+ Hristos imparatul Slavei +: 17 august - Pomenirea Sfantului Cuvios SOFRONIE Aghiopavlitul

Sinaxar

În această lună, în ziua a 17-a,

pomenirea celui între sfinţi a

părintelui nostru

SOFRONIE AGHIOPAVLITUL, egumen al manastirii Sfantului Pacel din Sfantul Munte al Athonului.

În Mânăstirea Sf. Sava a trăit cu 50 ani în urmă un Ieromonah cu numele Ioachim Spiţaru. Era un om învăţat şi cu viaţă sfântă. El a scris multe istorii din viaţa cuvioşilor Părinţi pe cari i-a cunoscut în Mânăstirea Sf. Sava şi în Sihăstriile din Sfântul Munte. Tot el a scris şi viaţa Cuvioasei Fotini, care a sihăstrit pe malul Iordanului, aproape de locul unde se află azi Schitul românesc. Între alte istorisiri, acest Ieromonah aminteşte şi despre un Duhovnic Sofronie din Sfântul Munte, care s-a proslăvit în zilele noastre. Iată ce povesteşte despre Cuviosul Sofronie:

Am cunoscut şi pe un alt bărbat sfânt şi îmbunătăţit, pe egumenul Mânăstirii Sf. Pavel, cu numele Sofronie Galliga. În vremea când l-am cunoscut eu, el era aproape de 80 de ani. S-a născut în satul Calligata, din insula Ghefalinia.

Din tinereţe a iubit chipul monahicesc. Mergând în Sfântul Munte s-a călugărit, apoi a fost preoţit şi mulţi ani de zile a fost Egumen în Mânăstirea Sfântul Pavel. Era foarte simplu şi avea atâta blândeţe, încât niciodată n-a mustrat pe călugări, nimeni nu l-a văzut pe el mânios şi n-a auzit cineva cuvânt aspru din gura lui. Din cauză că era prea îngăduitor şi fără răutate, mulţi îl vorbeau de rău şi ziceau că din cauza lui călugării sunt fără rânduială. El însă urma pilda Mântuitorului, care primea cu faţă blândă pe cei păcătoşi.

Când l-am cunoscut eu (zice scriitorul) pe Egumenul Sofronie, era acum bătrân şi totdeauna zicea că răceşte. Chiar în luna Iulie, la el în cameră ardea zi şi noapte focul în sobă, iar când dormea, era îmbrăcat cu o haină groasă (blană), însă totdeauna tremura.

Pe atunce eu eram încă tânar (zice Ioachim) şi trăiam în aceeaşi mânăstire (la Sf. Sava). De multe ori cercetam pe bătrânul Egumen Sofronie şi ascultam cu luare aminte frumoasele lui sfaturi. Însă nu puteam să zăbovesc mult la el, căci era peste măsură de cald în camera lui.

A murit în anul 1881, când împlinise vârsta de 82 de ani. Mulţi călugări din mânăstirea lui (între care şi însuşi egumenul ce a urmat după el) ziceau că răposatul Sofronie nu se mântuieşte. Aşteptau să vadă un semn pentru aceasta, atunci când vor face mutarea osemintelor (după cum este tradiţia în Sf. Munte). Ei ziceau aceasta, pentru că nu cunoşteau faptele cele îmbunătăţite ale Egumenului.

La trei ani după săvârşirea lui, când s-au dezgropat osemintele, s-au adunat la cimitir, aproape toţi călugării din Mânăstirea Sf. Pavel, apoi de la Schitul Nou, de la Sf. Ana, de la Gareia, precum şi din alte părţi, anume ca să vadă cum anume arată osemintele răposatului Egumen Sofronie.

Căci după cum se crede, atunci la dezgropare se arată în ce stare este cel răposat.

După ce s-au cetit rugăciunile cuvenite, au deschis mormântul, în care se afla trupul răposatului Egumen.

Din cauză că fusese înfăşurat în mantie de mătase, mantia n-a putrezit şi se vedea umflată, ca şi cum ar fi fost în ea trupul întreg. Văzând aceasta cei care aveau presupusuri, au crezut că trupul lui a rămas neputred (din cauza îngăduielii lui prea mari).

Deci pogorânduse în groapă monahul Serafim (Iconomul Mânăstirii) a spintecat mantia cu briceagul şi îndată a ieşit din mormânt o mireazmă de moaşte Sfinţite, încât au rămas cu toţii uimiţi.

Pipăind mai cu dinadinsul Iconomul Serafim, a cunoscut că trupul răposatului era putrezit, iar din osemintele lui ieşea mireazmă cerească, ca semn pentru sfinţenia lui.

Toţi cei cari erau de faţă au căutat să ia blagoslovenie câte o bucăţică din moaştele Egumenului Sofronie.

Iar Prostoşii Mânăstirii au adunat într-o raclă toate osemintele şi le-au aşezat cu cinste la jertfelnicul Bisericii Mari, ca pe nişte adevărate moaşte de sfânt.

Au cunoscut atunci toţi că bunătatea lui a adus roade plăcute înaintea lui Dumnezeu.

Căci fiii lui duhovniceşti s-au căit pentru neregula lor şi umilindu-se şi-au schimbat viaţa, iar cel răposat şi-a dobândit plata ostenelilor lui.

Din povestea aceasta, fraţilor, putem înţelege că deşi uneori Duhovnicii şi Egumenii sunt prea îngăduitori faţă de fiii lor duhovniceşti, însă Dumnezeu nu-i osândeşte dacă fiii lor se căiesc şi fac rugăciune pentru uşurarea celor răposaţi.

De aceea şi noi care ştim bunătatea cea mare a Părintelui Sava şi pogorământul pe care îl făcea pentru noi, să ne sârguim a ne îndrepta viaţa prin pocăinţă curată, pentru ca nu cumva să fim noi piedică pentru mântuirea şi fericirea lui.

Văzând Bunul Dumnezeu pocăinţa noastră, va dărui mai multă plată celui răposat, care s-a ostenit pentru noi, iar noi înşine vom dobândi mai multă nădejde de mântuire prin rugăciunile lui.

Câtă vreme cel răposat are vreo legătură sau vreo împiedicare sufletească, el nu se poate ruga pentru nimeni.

Iar când sufletul lui se uşurează prin rugăciunile şi prin pocăinţa fiilor duhovniceşti, atunci răposatul capătă îndrăzneală şi se roagă cu tot dinadinsul pentru cei rămaşi în viaţă.

Şi nu se lasă până când nu-i face şi pe dânşii părtaşi la fericirea lui.

Aceasta este taina pentru care mulţi oameni cu viaţă sfântă, nu se proslăvesc (adică nu se sfinţesc) îndată după moarte, ci după trecere de mai mulţi ani, iar alţii abia după a doua venire.

Cele semănate de ei pe pământ, de multe ori rodesc cu întârziere şi pentr aceasta ei sunt mereu în aşteptare.

Acum aşteaptă cu nerăbdate şi răposatul nostru Părinte, ca să rodească ceva şi grădina lui cea duhovnicească, pe care a semănat-o şi a îngrijit-o aici pe pământ.

Grădina aceasta suntem noi toţi, fiii şi fiicele lui duhovniceşti, pentru care s-a ostenit şi de multe ori a suferit ocară şi ruşine pentru noi nevrednicii.

Acum în vremea Sf. Post (deşi la Biserică nu se fac pomeniri) dar la chilie poate să facă fiecare o mică rugăciune şi mai ales o roadă vrednică de pocăinta.

Al vostru smerit întru Hristos frate,

Ioan Ieroschimonah

Tot în această zi, pomenirea Sfantului Sfintului Mucenic MIRON, preot din Antiohia (+303);

Tot în această zi, pomenirea Sfintilor Mucenici STRATON, FILIP, ECTIHIAN si CIPRIAN, din Nicomidia (+303);

Tot în această zi, pomenirea Sfintilor Mc. TIRS, LEVCHIE, CALINIC, CORONAT si ceilalti impreuna cu dansii;

Tot în această zi, pomenirea praznuirii Sfintei Icoane a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Amatia;

Tot în această zi:

-Pomenirea praznuirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului,, Svenska ,, de la Pesterile din Kiev (1288);

-Pomenirea Sfantului Mc. PATROCLEU, din Tricasina, care de sabie s-a savarsit;

-Pomenirea Sfintilor Mc. PAVEL si IULIANA sora lui, si cei impreuna cu ei, din Siria (+273);

-Pomenirea Sfantului Cuv. Mc. LIBERAT, egumen al unei Manastiri din Africa de Nord, si cei impreuna cu dansul, calugari din manastire: BONIFATIE, diaconul, SERVUS si RUSTIC, ipodiaconii, ROGAT si SEPTIM monahii, si MAXIM, un copil care era educat in manastire(+483);

-Pomenirea Sfantului Mc. MACARIE, ce s-a zavorat in Muntele Sf. Avxentie, in vremea lui Constantin V Copronim (+768);

-Pomenirea Sfantului Cuvios ALIPIE cel Tanar, de la Pecerska(sec.XI);

-Pomenirea Sfantului TEODORET, de la Kola, luminatorul laponilor(+1571);

-Pomenirea Sfantului Cuv. FILIP, calugar la Yankovs, in Vologda;

-Pomenirea Sfantului Mc. DIMITRIE cel Nou, din Epir, care s-a savarsit zidit de viu(+1808);

-Pomenirea Sfantului Cuv. PIMEN, arhimandrit, din Ugresh(+1880);

-Pomenirea Sfintilor Sf. Noi Mc. ALEXIE ( Velikoselski), +1918 si DIMITRIE (+1937) preotii din Rusia

Cu ale lui si ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

SLUJBA

SFANTULUI CUVIOS

SOFRONIE AGHIOPAVLITUL

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… se pun stihiri pe

8: 2 ale praznicului, 2 ale Sfintilor din Minei si 4 ale Sfantului Sofronie.

Stihirile sfântului, glasul IV

Podobie: Dat-ai semn.

Veniţi toţi credincioşii, cu inimi curate şi cu dreaptă credinţă, să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe Cuviosul Sofronie, fiul preaiubit al Manastirii Sfantului Pavel, care s-a arătat, prin râvnă dumnezeiască, soare al Athonului, mare binefăcător al Casei lui Dumnezeu şi către Domnul pururea rugător

Cuvioase Părinte Sofronie, ca un crin ai înflorit frumos în razele Duhului Sfânt şi nouă ne-ai strălucit veselitoare mireasmă pe cerul Athonului. Că ţi-ai curăţit cu înţelepciune inima dorind să găteşti în ea altar lui Dumnezeu. Iubitorule de nevoinţe, prea înţelepte, lauda monahilor, roagă-te să primim şi noi mirul înţelepciunii.

Făcătorul îngerilor te-a chemat încă din pruncie să urmezi căii celei monahicești, și să-ți lucrezi în tăcere și cu dragoste fierbinte mântuirea, de aceea și după adormirea ta neîncrezătorii monahi în puterea și virtutea vieții tale, s-au minunat văzând moaștele tale înmiresmate și impreună cu noi te-au slăvit.

Cuvioase Părinte Sofronie, văzându-ți-se viața sfântă și bineplăcută înaintea tuturor ai fost ales să fii hirotonit preot, ca să-L slujești pe Hristos-Arhiereul cel ceresc, și fiind statonic întru credință și putător al harului dumnezeiesc, mai târziu ai fost numit Egumen al Mănăstirii Sfântul Pavel, pentru aceea și noi văzând acestea, te lăudăm.

Slavă… glasul V

Părinte Cuvioase Sofronie, luminatu-te-a pe tine cu darul cunoştinţei Stăpâna lumii, Preacurata Născătoare de Dumnezeu; pentru aceasta te rugăm vindecă neputinţa ucenicilor tăi, ce cu dragoste cinstesc şi se închină preasfintelor tale moaşte; că tu, sfinte, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum… A Praznicului.

Vohod: Lumină lină...

Prochimenul zilei, şi

Paremiile

De la Pilde, citire:

(10, 6-7; 3, 13-16; 8, 5-9 s.a.)

„Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut priceperea. Că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât vistieriile de aur şi de argint. Şi mai scumpă este decât nestematele; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungime de zile şi ani de viaţă sunt în dreapta ei, iar în stânga ei bogăţie şi slavă. Că din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, fiilor, că lucruri de cinste am să vă spun; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrerea de la Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Ale mele sunt sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, iar cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi, dar, cei fără răutate chibzuială şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine, că iarăşi lucruri de mare preţ voi grăi şi cuvinte drepte voi scoate din buze. Gâtlejul meu va vesti adevărul, fiindcă urâte îmi sunt mie buzele mincinoase. Drepte sunt toate graiurile gurii mele; nimic într-însele nu-i strâmb sau încâlcit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg şi netede celor ce au aflat cunoaşterea. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră şi să vă umpleţi de Duh”.

De la Pilde, citire:

(1, 7, 20; 2, 1-5; 3, 34; 4, 18, 20, 22-26; 6, 3-5, 20, 22-23)

„Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu, înţelegere bună este tuturor celor ce o săvârşesc. Evlavia faţă de Dumnezeu este începutul priceperii, dar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura. Înţelepciunea îşi înalţă glasul şi cu îndrăzneală grăieşte: Fiule, dacă vei primi graiurile mele şi din poruncile mele îţi vei face comoară, dacă auzul tău va asculta înţelepciunea, dacă inima ţi-o vei lipi de cunoaştere şi fiilor tăi o vei pune înainte spre învăţătură; dacă tu vei chema prevederea şi glasul tău îl vei pune în slujba bunei-cugetări; dacă o vei căuta ca pe argint şi întru adânc vei săpa ca după o comoară, atunci vei cunoaşte frica de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu. Domnul le stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har. Căile drepţilor întocmai ca lumina strălucesc; ei merg înainte şi răspândesc lumină. Fiule, ia aminte la graiul meu, pleacă urechea ta spre cuvintele mele, păzeşte-le pe ele în inima ta. Cu toată vegherea păzeşte-ţi inima, că din ea pornesc ieşirile vieţii. Îndepărtează de la tine grăirea întortocheată, alungă de pe buzele tale viclenia. Fiule, fă ceea ce-ţi poruncesc eu, şi te vei mântui: să nu dai somn ochilor tăi şi genelor tale dormitare, ca să scapi ca o căprioară din cursă şi ca o pasăre din laţ. Păzeşte legile tatălui tău şi nu lepăda poruncile maicii tale. Când umbli, călăuză să-ţi fie; când dormi, să te păzească, iar când te scoli, să stea de vorbă cu tine. Că porunca legii este sfeşnic şi lumină şi drum de viaţă şi mustrare şi învăţătură”.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(7, 1, 7-10, 25-30; 8, 1-4; 10, 17)

„Om muritor sunt şi eu, asemeni tuturor, coborâtor din neamul celui întâi-zidit, dar m-am rugat şi mi s-a dat pricepere; cerut-am, şi mi-a venit duhul înţelepciunii. Am ţinut la ea mai mult decât la sceptre şi decât la tronuri şi am socotit bogăţia a fi nimic pe lângă ea; nici piatra nestemată n-am pus-o alături de ea, fiindcă, faţă de ea, tot aurul din lume e ca nişte nisip puţin şi înaintea ei argintul se socoteşte ca noroi. Am iubit-o mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o chiar mai presus de lumină, pentru că strălucirea ei nu se stinge niciodată. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, este curată revărsare a slavei Atotţiitorului, încât nimic spurcat n-o poate întina. Căci ea e strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda nepătată a lucrării lui Dumnezeu şi icoană a bunătăţii Lui. Una fiind, toate le poate şi, rămânând în sine neschimbată, toate le înnoieşte şi, pătrunzând în sufletele cele cuvioase, în fiecare generaţie, face din ele prieteni ai lui Dumnezeu şi prooroci. Cu adevărat, Dumnezeu nimic nu iubeşte mai mult decât pe cel ce petrece întru înţelepciune. Ca aceasta este mai de cinste decât soarele şi decât toată orânduirea stelelor; dacă o pui alături cu lumina, o afli mai presus, căci noaptea urmează luminii, dar răutatea nu poate nimic împotriva înţelepciunii. Mi-a fost dragă înţelepciunea, şi am cercetat-o din tinereţile mele şi am căutat să mi-o aduc mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei. Îşi slăveşte bunul ei neam, având împreună-vieţuire cu Dumnezeu, şi Stăpânul tuturor a iubit-o, căci este cunoscătoare tainică a ştiinţei lui Dumnezeu. Ea a dat celor cuvioşi răsplată pentru ostenelile lor şi i-a călăuzit pe ei pe o Cale prea minunată”.

LA LITIE

Stihiră, glasul I

Cine va spune, Părinte, ostenelile tale, focul cel dinlăuntru al dumnezeieştii râvne, lacrimile şi postul, prin care ai supus toată pornirea trupului? Sau cine nu se va minuna de răbdarea ta, de dragostea cea părintească spre toţi deopotrivă, de rugăciunea ta cea fără încetare, prin care sufletul ţi l-ai curăţit, l-ai luminat şi l-ai sfinţit, harul cel dumnezeiesc umbrindu-te, ca pe cel împodobit cu smerenia cea adevărată? Primeşte, dar, acum, rugăciunile noastre şi mijloceşte de la Hristos, înaintea Căruia stai, mântuire sufletelor noastre.

Slavă… glasul V

Mulțimile călugărilor… pag. 12

Şi acum… a praznicului.

STIHOAVNA

Stihiri, glasul II

Podobie: Casa Efratului:

Sfinte Sofronie, din ceruri ne pogoară dumnezeiasca lumină, că tu eşti luminător, părinte înţelepte.

Stih: Cuvioşii Tăi, Doamne, întru bucurie se vor bucura.

Pe trâmbiţa Duhului, pe stareţul cel mare de la Sfantul Pavel cu închinare slăvindu-l, aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Păstorul cel luminos şi sfeşnicul Luminii, pe Sofronie slăvitul, smerită cântare la ceruri îi ridicăm.

Slavă..., glasul V

Toţi să preaslăvim pe Sfântul Sofronie, pe ocrotitorul nostru cel bun şi slava monahilor; pre comoara din Scriptură tainic ascunsă, organul cel sfinţit şi sălaş al Preasfintei Treimi; că a sihăstrit urmându-I Preacuratei ca un fiu, iar ca un tată milostiv şi blând pe toţi i-a iubit, în chip tainic. Şi acum noi fiii săi, fără tăcere slavă înălţăm Atotţiitorului; că acesta lui Hristos se roagă să păzească şi să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum… A Praznicului.

TROPARUL SFANTULUI

glasul V

Bineplăcând lui Dum-nezeu, cuvioase Părinte Sofronie, în tăcere, în smerenie și dragoste, ți-ai petrecut viața aceasta, în ocări fiind și prigoniri pentru bunătatea ta, dar ai fost slăvit și răsplătit în cer, de Hristos iubitorul de oameni, de la Acesta primind cununa dreptății și răsplata cea dum-nezeiescă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

UTRENIE

După întâia catismă,

Sedealna Glasul I

Podobie:Mormântul Tău Mântuitorule…

Stareţ iscusit ai ajuns Cuvioase Părinte, viaţa cea mai bună dorind din pruncie; că sfântului, Apostol Pavel următor te-ai făcut; mijloceşte-ne fericite părinte să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua judecăţii.

După a doua catismă,

Sedealna, Glasul I

Podobie:Mormântul Tău Mântuitorule…

Asemenea Cuvioşilor Părinţi ai trăit, Cuvioase Sofronie, pe toate Mântuitorului Hristos dăruindu-le; că lumina Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu insuflate.

POLIELEU: Robii Domnului…

Mărimurile:

Stih 1: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi el a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea.

I. Mărimu-te pe tine, Sfinte Preacuvioase Părinte Sofronie, lauda Athonului şi cinstim sfântă prăznuirea ta, povăţuitorule al monahilor şi împreună vorbitoare cu îngerii.

2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit din lipsa untului de lemn.

II. Veniţi toate cetele monahilor să lăudăm pe Sfântul Sofronie, zicând: Pe lauda Athonului.

3. După cuvintele gurii Tale, m-am ferit de cărările împilărilor.

4. Întors-ai plângerea mea întru bucurie, luat-ai necazul de la mine şi m-ai încins cu veselie.

5. Să ştiţi că Domnul şi-a cunoscut sluga Sa cea credincoasă.

6. Lăudaţi pe Domnul toţi Cuvioşii Lui! Slăviţi cu laude Sfinţenia Lui!

Slavă...

Slavă Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte! Slavă Ţie, Dumnezeule!

Şi acum..., a Născătoarei.

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine şi prin tine cu noi!

Aliluia. (de trei ori)

După Polieleu se cântă Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Răsărind peste veacuri ca un luceafăr din mănastirea unde ai adormit întru Domnul, spre a risipi norii întunericului ce se abat peste ţinuturile Sfanului Munte, ieşit-ai, părinte, să te arăţi ca lumină aprinsă din Lumina lui Hristos.

Slavă... Şi acum..., a Praznicului

din Minei

Se cântă Antifonul întâi,

glasul al 4-lea

Prochimen, glasul al 4-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Matei (XI. 27-30)

(caută joi, în săptămâna a 4-a după Rusalii).

După psalmul 50:

glasul al II-lea

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Sofronie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după

mare mila Ta…

Stihira, glasVI:

Cuvioase Părinte Sofronie, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor şi a învăţăturilor tale, pentru care în ceruri ai aflat răsplătire; taberele diavoleşti le-ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletele noastre.

CANONUL

SFÂNTULUI SOFRONIE

Cântarea întâi, glas I

Irmosul: Dreapta Ta cea purtătoare

de biruinţă”

Moise în chip tainic a primit dumnezeiasca poruncă a Legii Vechi, iar tu Sfinte Sofronie, petrecând pustniceşte şi vieţuind în duhul de taină al cuvioşilor, dumnezeiescul chip ai aflat.

Mana pogorându-se din cer pe Israel l-a hrănit, prisosindu-i, iar tu retrăgându-te în mănăstire te-ai nevoit neîncetat rugându-te; şi, împărtăşindu-te tainic, viu ai rămas de-a pururea.

Slavă…

Soarele pe cer oprind oarecând Iisus al lui Navi a câştigat biruinţă vremelnică, dar tu Sfinte în post şi rugăciune te-ai smerit şi priveghind adeseori, Domnul Cel Preacurat, s-a sălăşluit întru tine.

Şi acum…

Fără de sămânţă S-a întrupat din tine Maică Fecioară Cel fără de ani, Fiul şi Cuvântul Cel din veci Născut, care zidind din nou făptura Sa cu Învierea cea sfântă a ridicat pe om la ceruri.

Cântarea a III- a.

Irmosul: Însuţi ştiind neputinţa”

În teascul inimii ai stors cu osteneli ciorchinele credinţei, cel hrănit cu fapte evanghelice; duhovnicescul potir al sufletului l-ai umplut de fapte bune preafericite, veselind Biserica, drept aceea şi noi te slăvim pururea.

Proorocul Moise cu Domnul a grăit deşi era gângav, iar pe tine cuvioase părinte smerit şi curat la suflet ştiindu-te, te-a luminat Preacurata Fecioară mai vârtos; că dreptar preablând ai fost, şi canon al tuturor, întărind adunarea ortodocşilor.

Slavă…

În suflet ai luat de la Hristos Dumnezeu a Duhului comoară, că te-ai vădit a fi casă Domnului, cu privegheri şi postiri curăţindu-te; şi ca un pom al Raiului te ai făcut părinte, ajungând la odihna cea veşnică.

Şi acum…

Cuvântul Părintelui ceresc fiind, frământătura noastră luându-o, din Maica Sa Preacurată S-a născut; şi în mormânt pogorându-se, Cel ce n-a avut păcat, a şters păcatele noastre prin jertfa Sa.

Sedelna. Glasul 1

Mormântul Tău Mântuitorule…

Asemeni sihaştrilor ai trăit, Cuvioase,

jertfindu-ţi viaţa lui Dumnezeu; că

darurile Duhului ai primit, fericite; şi

acum în cer te desfătezi, preaslăvite,

înţeleptule de Dumnezeu purtătorule.

Slavă… Şi acum… Al praznicului

Cântarea a IV – a

Irmos: Munte umbrit cu harul dumnezeiesc

Cip al înfrânării arătându-te, bunule părinte, ai stins cu roua nevoinţelor focul patimilor; iar cu raza credinţei şi a iubirii, fiu al luminii te-ai făcut, dumnezeiescule stâlp al monahilor.

Grija cea lumească lepădând, Cuvioase, şi îmbrăcându-te cu haina cea de har a lui Hristos, lăcaş al Stăpânului te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule, povăţuind adunarea sihaştrilor.

Slavă…

Proorocul David de la oi la împărăţie a fost chemat, precum s-a scris mai înainte în Scripturi, iar tu pastor duhovnicesc ai fost rânduit să călăuzeşti adunarea Bisericii.

Şi acum…

Apele amare, Sfântul Elisei curăţindu-le, de setea ce înfricoşată pe cetăţenii Ierihonului degrabă i-a scăpat; dar Fiul Tatălui născându-Se cu trup din tine Preacurată ne-a sfinţit spălând întinăciunea păcatelor noastre.

Cântarea a V – a

Irmos: Cel ce ai luminat cu

Strălucirea

De iubirea lui Hristos te-ai rănit şi în munte ai mers Cuvioase Sofronie, şi acolo înălţându-ţi mintea la tronul Stăpânului; te-ai făcut jertfelnic preasfinţit curăţindu-te cu duhul rugăciunii, de Dumnezeu văzătorule.

Lăcaş luminat al Preasfintei Treimi te-ai arătat Sfinte, omorându-ţi cugetarea lumească cu cugetarea la patimile Mântuitorului Hristos, iar prin post şi rugăciune neîncetată te-ai sfinţit preablândule părinte, neîncetat bucurându-te.

Slavă…

Moise mâinile întinzându-şi la cer a învins pre vrăşmaşul Amalec, iară tu părinte Sofronie neîncetat închinându-te Domnului ţi-ai sfinţit viaţa pentru Hristos, luând Crucea pe umeri, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum…

Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Stăpânul Cel ce S-a întrupat din tine şi de sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a VI – a

Irmosul: Înconjuratu-ne-a pe noi

Suitu-te-ai în muntele virtuţilor, Părinte Cuvioase Sofronie, şi primind de la Mântuitorul Hristos nepătimirea, vas ales al Sfântului Duh ai fost arătat, iubindu-te pe tine Domnul pentru smerenia ta.

Cu daruri dumnezeieşti fiind împodobit, părinte, în lumina cea neînserată ochii sufleteşti ţi-ai curăţit prin care vezi acum preastrălucita desfătare a cuvioşilor.

Slavă…

Urmând predaniilor Sfinţilor Părinţi, ai dobândit smerita cugetare, Cuvioase Sofronie. Şi, agonisind noian de virtuţi, te-ai învrednicit de îngerescul chip.

Şi acum…

Au luat sfârşit prin tine, Maica Domnului, greşelile strămoşilor; că întreaga răutate s-a nimicit, Fiul Tău răstignindu-Se cu Trupul; şi înviind a treia zi din mormânt pre toţi i-a mântuit.

Condacul :

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Sofronie, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm: Bucură-te Preacuvioase Părinte Sofronie, izvor sfințit de bunătați!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor te-a chemat încă din pruncie să urmezi căii celei monahicești, și să lucrezi în tăcere și cu dragoste fierbinte la mântuire, de aceea și după adormirea ta neîncrezătorii monahi în puterea și virtutea vieții tale, s-au minunat văzând moaștele tale înmiresmate și cântând cu toții au zis cu noi așa:

Bucură-te, vas ales al lui Dumnezeu cel Preaminunat;

Bucură-te, veșmânt curat și mult înmiresmat,

Bucură-te, curată copilărie, plăcută lui Dumnezeu;

Bucură-te, minte lipită de cele cerești mereu,

Bucură-te, floare aleasă răsădită pe pământul Ghefaliniei;

Bucură-te, biruință nemutată a mâniei, Bucură-te, că ai urmat lui Hristos; Bucură-te, liman duhovnicesc,

Bucură-te Preacuvioase Părinte Sofronie, izvor sfințit de bunătați!