Cat de usor se inventeaza astazi povesti captivante, filme si colinde cu Mosi Craciuni, cu reni, basme si cat de mult incercam sa-i fermecam pe copiii nostri cu astfel de lucruri. Dar cat de stingheriti si indispusi ne simtim in a povesti copiilor despre Mantuitorul nostru, despre cum a venit pe lume, in mijlocul nostru, despre cate patanii si aventuri a avut El impreuna cu noi, si prin cate incercari a trecut doar de dragul nostru. Dar astazi, daca intrebi pe un copilas ce asteapta de Craciun, iti va spune ca il asteapta pe Mos Craciun, iar nu nasterea Mantuitorului. Se supara oare Iisus ca este inlocuiesc din inimile copiilor cu basme omenesti? Sa vedem ce ne spune parintele Arsenie Boca:
“Cât de putin au inteles chiar ucenicii lui Iisus sensul casatoriei, se vede din ceea ce a urmat indata dupa aceasta lamurire. mai mult au inteles mamele ce-si aduceau la El pruncii, ca sa-Si puna mainile peste ei si sa-i binecuvinteze. Ucenicii ii certau pe cei care-i aduceau.Iisus, vazand aceasta, S-a suparat si le-a zis: “Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestora este Imparatia Cerurilor. Si punandu-Si peste ei Mainile, S-a dus de acolo.” (Matei 19,14,15) Iata o suparare a lui Iisus. Supararea ca copiii nu sunt lasati de mici sa vina la Iisus.
Este lucru stiut, ca omul din copilarie aduce inchinare pentru Dumnezeu, indiferentismul sau necredinta. Rar cand este altfel. Copilaria este intervalul vietii mai apropiat de sfintenie, mai capabil de credintă. Si oricum, in orice domeniu, “credinta” este factorul pe care se clădeste si pe care se contează.
Dacă acest factor este inclinat dintru inceput (din copilarie) spre Dumnezeu, vom avea “credintă in Dumnezeu”. Dacă este inclinat impotriva Lui, vom avea “credintă in necredintă”: “Cred Doamne, ajută necredintei mele”.
Filozofia, oricare ar fi ea, se bazează pe factorul primordial al credintei in ratiune, al credintei in stiintă, etc.
Imparatia lui Dumnezeu este fagaduită copiilor, oamenilor ce o primesc fără discutie, ca niste copii, oamenilor ce au venit la Iisus de copii. Deci, cum să nu se supere Imparatul când copiii sunt opriti de a veni la Iisus, când Iisus le este interzis?
Stiu, insă, că indiferent cum este dirijata educatia copiilor, tot Dumnezeu este Tatăl sufletului, si cele ce le lucreaza educatia pe dinafară pot fi zadarnicite de cele dinlăuntru. Constiinta este un grai de altă natură de cum poate vorbi omul. Cu toate că lucrurile pot să se desfasoare si in favoarea necredintei, totusi Dumnezeu randuieste fiecarei generatii libertatea de a decide. Mare este raspunderea celor ce opresc copiii de la Iisus. “Mai bine i-ar fi legat de grumaz o piatra de moara si l-ar fi aruncat in mare decat să smintească pe unul din acestia mai mici” (Luca 17,2)”
(Pr. Arsenie Boca – Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi)
Hristos este cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML