2. O altă perioadă de absenţă a sfintelor moaşte din Iaşi a fost în vara anului 1947. O vară fierbinte care odată cu problemele de pe urma războiului aducea şi o secetă nemiloasă care înrăutăţea şi mai mult viaţa. Pentru ca mila lui Dumnezeu să se arate din nou peste poporul Său, mulţi preoţi şi credincioşi cereau insistent o procesiune cu Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Parascheva prin Moldova. Atunci s-a desfăşurat cea mai mare procesiune religioasă de pe pământul Moldovei.
Ea s-a derulat în două etape. Mai întâi în judeţul Iaşi (sfârşitul lunii mai - 10 iunie), iar apoi în judeţele Vaslui, Roman, Bacău, Neamţ şi Baia - până la sfârşitul lunii august. La procesiune au luat parte mulţi clerici de la Catedrala mitropolitană din Iaşi şi de la parohii, în fruntea lor aflându-se Arhimandritul Teoctist Arăpaşu, actualul Patriarh al Bisericii noastre.
Nu înşirăm toate localităţile pe unde a trecut procesiunea în acele zile, dar, vom aminti de: Roman, Piatra Neamţ, Târgu Neamţ, Mănăstirea Neamţ - unde au poposit două zile -, de Leghin, Pipirig, Vânători, Neamţ, Boroaia, Râşca, cu popas la mănăstirea din localitate, Baia, Fălticeni, unde moaştele au poposit timp de o noapte în biserica Adormirea Maicii Domnului din sat -, Rădăşeni, Mălini, Mănăstirea Slatina.
Bătrânii satului Rădăşeni povestesc cum s-a oprit procesiunea cu Sfintele Moaşte şi pe imaşul satului. Acolo au ieşit toţi sătenii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu prapori şi flori pentru a întâmpina pe ocrotitoarea Moldovei. După ce s-au făcut rugăciuni şi sfintele ei moaşte au plecat spre Slatina, deasupra satului s-au adunat nori de ploaie şi a plouat. Era cu adevărat o minune, căci de mai multe luni de zile nici un strop de ploaie nu mai udase pământul satului, iar efectele secetei erau deja dezastruoase.
Hristos este cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML