31. Daca vreun preot, dispretuind pe episcopul sau, va tine adunare deosebit si alt altar va inalta, nici o vina stiind asupra episcopului cu privire la bunacredinta si la dreptate, sa se cateriseasca, ca un iubitor de stapanire, caci este tiran. Aceasta si ceilalti cati se vor uni cu el, iar laicii sa se afuriseasca. Aceasta insa sa se faca dupa una si doua si trei poftiri ale episcopului.32. Daca un preot sau diacon va fi afurisit de episcop, acela sa nu poata fi primit de altul, ci numai de cel ce l-a afurisit, afara numai daca s-a intamplat sa moara episcopul care l-a afurisit.
33. Nu primiti pe niciunul din episcopii sau preotii sau diaconii streini fara recomandare, iar daca aduc, sa se cerceteze si de vor fi propovaduitori ai bunei credinte, sa fie primiti, iar de nu, cele de trebuinta dandu-le, la impartasire sa nu-i primiti, ca multe se fac prin amagire.
34. Episcopii fiecarui neam se cuvine sa stie cine este cel dintai intre ei si sa-l socoteasca de cap si nimic de seama sa nu faca invoirea lui, ci numai acelea sa faca fiecare ce privesc parohia lui si satele ce tin de ea. Dar nici el (primatul) sa nu faca ceva fara stiinta tuturor, caci asa va fi intelegere si se va slavi Dumnezeu prin Hristos.
35. Episcopul sa nu indrazneasca a face hirotonie afara de hotarele (parohiei) sale, in cetatile si satele ce nu atarna de el; iar de se va dovedi ca a facut acestea fara invoirea celor ce au sub ei cetatile sau satele acelea, sa se cateriseasca si el si cei pe care i-a hirotonit.
36. Daca cineva hirotonindu-se episcop, nu va primi slujba si purtarea de grija de poporul ce i s-a incredintat, trebuie sa fie afurisit pana ce va primi.
Asemenea si preotul si diaconul; iar daca mergand acolo, nu va fi primit, nu din a sa voie, ci din rautatea poporului, el sa fie episcop, iar clerul cetatii sa fie afurisit, pentru ca n-au invatat pe un astfel de nesupus popor.
37. De doua ori pe an sa se tina sinod de episcopi si sa cerceteze intre ei dogmele bunei cinstiri de Dumnezeu si sa dezlege eventualele neintelegeri bisericesti. Intaia oara (sa se tina) in a patra saptamana a Cincizecimii, iar a doua oara la douasprezece Octombrie.
38. Episcopul sa aiba grija de toate lucrurile bisericesti si sa le administreze sub paza lui Dumnezeu. Sa nu-i fie insa ingaduit a-si insusi ceva din ele, sau a darui rudelor sale cele ale lui Dumnezeu, iar de vor fi sarace, sa le dea ca unor saraci, dar nu din pricina lor sa vanda cele ale bisericii.
39. Preotii si diaconii nimic sa nu savarseasca fara voia episcopului, caci el este caruia i s-a incredintat poporul Domnului si de la care se va cere socoteala de sufletele lor.
40. Sa fie aratate lucrurile personale ale episcopului, daca are, si aratate (si) ale Domnului, ca sa aiba libertate episcopul, cand va muri, sa lase ale sale cum va voi si cui va voi si ca, nu din pricina lucrurilor bisericesti, sa se piarda ale episcopului, cand are sotie si copii, sau rude sau servitori, ca drept este “inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor”, ca nici biserica sa nu sufere vreo paguba din pricina necunoasterii lucrurilor episcopului, nici episcopul sau rudele lui din pricina bisericii sa fie jefuit sau sa ajunga la tocmeala impartitorii averii lui si moartea lui de ocara sa se acopere.
Hristos este cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML