Taina Botezului a reprezentat una dintre temele principale ale creştinismului timpuriu. Numeroase pasaje din Noul Testament sunt dedicate acestui subiect de importanţă majoră pentru crearea primelor comunităţi creştine. Epistola către Galateni ne oferă, în doar câteva cuvinte, un rezumat al efectelor Tainei Botezului.
Botezul a reprezentat un prilej de disociere a comunităţii creştine de paternitatea iudaică şi a adus cu sine un mesaj social puternic prin promovarea egalităţii în faţa lui Dumnezeu, indiferent de sexul propriu sau de condiţia de trai a fiecăruia în parte.
Circumcizia iudaică sau Botezul creştin?
Pasajul pe care îl vom disemina în cele ce urmează face parte din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel. Apostolul neamurilor se confrunta cu câteva probleme majore care apăruseră în comunitatea respectivă, moment în care a decis să trimită o epistolă pentru a clarifica lucrurile. Cea mai mare problemă a galatenilor consta în faptul că existau câteva persoane care doreau să păstreze în continuare anumite elemente ale credinţei iudaice şi le cereau noilor creştini să continue să se circumcidă. La prima vedere, această problemă nu pare să fi fost una nesemnificativă la nivelul global al creştinismului, de vreme ce există o îndelungată istorie ulterioară a mai multor comunităţi creştine care cochetau cu anumite practici iudaice, printre care şi circumcizia (exemplul cel mai actual este cel al Bisericii din Etiopia care efectuează circumciderea copiilor de sex masculin în a opta zi de la naştere şi îi botează în cea de-a patruzecea; pentru mai multe detalii vezi articolul semnat de pr. Alexandru Pripon, "Istoria unei Biserici cu tendinţe curioase: Biserica Etiopiană Tewahedo", publicat în Ziarul Lumina pe data de 25 mai 2008). Secta ebioniţilor (creştini puternic influenţaţi de iudaism) era considerată drept cea mai extinsă din acest punct de vedere în Antichitate, deşi mărturiile istorice sunt contradictorii cu privire la practicile preluate din iudaism, iar multe aspecte semnalate chiar şi de unele surse importante precum Sfântul Epifanie al Salaminei par a fi în mare măsură fără o bază reală. Cunoscuta cercetătoare Karen L. King afirma într-un studiu că "existenţa reală a unei mişcări ebionite monolitice reprezintă doar un efect al retoricii patristice, nu un fapt sociologic real" ("Which Early Christianity?", în: Susan Ashbrook Harvey şi David G. Hunter (eds.) The Oxford Handbook of Early Christian Studies, Oxford University Press, Oxford, 2010, p. 76). Aşadar, nu suntem departe de adevăr, dacă afirmăm că, în realitate, multe comunităţi creştine au păstrat obiceiuri iudaice într-un număr mai mare sau mai mic, în funcţie şi de membrii care aveau o provenienţă iudaică. Circumcizia, însă, reprezenta un element care nu putea fi permis nici măcar un singur moment din punctul de vedere al Sfântului Apostol Pavel, care considera că, datorită acestui fapt şi altor preluări de obiceiuri iudaice, Noua Lege oferită de Hristos putea fi foarte uşor trecută cu vederea. El îi acuză pe "iudaizanţii" din comunităţile creştine că încearcă să scape de eventuale persecuţii trecând creştinismul sub umbrela protectoare a iudaismului (o religie permisă în Imperiul Roman). Pentru a ilustra importanţa Botezului şi a legăturii acestei Taine cu renaşterea spirituală întru Hristos, Sfântul Apostol Pavel spune următoarele: "Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă" (Galateni 3, 26-29).
Îmbrăcarea în Hristos - trei niveluri ale noii vieţi
Calitatea de fiu al lui Dumnezeu nu mai este cea a Vechiului Legământ care oferea îndemnul: "Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". Pentru a fi fiu al lui Dumnezeu, trebuie să crezi în Hristos. Însă, pentru a putea crede în Hristos şi a face totodată această credinţă cu adevărat roditoare şi nu doar una a simplelor cuvinte frumoase, Taina Botezului era absolut necesară. De aceea, Sfântul Apostol Pavel oferă această imagine extraordinară a îmbrăcării în Hristos. Traducerea expresiei greceşti în limba engleză este una mult mai puternică: to put on Christ: "a-L pune pe Hristos pe tine". Ne aducem aminte de primul efect al căderii în păcat. Oamenii s-au simţit goi şi s-au ruşinat de acest lucru. Ei bine, după primirea Tainei Botezului, ne îmbrăcăm în Hristos. El este acoperământul nostru şi protecţia pe care o avem de orice necaz cu care ne-am putea confrunta. Însă, mai mult decât atât, dacă ne este permisă o comparaţie modernă, felul cum ne îmbrăcăm arată ce fel de oameni suntem. Un creştin trebuie să arate prin comportamentul propriu că s-a îmbrăcat în Hristos, că încearcă să trăiască la nivelul impus de propria "vestimentaţie". Hristos ne conduce, de altfel, la un nou nivel atât din punct de vedere al identităţii sexuale, cât şi al celei sociale. Identitatea naţională este depăşită ("nu mai este iudeu sau elin"), la fel şi cea socială ("rob sau liber"), dar totodată şi cea sexuală ("nu mai este bărbat sau femeie"). Botezul conduce la o stare eshatologică. Nu mai suntem fiii unui anumit neam, pentru că am devenit fiii lui Dumnezeu (ne aducem aminte de cuvintele Sfântului Apostol Petru: "preoţie împărătească, neam sfânt" (1 Petru 2, 9). Nu mai suntem robii inegalităţilor sociale, pentru că Hristos este moştenirea noastră. În fine, nu mai suntem împărţiţi datorită sexului pe care îl purtăm, pentru că ni s-a oferit taina eshatologică a Împărăţiei lui Dumnezeu, unde vom fi asemenea îngerilor din ceruri. Toate aceste trei noi niveluri ne aduc la unitatea noastră întru Hristos.
De ce urmaşii lui Avraam şi nu ai lui Hristos?
Cu toate că a discutat inutilitatea circumciziei şi importanţa extraordinară a Tainei Botezului, Sfântul Apostol Pavel face o afirmaţie surprinzătoare la finalul fragmentului citat mai sus, spunând: "Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă" (Galateni 3, 29). De ce mai este nevoie aici de această precizare a faptului că un creştin este urmaş al lui Avraam de vreme ce el este deja "făptură nouă" întru Hristos? Considerăm că există două explicaţii fundamentale în această privinţă. În primul rând, galatenii trebuia să ştie că, de vreme ce erau creştini, acest fapt nu însemna că istoria Vechiului Legământ nu mai avea absolut nici o importanţă. Prefigurările lui Hristos din Scripturi nu trebuia trecute cu vederea, chiar dacă ajunseseră deja la împlinire prin venirea Sa în trup. O a doua explicaţie constă în faptul că este inutil să doreşti să devii urmaş al lui Avraam şi moştenitor al făgăduinţei prin păstrarea circumciziei de vreme ce, atât timp cât eşti al lui Hristos şi ai primit Taina Botezului, ai deja în mod implicit aceste lucruri. Fără îndoială, iudaizanţii nu erau de acord cu aceste afirmaţii, iar istoria ulterioară a creştinismului demonstrează fără îndoială faptul că multe comunităţi au continuat să păstreze diverse obiceiuri iudaice. Cu toate acestea, nici o comunitate creştină nu a înlocuit vreodată Taina Botezului cu practica iudaică a circumciziei. În cel mai rău caz, cele două elemente au continuat să activeze împreună aşa cum se întâmplă încă astăzi în Biserica Etiopiană...
Circumcizia iudaică sau Botezul creştin?
Pasajul pe care îl vom disemina în cele ce urmează face parte din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel. Apostolul neamurilor se confrunta cu câteva probleme majore care apăruseră în comunitatea respectivă, moment în care a decis să trimită o epistolă pentru a clarifica lucrurile. Cea mai mare problemă a galatenilor consta în faptul că existau câteva persoane care doreau să păstreze în continuare anumite elemente ale credinţei iudaice şi le cereau noilor creştini să continue să se circumcidă. La prima vedere, această problemă nu pare să fi fost una nesemnificativă la nivelul global al creştinismului, de vreme ce există o îndelungată istorie ulterioară a mai multor comunităţi creştine care cochetau cu anumite practici iudaice, printre care şi circumcizia (exemplul cel mai actual este cel al Bisericii din Etiopia care efectuează circumciderea copiilor de sex masculin în a opta zi de la naştere şi îi botează în cea de-a patruzecea; pentru mai multe detalii vezi articolul semnat de pr. Alexandru Pripon, "Istoria unei Biserici cu tendinţe curioase: Biserica Etiopiană Tewahedo", publicat în Ziarul Lumina pe data de 25 mai 2008). Secta ebioniţilor (creştini puternic influenţaţi de iudaism) era considerată drept cea mai extinsă din acest punct de vedere în Antichitate, deşi mărturiile istorice sunt contradictorii cu privire la practicile preluate din iudaism, iar multe aspecte semnalate chiar şi de unele surse importante precum Sfântul Epifanie al Salaminei par a fi în mare măsură fără o bază reală. Cunoscuta cercetătoare Karen L. King afirma într-un studiu că "existenţa reală a unei mişcări ebionite monolitice reprezintă doar un efect al retoricii patristice, nu un fapt sociologic real" ("Which Early Christianity?", în: Susan Ashbrook Harvey şi David G. Hunter (eds.) The Oxford Handbook of Early Christian Studies, Oxford University Press, Oxford, 2010, p. 76). Aşadar, nu suntem departe de adevăr, dacă afirmăm că, în realitate, multe comunităţi creştine au păstrat obiceiuri iudaice într-un număr mai mare sau mai mic, în funcţie şi de membrii care aveau o provenienţă iudaică. Circumcizia, însă, reprezenta un element care nu putea fi permis nici măcar un singur moment din punctul de vedere al Sfântului Apostol Pavel, care considera că, datorită acestui fapt şi altor preluări de obiceiuri iudaice, Noua Lege oferită de Hristos putea fi foarte uşor trecută cu vederea. El îi acuză pe "iudaizanţii" din comunităţile creştine că încearcă să scape de eventuale persecuţii trecând creştinismul sub umbrela protectoare a iudaismului (o religie permisă în Imperiul Roman). Pentru a ilustra importanţa Botezului şi a legăturii acestei Taine cu renaşterea spirituală întru Hristos, Sfântul Apostol Pavel spune următoarele: "Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă" (Galateni 3, 26-29).
Îmbrăcarea în Hristos - trei niveluri ale noii vieţi
Calitatea de fiu al lui Dumnezeu nu mai este cea a Vechiului Legământ care oferea îndemnul: "Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". Pentru a fi fiu al lui Dumnezeu, trebuie să crezi în Hristos. Însă, pentru a putea crede în Hristos şi a face totodată această credinţă cu adevărat roditoare şi nu doar una a simplelor cuvinte frumoase, Taina Botezului era absolut necesară. De aceea, Sfântul Apostol Pavel oferă această imagine extraordinară a îmbrăcării în Hristos. Traducerea expresiei greceşti în limba engleză este una mult mai puternică: to put on Christ: "a-L pune pe Hristos pe tine". Ne aducem aminte de primul efect al căderii în păcat. Oamenii s-au simţit goi şi s-au ruşinat de acest lucru. Ei bine, după primirea Tainei Botezului, ne îmbrăcăm în Hristos. El este acoperământul nostru şi protecţia pe care o avem de orice necaz cu care ne-am putea confrunta. Însă, mai mult decât atât, dacă ne este permisă o comparaţie modernă, felul cum ne îmbrăcăm arată ce fel de oameni suntem. Un creştin trebuie să arate prin comportamentul propriu că s-a îmbrăcat în Hristos, că încearcă să trăiască la nivelul impus de propria "vestimentaţie". Hristos ne conduce, de altfel, la un nou nivel atât din punct de vedere al identităţii sexuale, cât şi al celei sociale. Identitatea naţională este depăşită ("nu mai este iudeu sau elin"), la fel şi cea socială ("rob sau liber"), dar totodată şi cea sexuală ("nu mai este bărbat sau femeie"). Botezul conduce la o stare eshatologică. Nu mai suntem fiii unui anumit neam, pentru că am devenit fiii lui Dumnezeu (ne aducem aminte de cuvintele Sfântului Apostol Petru: "preoţie împărătească, neam sfânt" (1 Petru 2, 9). Nu mai suntem robii inegalităţilor sociale, pentru că Hristos este moştenirea noastră. În fine, nu mai suntem împărţiţi datorită sexului pe care îl purtăm, pentru că ni s-a oferit taina eshatologică a Împărăţiei lui Dumnezeu, unde vom fi asemenea îngerilor din ceruri. Toate aceste trei noi niveluri ne aduc la unitatea noastră întru Hristos.
De ce urmaşii lui Avraam şi nu ai lui Hristos?
Cu toate că a discutat inutilitatea circumciziei şi importanţa extraordinară a Tainei Botezului, Sfântul Apostol Pavel face o afirmaţie surprinzătoare la finalul fragmentului citat mai sus, spunând: "Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă" (Galateni 3, 29). De ce mai este nevoie aici de această precizare a faptului că un creştin este urmaş al lui Avraam de vreme ce el este deja "făptură nouă" întru Hristos? Considerăm că există două explicaţii fundamentale în această privinţă. În primul rând, galatenii trebuia să ştie că, de vreme ce erau creştini, acest fapt nu însemna că istoria Vechiului Legământ nu mai avea absolut nici o importanţă. Prefigurările lui Hristos din Scripturi nu trebuia trecute cu vederea, chiar dacă ajunseseră deja la împlinire prin venirea Sa în trup. O a doua explicaţie constă în faptul că este inutil să doreşti să devii urmaş al lui Avraam şi moştenitor al făgăduinţei prin păstrarea circumciziei de vreme ce, atât timp cât eşti al lui Hristos şi ai primit Taina Botezului, ai deja în mod implicit aceste lucruri. Fără îndoială, iudaizanţii nu erau de acord cu aceste afirmaţii, iar istoria ulterioară a creştinismului demonstrează fără îndoială faptul că multe comunităţi au continuat să păstreze diverse obiceiuri iudaice. Cu toate acestea, nici o comunitate creştină nu a înlocuit vreodată Taina Botezului cu practica iudaică a circumciziei. În cel mai rău caz, cele două elemente au continuat să activeze împreună aşa cum se întâmplă încă astăzi în Biserica Etiopiană...
Hristos a inviat!
acatist Sf Dionisie din Zarkynthos
RăspundețiȘtergerehttp://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/12/acatistul-sfantului-dionisie-de.html
Sf. Ier. Dionisie, cartea cea sfinţită a tainelor vieţuirii îngereşti, cel ce a urmat pe calea blândeţii pe Mieluşelul Domnului şi turma cea cuvântăoare primită din mâinile Tatălui a povăţuit-o cu legătura rugăciunii sale către izvoarele Duhului, să-şi gătească cărări de rugăciune şi în inimile noastre, ca pe puntea smeritei cugetări să ajungem la porţile Împărăţiei Păstorului Celui Bun.