sunt în pace. Că de se vor
şi munci înaintea feţei oamenilor, nădejdea lor e plină de nemurire. Şi întru
puţine certându-se, mari faceri de bine vor lua, că Dumnezeu i-a ispitit pe ei
şi i-a aflat pe ei vrednici Luişi. Ca aurul în topitoare i-a încercat pe ei, şi ca
jertfă de ardere întreagă i-a primit pe ei. Şi în vremea cercetării lor vor
lumina, şi ca scânteile în trestie vor alerga. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni
noroade, şi va împărăţii înrt-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El
înţelege-vor adevărul, şi cei credincioşi cu dragoste vor rămâne lângă El; că
har şi milă e întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Dreptul de va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi. Pentru că
bătrâneţile sunt cinstite nu cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu
numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta
bătrâneţilor viaţa cea nepângărită. Bineplăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a
iubit, şi trăind între păcătoşi, a fost mutat. Răpitu-s-a, ca să nu strice răutatea
mintea lui sau viclenia să înşele sufletul lui; că mâhnirea răutăţii întunecă
cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate.
Desăvârşindu-se în scurt timp, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era
Domnului sufletul lui. Pentru aceasta S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din
mijlocul răutăţii. Iar noroadele au văzut şi nu au cunoscut, nici nu au pus la
cuget unele ca acestea; căci har şi milă este întru preacuvioşii Lui şi
cercetare întru aleşii Lui.

La LITIE:

Slavă, glas 5

Cuvioase Părinte Irodioane, ascultând glasul Evangheliei Domnului,
lumea ai părăsit, bogăţia şi slava întru nimic socotindu-le, pentru aceasta
tuturor ai strigat: iubiţi pre Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic; nimica să nu
cinstiţi mai mult decât dragostea Lui ca să aflaţi odihnă împreună cu toţii
sfinţii când va veni întru slava Sa; cu ale cărora rugăciuni Hristoase păzeşte
şi mântuieşte sufletele noastre.

La STIHOAVNĂ.

Stihiri, glasul al doilea: Casa Efratului:

Sfinte Irodioane, din ceruri ne pogoară dumnezeiasca lumină, că tu
eşti păstorul Olteniei, părinte înţelepte.
Pre trâmbiţa Duhului, pre stareţul cel mare de la Lainici cu închinare
slăvindu-l, aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu.
Păstorul cel luminos şi sfeşnicul Luminii, pe Irodion slăvitul, smerită
cântare la ceruri îi ridicăm.

Slavă. Glasul 5:

Toţi să preaslăvim pe Sfântul Irodion, pre ocrotitorul nostru cel bun şi
slava monahilor; pre comoara din Scriptură tainic ascunsă, organul cel sfinţit
şi sălaş al Preasfintei Treimi; că a sihăstrit urmându-i Preacuratei ca un fiu,
iar ca un tată milostiv şi blând pe toţi i-a iubit, în chip tainic. Şi acum noi fiii
săi, fără tăcere slavă înălţăm Atotţiitorului; că acesta lui Hristos se roagă să
păzească şi să mântuiască sufletele noastre.

Troparul glasul al V-lea: Pre Cuvântul Cel împreună
Pre luceafărul nostru cel din Oltenia, cu închinare de taină ca pe un
părinte ales să-l slăvim, acum noi ucenicii lui; că înainte-văzător s-a făcut
Sfântul Irodion, de boli pe toţi vindecându-i şi duhovnic dumnezeiesc s-a
arătat în viaţa sa.

LA UTRENIE

După întâia catismă, Sedealna Glasul întâi, podobie: Mormântul Tău
Mântuitorule

Duhovnic iscusit ai ajuns Cuvioase Părinte, viaţa cea mai bună dorind
din pruncie; că sfântului, Ierarh Calinic următor te-ai făcut; mijloceşte-ne
fericite părinte să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua judecăţii.
După a doua catismă, Sedealna, Glasul întâi: Mormântul Tău
Mântuitorule

Asemenea Cuvioşilor Părinţi ai trăit, Cuvioase Irodioane, pe toate
Mântuitorului Hristos dăruindu-le; că lumina Duhului ai primit, fericite; şi
acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu insuflate.

După Polieleu Mărimurile:

Mărimu-te pre tine Cuvioase Părinte Irodioane, şi cinstim sfântă
pomenirea ta povăţuitorule al monahilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.

Altă stihiră:

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm pre cuviosul părinte Irodion,
zicând: lauda Lainiciului.

Sedelna după polieleu glasul întâi, podobie: Mormântul Tău Mântuitorule
În Lainici ai ajuns, fericite Părinte, pe mâini ridicând a Stăpânului
Cruce, la care închinându-te ai primit prorociile; mijloceşte-ne Cuvioase
părinte să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua sfârşitului nostru.

Prochimen: glas 4

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui!
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie!

EVANGHELIA (Matei18, 1-6 şi Matei 11, 25-30):

În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus zicând: „Cine oare este
mai mare întru Împărăţia Cerurilor?” Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus
în mijlocul lor. Şi a zis: „Adevăr grăiesc vouă, de nu vă veţi întoarce şi nu
veţi fi precum pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor”. Deci cine se
va smeri pe sine, ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia
Cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pre Mine Mă
primeşte. Iar cine va sminti pre unul dintr-aceştia mici care cred în Mine,
mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în
adâncul mării. În vremea aceea răspunzând Iisus a zis: „Te slăvesc pe Tine
Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei
înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că aşa a fost
bunăvoirea înaintea Ta! Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni
nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni,
decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi
cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra
voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla
odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu e bun şi sarcina Mea uşoară”.

După psalmul 50, Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Irodion, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta…

Stihira, glas 6:

Cuvioase Părinte Irodioane, în tot pământul a ieşit vestirea
faptelor şi a învăţăturilor tale, pentru care în ceruri ai aflat răsplătire;
taberele diavoleşti le-ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă
fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere
pace sufletele noastre.

CANONUL SFÂNTULUI IRODION

Cântarea întâi, glas1.

Irmosul: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă”

Stih: Sfinte părinte Irodion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Moise în chip tainic a primit dumnezeiasca poruncă a Legii Vechi, iar
tu Sfinte Irodioane, petrecând pustniceşte şi vieţuind în duhul de taină al
cuvioşilor, dumnezeiescul chip ai aflat.

Mana pogorându-se din cer pe Israel l-a hrănit, prisosindu-i, iar tu
retrăgându-te în singurătăţi te-ai nevoit neîncetat rugându-te; şi,
împărtăşindu-te tainic, viu ai rămas de-a pururea.

Slavă.

Soarele pe cer oprind oarecând Iisus al lui Navi a câştigat biruinţă
vremelnică, dar tu Sfinte în post şi rugăciune te-ai smerit şi priveghind
adeseori, Domnul Cel Preacurat, s-a sălăşluit întru tine.

Şi acum.

Fără de sămânţă S-a întrupat din tine Maică Fecioară Cel fără de ani,
Fiul şi Cuvântul Cel din veci Născut, care zidind din nou făptura Sa cu
Învierea cea sfântă a ridicat pe om la ceruri.

Cântarea a III- a.

Irmosul: Însuţi ştiind neputinţa”

În teascul inimii ai stors cu osteneli ciorchinele credinţei, cel hrănit cu
fapte evanghelice; duhovnicescul potir al sufletului l-ai umplut de fapte bune
preafericite, veselind Biserica, drept aceea şi noi te slăvim pururea.

Proorocul Moise cu Domnul a grăit deşi era gângav, iar pe tine
cuvioase părinte smerit şi curat la suflet ştiindu-te, te-a luminat Preacurata
Fecioară mai vârtos; că dreptar preablând ai fost, şi canon al tuturor, întărind
adunarea ortodocşilor.

Slavă.

În suflet ai luat de la Hristos Dumnezeu a Duhului comoară, că te-ai
vădit a fi casă Domnului, cu privegheri şi postiri curăţindu-te; şi ca un pom
al Raiului te-ai făcut părinte, ajungând la odihna cea veşnică.

Şi acum.

Cuvântul Părintelui ceresc fiind, frământătura noastră luându-o, din
Maica Sa Preacurată S-a născut; şi în mormânt pogorându-se, Cel ce n-a
avut păcat, a şters păcatele noastre prin jertfa Sa.

Sedelna.

Glasul 1: Mormântul Tău Mântuitorule

Asemeni sihaştrilor ai trăit, Cuvioase, jertfindu-ţi viaţa lui
Dumnezeu; că darurile Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi,
preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu purtătorule.

Slavă. Şi acum. Al praznicului

Cântarea a IV - a.

Irmos: Munte umbrit cu harul dumnezeiesc

Cip al înfrânării arătându-te, bunule părinte, ai stins cu roua
nevoinţelor focul patimilor; iar cu raza credinţei şi a iubirii, fiu al luminii tea
făcut, dumnezeiescule stâlp al monahilor.

Grija cea lumească lepădând, Cuvioase, şi îmbrăcându-te cu haina cea
de har a lui Hristos, lăcaş al Stăpânului te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule,
povăţuind adunarea sihaştrilor.

Slavă.

Proorocul David de la oi la împărăţie a fost chemat, precum s-a scris
mai înainte în Scripturi, iar tu păstor duhovnicesc ai fost rânduit de Sfântul
Ierarh Calinic să călăuzeşti adunarea Bisericii.

Şi acum.

Apele amare, Sfântul Elisei curăţindu-le, de setea ce înfricoşată pe cetăţenii
Ierihonului degrabă i-a scăpat; dar Fiul Tatălui născându-Se cu trup din tine
Preacurată ne-a sfinţit spălând întinăciunea păcatelor noastre.

Cântarea a V - a.

Irmos: Cel ce ai luminat cu strălucirea

De iubirea lui Hristos te-ai rănit şi în munte ai mers Cuvioase
Irodioane, şi acolo înălţându-ţi mintea la tronul Stăpânului; te-ai făcut
jertfelnic preasfinţit curăţindu-te cu duhul rugăciunii, de Dumnezeu
văzătorule.

Lăcaş luminat al Preasfintei Treimi te-ai arătat Sfinte, omorându-ţi
cugetarea lumească cu cugetarea la patimile Mântuitorului Hristos, iar prin
post şi rugăciune neîncetată te-ai sfinţit preablândule părinte, neîncetat
bucurându-te.

Slavă.

Moise mâinile întinzându-şi la cer a învins pre vrăşmaşul Amalec,
iară tu părinte Irodioane neîncetat închinându-te Domnului ţi-ai sfinţit viaţa
pentru Hristos, luând Crucea pe umeri, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum.

Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Stăpânul Cel ce S-a întrupat din
tine şi de sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să
mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a VI – a.

Irmosul: Înconjuratu-ne-a pe noi

Suitu-te-ai în muntele virtuţilor, Părinte Cuvioase Irodioane, şi
primind de la Mântuitorul Hristos nepătimirea, vas ales al Sfântului Duh ai
fost arătat, iubindu-te pe tine Domnul pentru smerenia ta.
Cu daruri dumnezeieşti fiind împodobit, părinte, în lumina cea
neînserată ochii sufleteşti ţi-ai curăţit prin care vezi acum preastrălucita
desfătare a cuvioşilor.

Slavă.

Urmând predaniilor Sfinţilor Părinţi, ai dobândit smerita cugetare,
Cuvioase Irodioane. Şi, agonisind noian de virtuţi, te-ai învrednicit de
îngerescul chip, pe care în binecuvântata Mănăstire Cernica l-ai primit.

Şi acum.

Au luat sfârşit prin tine, Maica Domnului, greşelile strămoşilor; că
întreaga răutate s-a nimicit, Fiul Tău răstignindu-Se cu Trupul; şi înviind a
treia zi din mormânt pre toţi i-a mântuit.

Condac glas 8, Podobie: Apărătoare Doamnă

Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maici a Domnului,
încredinţându-te ei ca un fiu, ai ajuns în lăcaşurile Domnului jertfelnic sfânt
al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai întărit în rugăciune
pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci Părinte Irodioane!

Icosul 1

Cum te vom numi pre tine sfinte Irodioane? Cer, că ai purtat în suflet
icoana Întrupării? Rai, că te-ai arătat pom cu luminoasă roadă? Vas
preacurat al Dumnezeirii, că ne-ai dat cinstitele tale moaşte? Fiu al Tatălui
ceresc, că te-ai făcut împlinitor al poruncilor Lui? Pe Acela roagă-L să
mântuiască sufletele noastre ca neîncetat să-ţi cântăm:
Bucură-te, ucenic iubit al Sfântului Ierarh Calinic!
Bucură-te, că la Cernica te-ai nevoit şi de Duhul Sfânt ai fost povăţuit!
Bucură-te, nevoitorule în mânăstirea Lainici!
Bucură-te, cerb al munţilor virtuţii adăpat din Dumnezeu!
Bucură-te, părinte bun şi iubitor ce-n lumina neapropiată petreci!
Bucură-te, că prin dragostea de Dumnezeu alungi întunerecul!
Bucură-te, pietricică albă-scumpă ce porţi numele de taină!
Bucură-te, chip de pustnic cuvios îmbrăcat în dalbă haină!
Bucură-te, taina chipului de înger ce în om se cuprinde!
Bucură-te, sfânt părinte ce porţi pecetea cuvioaselor nevoinţe!
Bucură-te, biruinţă neîncetată ce înfrângi nenumărate ispite!
Bucură-te, mărturisire a Treimii dată-n duh de rugăciune!
Bucură-te, nume dulce de părinte, Irodioane fericite!

Sinaxarul Sfântului Cuvios Irodion
În această lună, în ziua a treia, pomenirea celui între sfinţi a părintelui
nostru Irodion stareţul de la mânăstirea Lainici.

Acest Cuvios părinte Irodion este unul dintre marii părinţi
duhovniceşti ai monahismului românesc, care au strălucit în mănăstirile din
Oltenia. Sfinţenia sa a strălucit vreme de o jumătate de veac în viaţa
duhovnicească a mănăstirii Lainici, fiind un călugăr de mare înfrânare şi
neîncetată rugăciune. Fericitul s-a născut la Bucureşti, în anul 1821 şi de mic
a intrat în nevoinţa călugărească la mănăstirea Cernica. Aici, în scurt timp a
deprins meşteşugul luptei duhovniceşti, încât pe mulţi întrecea cu
rugăciunea, smerenia, cinstea şi ascultarea. Însuşi Sfântul Ierarh Calinic,
stareţul său, văzându-i râvna călugărească l-a primit în rândul monahilor,
dându-i numele de Irodion. De atunci fericitul a înmulţit şi mai mult
ostenelile şi nevoinţele, postind îndelungat şi împlinindu-şi canonul şi
pravila cu multă osârdie. Nu lipsea niciodată de la slujbele bisericeşti, iar
ziua lucra împreună cu părinţii la ascultările cele mai grele.
Mai târziu, când Sfântul Calinic a devenit episcop al Râmnicului,
cunoscând îndeaproape petrecerea Cuviosului, l-a adus de la Cernica la
schitul Lainici, de pe Valea Jiului. Aici l-a hirotonit diacon şi preot şi apoi la
numit egumen al acestui schit. Datorită virtuţilor sale alese de părinte
duhovnicesc, Sfântul Calinic l-a ridicat în rangul cel mai înalt al călugăriei,
acela de arhimandrit, alegându-l totodată şi duhovnicul său.
Ca preot şi duhovnic fericitul Irodion s-a nevoit atât de multă că
chipul nevoinţelor sale nimeni nu-l poate spune, că se ostenea mai mult
decât toţi şi se silea să fie plăcut tuturor cu cuvântul şi cu fapta. Dar, cu cât
se silea pentru viaţa duhovnicească, cu atât era mai cuprins de dorinţa după
liniştire şi rugăciune neîncetată. Astfel că în repetate rânduri s-a retras din
ascultarea de povăţuitor la părinţilor şi fraţilor pentru a fi cât mai aproape de
Dumnezeu. De cele mai multe ori Cuviosul era numit stareţ al obştii sale ca
să înlăture instabilităţii ce se arătau în sânul monahilor de la Lainici.
Toţi părinţii şi fraţii au cerut acum Sfântului Calinic să le trimită stareţ
pe părintele Irodion ca să le fie păstor, precum şi mai înainte le-au fost. Ca
să arte că vor fi ascultători Cuviosului, părinţii l-au încredinţat pe Sfântul
Calinic şi pe sfinţia sa părintele Irodion, că nu vor ieşi din cuvântul lui,
pentru mântuirea lor, până la sfârşitul vieţii lor. Pentru aceasta s-au rugat să
nu-i lase, ci să l-e fie milostiv precum Duhul Sfânt îl va lumina asupra
nevredniciei lor. În acest fel Cuviosul Părinte Irodion ajunge din nou la
conducerea obştii de la Lainici, unde toţi îl cinsteau şi îl iubeau ca pe un
adevărat tată şi părinte duhovnicesc. La cererea părinţilor de a pune stareţ pe
Părintele Irodion s-a adăugat şi rugămintea urmaşii ctitorilor mănăstirii, care
au scriu Sfântului Calinic să pună stareţ pe părintele Irodion, care are duhul
înţelepciunii şi al smereniei. Astfel plăcutul lui Dumnezeu Irodion ajunge,
în urma acestor insistente cereri, pentru a treia oară stareţ.
Odată numit stareţ, Sfântul Cuvios Irodion s-a străduit şi mai mult,
lucrând cu sârg la buna chivernisire a mănăstirii. Pentru că monahii de la
schitul Locurele nu terminaseră de zidit biserica, vrednicul stareţ s-a silit să
sfârşească lucrare şi după un scurt timp a cerut Sfântului Calinic să
sfinţească biserica cea nouă. Apoi, vrednicul părinte stareţ Irodion şi-a
îndreptat atenţia spre sporirea numărului monahilor de la Lainici. Pentru
aceasta a cerut Sfântului Calinic să-i aprobe trecerea în rândul călugărilor a
mai mulţi fraţi, pe care i-a povăţuit la viaţa pustnicească şi la rugăciunea
neîncetată. În toate şi în alte multe fapte osteneala Sfântului s-a arătat pentru
toţi pilduitoare. Deci, sporind cinstea şi vrednicia lui, Sfântul Calinic l-a
chemat la Craiova şi i-a încredinţat rânduiala de ecleziarh. Dar dragostea
pentru pustie şi pentru chinovia lui, la scurt timp, la făcut pe Cuviosul să
ceară să revină la schitul său. Astfel Sfântul, călăuzit de smerenie s-a retras
şi a revenit la schitul său, spre a-l izbăvi de necazuri şi de neorânduială. De
acum înainte, mult încercatul întru ale nevoinţelor călugăreşti Cuviosul
Părinte Irodion avea să readucă întregii obşti încrederea în Dumnezeu şi
dorinţa de viaţă duhovnicească, să le insufle părinţilor şi fraţilor ascultarea şi
smerenia şi să le întărească voinţa de a birui toate ispitele vieţii. Ca şi
Sfântul Calinic de la Cernica, Părintele nostru socotea că supunerea smerită
este cea mai mare virtute pentru monahi şi temelia vieţii călugăreşti. Dar
aceasta se dobândeşte, zicea Sfântul, prin rugăciune, smerenie şi neîncetată
ascultare. Prin aceste pilde duhovniceşti şi învăţături de suflet folositoare,
vieţuitorii mânăstirii şi binecredincioşii creştini luau mare folos duhovnicesc
de la Cuviosul, sfinţenia şi poveţele lui fiind împărtăşite tuturor cu mare
dragoste, ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Însă pe cei răzvrătiţi şi
neascultători îi scotea afară din obşte, după porunca Apostolului Pavel, ca să
nu vatăme pe alţii. Astfel că faima mânăstirii a crescut odată cu lucrările
duhovniceşti ale Cuviosului Părinte stareţ Irodion. Mănăstirea era şi un
adăpost pentru călătorii care treceau din Transilvania în Oltenia şi invers,
care găseau aici pe lângă cuvântul Sfântului Stareţ şi o ospitalitate
părintească. Întru toate sufletul sfânt al Cuviosului Irodion ridica din teamă
şi frică, din mâhnire şi îndoială, din nelinişte şi ispită, tămăduind pe cei
bolnavi şi scoţând duhurile cele necurate cu rugăciunile sale. În asemenea
viaţă şi osteneală s-a săvârşit Sfântul Irodion în primăvara anului 1900, la 3
mai, când a trecut la cele veşnice. Trupul său pătruns de lucrarea Duhului
Sfânt a fost aşezat în mormânt dea dreapta sfântului altar, rămânând aici
până în ajunul prăznuirii Sfântului Ierarh Calinic, la 10 aprilie anul 2009.
Atunci, prin bunăvoinţa Sfântului, cinstitele sale moaşte au fost ridicate din
mormânt şi aşezate cu rugăciune şi priveghere de mitropolitul locului şi de
părinţii mânăstirii în biserica cea amare, spre închinare şi mângâiere a
tuturor călugărilor şi credincioşilor olteni şi de pretutindeni.

Cu ale lui sfinte rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi.

Cântarea a VII- a.

Irmosul: Pe tine înţelegător cuptor

Vrednic eşti Cuvioase sfinte de ospăţul Mirelui, căci cu veşmânt
împodobit, de Hristos ai fost îmbrăcat şi în slava Împăratului ceresc cu
îngerii te veseleşti, de Dumnezeu purtătoru-le!

Bucură-te îţi cântăm noi fiii tăi duhovniceşti, cei ce cu evlavie cinstim
mutarea ta la ceruri, unde saltă şi se bucură cetele sihaştrilor; că ţie Domnul
ţi-a cunună neveştejită, pentru aceasta îl binecuvântăm întru toţi vecii!

Slavă.

Stâlp luminos şi cămară a Domnului te-ai arătat cu adevărat, fericite.
Căci cu dumnezeieşti virtuţi ai fost încununat şi om ceresc te-ai arătat, de
Dumnezeu văzătorule, binecuvântându-L pe Mântuitorul întru toţi vecii!

Şi acum.

Nu avem alt ajutor afară de tine, nu avem altă nădejde în ispitele ce ne
împresoară, Preacurată Maica lui Dumnezeu. Acoperă-ne cu acoperământul
tău, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare!

Cântarea a VIII- a.

Irmosul În cuptor tinerii din Israel

Pom cu bună roadă te-ai arătat sfinte Irodioane, pe potrivnicul
surpând cu Crucea lui Hristos; drept aceea Duhul Sfânt luminându-ţi viaţa,
părinte, cânţi Domnului împreună cu îngerii, Aliluia!

Ucenic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica şi vas ales al
Stăpânului Hristos eşti Cuvioase Părinte; drept aceea Sfinte ocroteşte lavra
ta de la Lainici, binecuvântându-L pe Domnul totdeauna!

Slavă.

În Cernica Sfântului Calinic şi a Cuviosului stareţ Gheorghe, părinte
cuvioase, ai fost primit şi ca un vlăstar sădit de Hristos Dumnezeu, te-ai
arătat, vestind prin viaţa ta călugărească bucurie părinţilor pustiei, care
preaînalţă pe Domnul totdeauna!

Şi acum.

Mai înainte tinerii în cuptor te-au închipuit pre tine Fecioară
Dumnezeiască şi în rug te-a închipuit Moise închinându-se; iară Isaia
văzându-L pe Pruncul-Născut fără prihană preaînălţându-L pre Domnul întru
toţi veci!

Cântarea a IX- a

Chipul curatei Naşterii tale
Astăzi toată obştea cuvioşilor, luând har de sus de la Stăpânul, cu
cântări duhovniceşti laudă pe slăvitul Irodion şi cântă pe Domnul lăudaţi
toate lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Ca dintr-un izvor s-a revărsat întru tine darul înţelepciunii lui Hristos
Dumnezeu. Drept aceea slujirii oamenilor viaţa ţi-ai închinat-o,
revărsându-le în inimi din roua Duhului şi povăţuindu-i să fie
împlinitori ai faptelor bune.

Slavă.

Rugăciuni către Maica Domnului ai săvârşit ţinând la piept Crucea
Domnului şi sufletul la cer ţi-a fost purtat de îngeri cu evlavie, Părinte
Irodioane, iar nestricatul şi sfântul tău trup ni l-ai lăsat ca dar pentru noi cei
credincios.

Şi acum.

Dezlegat-ai omenire de legătura osândirii cea de demult, de
Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, ne rugăm ţie: Strică legătura răutăţii
inimii mele, Preacurată, legându-mă de dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Luminânda glas 2:

Cu ucenicii să ne suim
Nou Samuel te-ai arătat, Cuvioase Părinte, sfinţindu-te Domnului în
nevoinţe călugăreşti; ca rod al Pomului Vieţii te-ai învrednicit şi toiag şi
sprijin tuturor te-ai adeverit, şi în Duhul Sfânt ai ajuns la Hristos pe Care
roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

La LAUDE:

Cântăm stihirile Cuviosului. Glasul 5: Bucură-te cămara
Vrednic eşti să stai în jurul Tronului ceresc cuvioase Părinte, că n-ai
dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de
patimi ţi-ai curăţit şi pe tine însuţi locaş Duhului te-ai gătit; deci, arătându-te
slujitor Treimii Celei de o fiinţă, înţelepte Irodioane, roagă-te pentru
sufletele noastre.

Bucură-te părinte ceresc cel ce ca un luceafăr ai luminat pre sihaştri şi
cu faptele bune ai strălucit pe pământ petrecând cu îngerii şi vorbind cu ei;
lăcaş luminat ai fost al Preasfintei Treimi sălaş, iar acum ca un părinte
milostiv şi iubitor de fii ne izbăveşti din toate nevoile. Pentru aceasta
închinându-ne sfintelor tale moaşte har şi vindecare dobândim, Irodioane
Părinte, ocroteşte-ne pre noi rugându-te Stăpânului Hristos!

Slavă…, glas 8:

Mulţimile călugărilor pe tine, îndreptătorule, te cinstesc, Irodioane,
Părintele nostru; că prin tine au învăţat cu adevărat a umbla pe calea cea
dreaptă; fericit eşti că lui Hristos ai urmat şi ai biruit puterea vrăjmaşului; cel
ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cuvioşii împreună-locuitor;
cu aceia roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Praznicului,

LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE

Vezi la ziua 12 decembrie (Sfântul Ierarh Spiridon)

APOSTOLUL: Efeseni 5, 8-20

Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul;
umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate
şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele
cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţile pe faţă. Căci
cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iară tot ce este pe
faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ce este descoperit, lumină este.
Pentru aceea zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi învie din morţi şi te va
lumina Hristos”. Deci luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte
neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele sânt rele.
Drept aceea nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu
vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între
voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând
Domnului, în inimile voastre, mulţumind totdeauna pentru toate întru
numele Domnului nostru Iisus Hristos lui Dumnezeu şi Tatăl.

EVANGHELIA, de la Luca capitolul 6, 17-23:
În vremea aceea stătut-a Iisus la loc şes şi mulţime multă de ucenici ai Săi
şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim, şi de pe ţărmul
Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de
bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se tămăduiau. Şi toată mulţimea
căuta să se atingă de El că putere ieşea dintr-însul şi-i vindeca pe toţi. Iară El
ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi voi cei săraci, că a
voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă
veţi sătura. Fericiţi cei plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când
oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor
lepăda numele voastre ca rău pentru Fiul Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea
şi vă veseliţi, că iată plata voastră multă este în cer.”

SLUJBA ACATISTULUI
Sfântului Cuvios IRODION DE LA LAINICI

Tropar glas 5
Pre luceafărul nostru cel din Oltenia, cu închinare de taină ca pe un
părinte ales să-l slăvim, acum noi ucenicii lui; că înainte-văzător s-a făcut
Sfântul Irodion, de boli pe toţi vindecându-i şi duhovnic dumnezeiesc s-a
arătat în viaţa sa.
Condac 1
Pe Luceafărul din Lainici, pe Irodion cel cu numele de Apostol, toţi
să-l lăudăm; că acesta ajungând iscusit duhovnic, al Olteniei păstor s-a arătat
strălucit, iar în munte a înmulţit pe ucenicii săi, care-i strigă: Bucură-te,
Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Icos 1
Marele Ierarh Calinic de la Cernica părinte duhovnic te-a ales pe tine,
Cuvioase Irodioane, şi povăţuitor al călugărilor te-a aşezat; că în
tinereţea ta a văzut desăvârşirea vieţii tale cuvioase, pentru care îţi
strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, luceafărule din Lainici;
Bucură-te, păstorule cel bun;
Bucură-te, că te-ai împărtăşit din potirul veşniciei;
Bucură-te, inimă de părinte şi născător de fii ai luminii;
Bucură-te, fiu al plaiului oltean, primit ca frate la Cernica;
Bucură-te, că în mânăstirea Lainici mare stareţ ai ajuns;
Bucură-te, că mulţi ucenici ai născut aici în Duhul Sfânt;
Bucură-te, vas al darului înainte vederii;
Bucură-te, purtătorule al crucii cu îndelungă răbdare;
Bucură-te, sprijin al celor neputincioşi;
Bucură-te, dezlegare prin har a zidirii înrobite;
Bucură-te, cuvânt cu dumnezeiască rodire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 2
Adeseori venea la tine, Sfântul Calinic, să primească sfat şi dezlegare, cu
toate că erai mai tânăr decât el, dar sporirea ta duhovnicească, cu preţ
de jertfă câştigată, făcea mai mult decât anii cei îndelungaţi. Pentru
aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Ajungând ierarh in Oltenia, de Dumnezeu purtătorul Ierarh Calinic te-a
chemat, părinte Irodioane, să slujeşti ca stareţ şi te-a numit „Luceafăr
al Lainiciului”. Pentru aceasta, împreună cu el îţi cântăm:
Bucură-te, desăvârşire în chipul îngeresc;
Bucură-te, smerenie de om ceresc;
Bucură-te, luminător al credincioşilor cel cu nume de apostol;
Bucură-te, prieten al Mirelui îmbrăcat în haină veacului viitor;
Bucură-te, următor al părinţilor pustiului;
Bucură-te, podoabă a ieromonahilor cu sfinţenie lucrată;
Bucură-te, pământ ce rodeşti însutit sămânţa Cuvântului;
Bucură-te, rod al Pomului Vieţii;
Bucură-te, înţelegere de taină a tainelor Scripturii;
Bucură-te, preoţie cuvioasă şi slujire îngerească;
Bucură-te, jertfă roditoare de înviere;
Bucură-te, făclia cea luminoasă a sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 3
Fiind primit, Cuvioase Irodioane, în obştea mânăstirii Cernica, stareţul tău
Sfântul Calinic s-a minunat de viaţa ta îmbunătăţită, căci în osteneli
călugăreşti haina de nuntă neîntinată ţi-ai alcătuit şi la Sfânta
Liturghie cu cetele îngereşti neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3
Ca la un izvor de apă alergând fraţii în mânăstirea ta, obşte mare s-a
întocmit cuvioase, iar tu, Sfinte, privind la ei mulţumeai lui
Dumnezeu, zicând: ,,Iată eu şi pruncii daţi mie de Dumnezeu”. Drept
aceea, împreună cu ei strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, trâmbiţa Duhului Sfânt;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina cea neînserată;
Bucură-te, vas ales al Preasfintei Treimi ce porţi Cuvântul cel necuprins;
Bucură-te, vieţuire îngerească într-un duh cu Sfântul Ierarh Calinic;
Bucură-te, chip îndumnezeit de fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în rugăciune ai văzut lumea în dumnezeiasca lumină;
Bucură-te, veşmânt al înfrânării pătruns de razele Schimbării la Faţă;
Bucură-te, liturghisire a prefacerii de taină;
Bucură-te, canon al sihaştrilor, împreună vieţuitor cu îngerii;
Bucură-te, paraclis al mângâierii de Sus;
Bucură-te, stăruitor în închinarea duhovnicească;
Bucură-te, zidirea înnoitoare a sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 4
Având darul înaintevederii, n-ai primit, Sfinte Cuvioase, laptele femeii ce
dădea celui rău făptura lui Dumnezeu, pentru că darul de jertfă numai
cu dragoste şi rugăciune curată se cuvine să-l aducem lui Dumnezeu,
cântând: Aliluia!
Icos 4
Părinte al călugărilor, îndemn şi lumină te arăţi credincioşilor, Cuvioase, şi
tuturor celor care vin la tine cu credinţă. Pentru aceasta, închinându-ne
icoanei şi sfintelor tale moaşte primim luminare minţii şi inimii,
pentru care strigă aşa:
Bucură-te, iubitorule al liniştirii duhovniceşti;
Bucură-te, rugătorule neîncetat către Dumnezeu;
Bucură-te, făclia Duhului Sfânt care luminezi pe cei binecredincioşi;
Bucură-te, învăţătorule în tainele Scripturii;
Bucură-te, glăsuitorule al Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, mărgăritarul din ţarină aşezat în împărăţia cerurilor;
Bucură-te, temelie nesurpată de valurile lumii;
Bucură-te, pace dumnezeiască în vremi de tulburare;
Bucură-te, proorocie luminată ce îndemni şi zideşti;
Bucură-te, lumină a monahilor evlavioşi;
Bucură-te, bucuria Sfântului Calinic de la Cernica;
Bucură-te, cel sfinţit de harul Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 5
Săracilor te-ai făcut pâine hrănitoare, Preacuvioase, orfanilor tată, celor
rătăciţi călăuzire, sărmanilor mângâiere, bolnavilor alinare şi tuturor
părinte de Dumnezeu purtător, fericite, pentru aceasta acum împreună
cu cetele cereşti cânţi neîncetat Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icos 5
Smerit păstor şi dulce povăţuitor te-ai arătat în Biserica slavei lui
Dumnezeu, Sfinte Cuvioase, fiind ridicat stareţ al monahilor prin
chemare de sus şi aşezat în scaunul întâistătătorilor lavrei tale, de către
sfântul Ierarh Calinic. Pentru aceasta toţi cunoscând viaţa ta asemenea
îngerilor se bucurau cântând unele ca acestea:
Bucură-te, lauda mânăstirii Lainici;
Bucură-te, slava Olteniei;
Bucură-te, trup făcut altar de jertfă Domnului;
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu şi de oameni;
Bucură-te, iconom al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu şi părinte al oamenilor;
Bucură-te, doctor iscusit al bolilor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, ocrotitorul neputincioşilor şi săracilor alinare;
Bucură-te, pom cu luminoasă roadă de mântuire;
Bucură-te, om ceresc şi înger pământesc;
Bucură-te, cale nerătăcită spre bucurie veşnică;
Bucură-te, că rugăciunea ta scară de la pământ la cer s-a făcut;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 6
Mare apărător al celor asupriţi de duhurile necurate te-ai făcut Sfinte
Irodioane, căci prin rugăciunile tale pe diavoli numai cu cuvântul îi
alungai şi pe cei cuprinşi de mrejele lor cu binecuvântarea îi dezlegai.
Pentru aceasta şi noi cunoscând puterea rugăciunilor tale cântăm lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
Binecuvântare şi sfat primind de la tine Sfântul Ierarh Calinic şi în drumul
spre scaunul episcopal de la Râmnic a văzut mai înainte mutarea
stareţului Nicandru. Pentru aceasta, deşi mâhnindu-se pentru această
despărţire, se bucura că te avea pe tine blând ajutător, drept aceea şi
noi îţi cântăm împreună cu el unele ca acestea:
Bucură-te, întărirea ierarhilor;
Bucură-te, dezlegătorule al păcătoşilor;
Bucură-te, mlădiţă a Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, aleasă alcătuire de pământ şi lumină;
Bucură-te, bărbatul doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, pustnic sfânt ce atragi pe oameni la iubirea lui Hristos;
Bucură-te, că permanent ai unit rugăciunea cu răsuflarea;
Bucură-te, întâmpinare de părinte a fiului risipitor;
Bucură-te, inimă în rugăciune, în care s odihneşte Dumnezeu;
Bucură-te, că sufletul şi inima ţi-au fost cuprinse de lumina negrăită;
Bucură-te, că prin cruce ai odrăslit floarea nestricăciunii;
Bucură-te, fiu iubit al Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul 7
De Dumnezeu Născătoarea te-a luminat şi te-a călăuzit în toată viaţa ta,
Cuvioase Părinte, că tu pe toate sub Acoperământul ei le aduceai şi la
măsura Părinţilor de demult ajungând, cântai împreună cu sfinţii lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
În Biserica din ceruri slujind acum Sfinte Irodioane, părinte, şi cu vrednicie
locuind împreună cu Sfântul Calinic în lumina neînserată, te rugăm cu
căldură mijloceşte la Tatăl cel ceresc pentru sufletele noastră, să aflăm
milă şi har în vremea judecaţii, ca să-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, întărirea celor slabi în credinţă;
Bucură-te, stâlp de foc şi nor luminos pe calea mântuirii;
Bucură-te, armă asupra duhurilor rele în viaţa sihăstrească;
Bucură-te, luminarea celor întunecaţi de patimi;
Bucură-te, curăţirea celor afundaţi în păcate;
Bucură-te, purtătorule al darurilor tainice;
Bucură-te, că reverşi daruri dumnezeieşti peste zidire;
Bucură-te, liman de mântuire al credincioşilor;
Bucură-te, măslin roditor care miluieşti pe cei ce te cheamă în ajutor;
Bucură-te, rai al virtuţilor şi călăuză spre Împărăţia Cerurilor;
Bucură-te, cale nerătăcită a celor ce se nevoiesc cu smerenie;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 8
În chip de taină proorocul David, dumnezeiasca lege cu privegheri şi post a
primit-o, iar tu, Cuvioase Irodioane, cu trupul şi sângele Mântuitorului
Hristos împărtăşindu-te, darul proorocesc al Duhului l-ai primit,
pentru aceasta cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8
Viaţa cea îmbunătăţită vieţuind din pruncie, Sfinte Cuvioase, duhovnic
iscusit te-ai arătat şi cu credinţă şi evlavie Sfântului Calinic ai urmat.
Drept aceea, fii nouă ajutător şi mijlocitor către Domnul, ca să aflăm
de la El milă şi har, şi cu veselie să-ţi cântăm:
Bucură-te, duhovnic binecuvânta sub candelă aprinsă;
Bucură-te, Părinte al celor ce caută înfierea dumnezeiască;
Bucură-te, vedere cu duhul a tainelor Împărăţiei;
Bucură-te, conştiinţă a descoperirilor minunate;
Bucură-te, închinare neîncetată, poartă către cer;
Bucură-te, făclie purtătoare de lumină a Bisericii;
Bucură-te, ajutător al preoţilor lui Hristos;
Bucură-te, ocrotitor al monahilor şi monahiilor în ispite şi prigoane;
Bucură-te, făclie aprinsă pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că în smerenie ai ajuns la asemănarea Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că în alergarea ta ai ajuns la răsplata chemării de Sus;
Bucură-te, jertfă primită şi bineplăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 9
Vrednic fiind, părinte, să stai inaintea Tronul Dumnezeirii, te rugam revarsă
har din cer peste noi, ca prin cuvântul tău Însuşi Dumnezeu să
vorbească şi cu bucurie să strigăm: Aliluia!
Icos 9
Ca o stea ai luminat pe sihaştri şi cu faptele credinţei ai strălucit pe pământ,
petrecând împreună cu îngerii, Părinte. Şi pentru credinţa Evangheliei
pe toţi într-un duh i-ai adunat, sfătuindu-i să vieţuiască în chip
vrednic, Cuvioase. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea ostenelilor sihăstreşti;
Bucură-te, îmbărbătare spre nevoinţă a mirenilor;
Bucură-te, priveghere în rugăciune cu cetele călugărilor;
Bucură-te, mulţumire adusă în numele Domnului cu soborul preoţilor;
Bucură-te, cunoaştere a iubirii lui Dumnezeu cea mai presus de cunoştinţă;
Bucură-te, ascultare de ucenic înaintea arhiereilor;
Bucură-te, că ţi-ai răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele;
Bucură-te, că te-ai asemănat în Duhul cu marii Părinţi ai Bisericii;
Bucură-te, că împreună cu ei ai dobândit răsplata vieţii cereşti;
Bucură-te, fiu şi moştenitor al împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, părinte, prin care Hristos ia chip în cei chemaţi de El;
Bucură-te, primire prin credinţă a făgăduinţei Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 10
Prin post şi rugăciune ai alungat, Părinte, lucrarea vrăjmaşă din sufletul şi
trupul tău, luând de la Dumnezeu cuvânt cu putere multă. Drept aceea,
mulţimile de oameni, primind vindecare de la harul tău, cu mulţumire
strigau: Aliluia!
Icos 10
Înger în trup arătându-te, ai primit să trăieşti ca sihastru în Mânăstirea
Lainici, fericite Părinte. Şi cu puterea credinţei biruind patimile,
mulţime de credincioşi ai adunat în jurul tău, care slăveau pe
Dumnezeu, cântând:
Bucură-te, cuvântătorule cu putere Duhului Sfânt;
Bucură-te, mângâiere a dragostei şi păcii celei de Sus;
Bucură-te, că îmbrăţişezi pe toţi cu îmbrăţişare sfântă;
Bucură-te, gând roditor spre ascultarea lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai îmbogăţit cu sărăcia Fiului lui Dumnezeu înomenit;
Bucură-te, pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău;
Bucură-te, făptură nouă în Domnul;
Bucură-te, curăţie a dragostei duhovniceşti;
Bucură-te, purtătorule în trup a răstignirii lui Hristos;
Bucură-te, trup în care s-a arătat viaţa Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, suflet stăpânit de dragostea Preasfintei Treimii;
Bucură-te, că te-ai înnoit duhovniceşte, urcând din treaptă în treaptă;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 11
Simţindu-ţi sfârşitul aproape, fraţii s-au strâns să asculte îndemnul tău cel
din urmă. Deci văzând în duh cele de pe urmă ale lor le-ai zis: „să
stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte la sfânta jertfă, pe care
în pace să o aducem, cântând: Aliluia!”
Icos 11
Fericite Irodioane, sufletul tău suindu-se la cer împreună cu îngerii, trupul
însă ni l-ai lăsat comoară nestricată în veac, pentru tămăduirea
sufletelor şi trupurilor noastre. Drept aceea toţi credincioşii îţi cântă:
Bucură-te, văzătorule al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, mângâiere a monahilor şi a creştinilor;
Bucură-te, tăiere împrejur a inimii, în duh;
Bucură-te, roadă spre sfinţire;
Bucură-te, slujire întru înnoirea Duhului;
Bucură-te, împreună pătimire cu Hristos;
Bucură-te, preamărire împreună cu El;
Bucură-te, altar al numelui lui Iisus;
Bucură-te, biruitorule împotriva răului cu faptele bune;
Bucură-te, că te-ai liniştit în împlinirea voii dumnezeieşti;
Bucură-te, cuvântătorule în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt;
Bucură-te, împreună lucrător cu Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 12
Maicii Domnului rugându-te, ai ţinut la piept Crucea Mântuitorului Hristos
şi duhul ţi-ai dat în mâinile Stăpânului, iar nouă ne-ai lăsat trupul tău
plin de sfinţenie care tămăduieşte bolile şi dezleagă legăturile
nedezlegate, spre împărtăşirea celor ce cântă: Aliluia!
Icos 12
Astăzi toată obştea sihaştrilor la harul de sus se adună, şi la Ospăţul
Stăpânului pe Sfântul Irodion prăznuiesc, mărind cinstita adormirea sa
şi cu veselie cântând:
Bucură-te, intrare întru bucuria Domnului;
Bucură-te, lăcaş al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, trup îmbrăcat în nemurire;
Bucură-te, prefacere din slavă în slavă;
Bucură-te, iubire desăvârşită care alungi frica;
Bucură-te, părtaş al dumnezeieştii firi;
Bucură-te, împărtăşire din sfinţenia Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, păzire fără de prihană întru venirea Domnului;
Bucură-te, milostivire spre lumea deznădăjduită;
Bucură-te, nume scris în Cartea Vieţii;
Bucură-te, fericită odihnire în duh de isihie;
Bucură-te, chip făcut icoană, de pururea închinare;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 13
O, Cuvioase Părinte Irodioane, mare slujitor al harului lui Dumnezeu,
primeşte de la noi această puţină rugăciune şi o du la Tronul
Preasfintei Treimi, ca izbăvindu-ne din toate necazurile şi suferinţele
să-ţi cântăm: Aliluia!

Viaţa şi nevoinţele Sfântului Preacuvios Irodion
stareţul Sfintei Mânăstirii Lainici

În ziua de 10 aprilie 2009, Dumnezeu ne-a învrednicit de un mare har,
oferindu-ne spre închinare moaştele Sfântului Preacuvios Irodion
stareţul Mănăstirii Lainici şi duhovnic al Sfântului Ierarh Calinic de la
Cernica.
Cu nădejde în Dumnezeu, cu rugăciune neîncetată la Sfântul Calinic şi
cu multă dragoste duhovnicească ca la un părinte apropiat nouă, am
îndrăznit să căutăm în măruntaiele pământului comoara cea de mare
preţ a „Luceafărului de la Lainici”. Astfel, Bunul Dumnezeu în
marea Sa dragoste ne-a ajutat să descoperim această taină ascunsă de
mai bine de o sută de ani. Pentru noi Mitropolitul locului şi vieţuitorii
Sfintei Mânăstiri, ucenici ai Cuviosului Irodion, descoperirea
moaştelor şi popularizarea vieţii lui, au însemnătate de sfântă taină.
Primirea şi împărtăşirea ei ne este dată după măsura puterilor noastre
de a o înţelege şi, mai bine zis, de a ne face vrednici să o primim după
cuviinţă.
Cuviosul Irodion de la Lainici denumit pe drept de Sfântul Ierarh
Calinic, „Luceafărul de la Lainici” este o comoară de daruri şi virtuţi care
luminează pe toţi călugări şi mireni. Prin viaţa sa curată şi prin darurile sale
el se poate asemăna cu marii părinţi isihaşti ai Bisericii noastre. La
Mânăstirea Cernica unde a intrat ca frate şi s-a format ca monah, încă din
timpul Sfântului Stareţ Gheorghe şi apoi s-a continuat prin Sfântul Calinic,
se practica rugăciunii lui Iisus, trăire duhovnicească ce a dat naştere
neoisihasmului românesc.
Deci Sfântul Irodion sa s-a născut în anul 1821 la Bucureşti, primind
la botez numele de Ioan. Fiind o fire meditativă şi înclinată spre
rugăciune, Sfântul a avut de mic o educaţie aleasă de la părinţii săi,
nelipsind în nici o duminică şi sărbătoare de la Sfânta Biserică. În
perioada copilăriei sale, în apropierea Bucureştiului, se dezvolta la
Sfânta Mănăstire Cernica, prin lucrarea de taină a Sfântului stareţ
Gheorghe, ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi de la Neamţ,
sfânta lucrare duhovnicească a rugăciunii şi ascultării, viaţă continuată
de Sfântul stareţul Calinic, viitorul Episcop al Râmnicului. Datorită
faimei acestei lavre tânărul Ioan, auzind de faima vieţii duhovniceşti
de la Cernica şi mai ales a stareţilor săi, a venit aici să vadă şi să
cunoască pe sfântul Calinic şi pe alţi părinţi duhovniceşti.
Deci, cu multă dorire în suflet pentru viaţa monahală, la vârsta de 22-
23 ani, Cuviosul Irodion a cerut binecuvântare de la părinţi săi trupeşti
şi astfel se retrage pentru totdeauna la mănăstirea Cernica, sub
îndrumarea stareţului Calinic. Aici tânărul frate este supus la toate
încercările şi în scurt timp trece prin toate ascultările, răbdând cu
multă bărbăţie ispitele şi cerând de la stareţ nevoinţe şi mai multe. Aşa
că fericitul dormea doar câte trei, patru ore pe noapte restul timpului îl
petrecea în rugăciune şi metanii. Era nelipsit de la toate slujbele din
biserică la care participa cu multă bucurie duhovnicească.
În timpul cuvioşiei sale mănăstire Cernica era o adevărată şcoală
isihastă, unde se învăţa cu râvnă rugăciunea lui Iisus, cel dintâi în această
lucrare fiind Sfântul stareţ Calinic şi după el toţi bătrânii şi fraţii din
mănăstire. Fireşte şi cuviosul urca duhovniceşte împreună cu ei, treaptă cu
treaptă, uimindu-i pe toţi din mănăstire cu nevoinţele sale. Datorită virtuţilor
şi ostenelilor sale toţi îl iubeau şi-l apreciau, fiind tuturor supus, făcând cu
multă dragoste şi smerenie orice ascultare.
Nu se auzea din gura lui nici un cuvânt de nemulţumire şi de clevetire, ci
permanent cugeta la cuvintele Scripturii şi se preocupa de cum să
dobândească harul Duhului Sfânt. Aşa că pe buzele lui era permanent
rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieştemă
pe mine păcătosul”.
În anul 1846 este tuns în monahism cu numele de Irodion şi hirotonit
în diacon şi apoi, la scurt timp în preot, la propunerea stareţul său
Sfântul Calinic, viitorul episcop al Râmnicului. După hirotonie
fericitul ieromonahul Irodion se nevoia şi mai mult în post, rugăciune
şi metanii. Astfel că ridicarea sa în vrednicia preoţească n-a schimbat
cu nimic felul de viaţă al cuviosului, ba mai mult el a sporit în
smerenie faţă de toţi.
În anul 1850 Sfântul stareţ Calinic, la multele insistenţe ale
voievodului Barbu Ştitrbei, a acceptat să fie ales episcop al Episcopiei
Râmnicului. În acele vremuri, cu multe lacrimi vrednicul stareţ părăseşte cu
multă greutate obştea de la Cernica şi se îndreaptă spre cetatea Râmnicului,
luând cu sine câţiva părinţi pentru a-i fi de ajutor în organizarea episcopiei
Râmnicului. Printre părinţii care l-a însoţit a fost şi cuviosul Irodion, pe care
îl numeşte ecleziarh la schitul Lainici, în anul 1851, când îl şi face
protosinghel. La scurt timp după această dată, Sfântul Calinic îl va numi pe
protosinghelul Irodion egumen al schitului şi aici va rămâne până la sfârşitul
vieţii sale. De îndată ce fericitul a ajuns egumen, cu mai multă râvnă a
trecut la nevoinţe şi mai mari. Pentru el, răspunderile cu cât erau mai mari
înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cu atât trebuia să sporească mai mult
nevoinţa. Prea milostivul Dumnezeu văzând astfel cugetarea şi osteneala
cuviosului revărsa în inima lui daruri duhovniceşti negrăite. Dar cum
diavolul vrăşmaşul de totdeauna al neamului omenesc, n-a putut răbda
smerenia şi nevoinţele cuviosului Irodion de aceea nu l-a lipsit de săgeţile
sale înveninate. Aşa că vrăjmaşul a intrat în inima unor fraţi din mănăstire şi
i-a provocat fericitului multă amărăciune. Acestor răzvrătiţi li s-au adăugat şi
unii mireni urmaşii ctitorilor de altădată ai schitului, care râvneau să
conducă obştea după bunul lor plac. Deci, fericitul stareţ, fiind un călugăr
sensibil şi iubitor de rugăciune isihastă, a renunţat repede la stăreţie, care-i
aducea mai multă gâlceavă şi înstrăinare sufletească, decât mulţumire
sufletească. Însă Sfântul în toate aceste încercări se întărea şi mai mult, şi
precum aurul care se lămureşte în foc, tot astfel şi el se schimba din slavă în
slavă. Astfel, nevoitorul stareţ, socotind necazurile venite asupra lui ca
binecuvântări trimise de Dumnezeu, îl căuta pe Mântuitorul Hristos cu mai
multe lacrimi şi cu mai multe rugăciuni.
Deci, Sfântul Stareţ Irodion, sfătuindu-se cu Dumnezeu în priveghere
şi post, aduna mulţi ucenici în jurul său învăţându-i taina rugăciunii inimii.
Aşa preamăreşte Dumnezeu pe sfinţii săi, că cu cât îi urăşte lumea mai mult
cu atât îi preamăreşte Tatăl cel ceresc, atât aici pe pământ , cât şi în ceruri.
Astfel, în scurt timp Schitul Lainici a ajuns prin grija Cuviosului Irodion la
32
cea mai numeroasă obşte din Oltenia, depăşind chiar mănăstirile Tismana şi
Cozia. Faima fericitului era din ce în ce mai mare, însuşi Sfântul Ierarh
Calinic, Episcopul Râmnicului, murindu-i duhovnicul s-a hotărât să-l ia ca
părinte duhovnicesc pe cuviosul Irodion, cu toate că era mult mai tânăr decât
el şi îi fusese ucenic mânăstirea Cernica. În felul acesta a rânduit Bunul
Dumnezeu ca Părintele de odinioară să devină fiu duhovnicesc al celui de
acum, într-atâta strălucea lumina cuviosului Irodion în sfeşnicul Bisericii.
Nu se putea ascunde de nimeni pentru că strălucirea slavei lui Dumnezeu era
mai puternică decât orice faptă de smerenie a fericitului. Deci, Sfântul
Calinic, venea adesea de la Râmnicu Vâlcea la Lainici pentru a se mărturisi
şi sfătui cu fericitul Irodion, plecând de la el cu mare bucurie şu uşurare
sufletească. Cu adevărat mare dar avea Părintele Irodion căci toţi care
veneau la el îşi găseau alinare sufletelor şi inimilor lor, vindecare de boli şi
izbăvire de duhurile necurate. Dar cuviosul şi mai mult se nevoia, iar
Dumnezeu revărsa asupra lui daruri şi mai bogate, ajungând să fie chiar
cunoscător cu duhul, cunoscând de mainainte cele ce aveau să se întâmple.
Pentru aceste virtuţi ale cuviosului Irodion a fost numit de Sfântul Ierarh
Calinic „Luceafărul de la Lainici”, deoarece, ca şi astrul ceresc, pe mulţi îi
călăuzea şi îndruma pe calea mântuirii.
Cuviosul Părintele nostru Irodion se întărea şi mai mult cu rugăciunea
şi postul, astfel că de multe ori fiind stareţ chema pe Dumnezeu în
ajutor socotindu-se întotdeauna că este numai un rob al Domnului, iar
cel care conduce obştea este Mântuitorul Hristos, prin mâinile sale. De
câte ori se retrăgea din ascultarea de stareţ, cuviosul se smerea şi mai
mult întărindu-se duhovniceşte pe sine şi pe cei care-l urmau cu multă
credinţă şi dragoste. Aşa se face că fericitul trăia asemenea
mucenicilor în răbdare şi aidoma cuvioşilor din pustia Egiptului în
ispite şi biruinţe. Căci Duhul Sfânt nu părăseşte niciodată pe aleşii săi,
ci o dată cu necazul le trimite bucuri negrăite ca ei să se veselească şi
să nu slăbească niciodată în urcuşul lor spre ceruri. Cu nimic na
fost mai prejos Cuviosul Părinte decât Sfântul Antonie cel Mare,
care ca şi acela a zidit obştea călugărilor de la Lainici. Ca şi Sfântul
Sava de la Ierusalim s-a arătat Sfântul Irodion în călăuzirea călugărilor
şi a mirenilor, adunând în jurul său mulţimi de fii şi fiice duhovniceşti.
Ca şi Sfântul Stareţ Gheorghe, întemeietorul lavrei de la Cernica şi
Cuviosul a zidit pe malul Jiului mânăstire înfloritoare cu viaţa de
rugăciune şi de priveghere. Cu adevărat fericitul a fost sădit lângă
izvoarele apelor, atât în viaţa duhovnicească cât şi în viaţa
pământească. Ca monah era cu inima şi cu mintea la ceruri, iar ca
33
stareţ era cu grija la părinţii şi fraţii mânăstirii pe care-i ocrotea de
ispite şi-i ferea de năvălirile celui viclean.
Mare dragoste de oameni a arătat sfântul pentru oameni şi pentru cei
care erau în nevoi, trimiţând ajutoare celor săraci şi lipsiţi de hrana
pământească. Celor bolnavi le venea în ajutor cu rugăciunea şi cu
mângâierea. Celor asupriţi de duhurile necurate le venea în sprijin cu
mijlocirile sale către Dumnezeu pentru a fi izbăviţi de asupritorul cel
rău şi blestemat. O faptă vrednică de laudă şi de iubire de neam a
arătat Sfântul în anul 1877 când a trimis pe 12 părinţi din mânăstirea
sa pentru a sluji ca sanitari pentru îngrijirea celor bolnavi şi răniţi în
războiul de independenţă.
Cuviosul Irodion, printre ucenicii săi devotaţi a avut şi pe cuviosul
Iulian. Acesta, auzind de faptele şi învăţăturile Sfântului stareţ, a venit la
mânăstirea lainici şi a intrat în ascultarea fericitului. Pe acesta cuviosul
Irodion îl face călugăr şi cere episcopului Râmnicului să-l facă preot. În
ultimii ani ai vieţii pământeşti părintele Iulian a stat de veghe la căpătâiul
Sfântului, unde a văzut şi auzit multe destăinuiri ale fericitului Irodion.
Acest cuvios Iulian va muri departe de ţara lui în Germania, ca un martir
pentru Hristos. Pe braţele lui, Cuviosul Irodion şi-a dat obştescul sfârşit la 3
mai 1900.
Din evlavie faţă de stareţul său, cuviosul Iulian a cerut ca la şapte ani
de la mutarea la Domnul a Cuviosului Irodion să fie dezgropate
sfintele lui moaşte, întrucât la mormântul lui Dumnezeu săvârşea
multe minuni. Astfel în momentul dezgropării sfintele moaşte s-au
găsit întregi şi dătătoare de bună mireasmă. Potrivit tradiţiei însă au
fost puse la loc în mormânt şi păstrate acolo lângă altarul sfânt al
bisericii până în zilele noastre.
De atunci Sfântul Irodion a vegheat din adâncuri timp de o sută doi
ani la viaţa monahilor din mânăstirea sa, ascultând rugăciunile tuturor celor
care veneau şi se rugau la sfintele sale moaşte ascunse în măruntaiele
pământului. Numai pronia divină şi voinţa sfântului ne lămuresc despre
această tăcere şi cum tocmai acum, în ajunul serbării Sfântului Ierarh
Calinic, fiul său duhovnicesc, ne-a învrednicit Dumnezeu să-l vedem şi să ne
închinăm sfintelor sale moaşte. Astfel cu post şi priveghere, cu metanii şi
lacrimi am săpat părticică cu părticică mormântul cuviosului şi în cele din
urmă ne-a răsărit lumina atunci când aşteptarea noastră era numai la
Dumnezeu. Sfântul Irodion strălucea iarăşi ca luceafărul în inimile şi
sufletele noastre. Ce bucurie sfântă ne-a cuprins, ce dragoste divină ne-a
copleşit inima, ce evlavie plină de lacrimi ne-a acoperit feţele tuturor. Cu
34
toţii ierarh, preoţi, diaconi, monahi şi credincioşi ne împărtăşeam de
sfinţenia celui binecuvântat de Dumnezeu şi ne întăream cu rugăciunile lui
într-o împlinire de nedescris. Aşa s-a descoperit Sfântul Cuvios Irodion în
timpul rugăciunii şi al Sfintei Liturghii, arătându-ne că numai prin jertfă,
smerenie desăvârşită şi rugăciune se arată plăcuţii lui Dumnezeu spre binele
nostru sufletesc.
De îndată ce sfântul s-a descoperit şi a îngăduit să-l sărutăm cu
evlavie sfintele sale moaşte au fost aşezate în biserica cea mare a Sfintei
Mănăstiri spre închinarea tuturor. Mare dar ne-a dat Dumnezeu pentru
rugăciunile Sfântului Irodion, căci şi la alcătuirea sfintelor sale slujbe ne-a
ajutat şi ne-a întărit în ostenelile noastre. Cu adevărat Sfântul fiind în
comuniune cu toţi sfinţii, s-a arătat nedespărţit de Sfântul Ierarh Calinic şi de
duhul de rugăciune şi viaţă al Sfintei mănăstiri Frăsinei, de unde au venit în
repetate rânduri părinţi călugări să întărească obştea şi viaţa călugărească de
la mânăstirea Lainici.

Pentru ale lui Sfinte rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Amin!

Aceasta slujba a fost daruita de un P.C. Pr. din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurrestilor.

Hristos a inviat!