Marturii despre revelionul petrecut in Biserica

,,Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.,,

Acestea le spune Sf. Ioan Gura de Aur. In continoare veti citii doua marturii despre cum si-au petrecut si ce au simtit doi tineri in seara de revelion. Daca vrem, si ne conving si pe noi, sa ne intalnim in seara de revelion la biserica, unde sa ne rugam Lui Dumnezeu, pentru toate. 

Marturia I

Anul acesta m-am lasat in mana lui Dumnezeu. Mi-am zis daca ma va chema cineva la revelion ma voi duce, iar daca nu, voi merge la biserica. D umnezeu si-a aratat din nou puterea si m-a binecuvantat sa merg la biserica.

Inainte sa merg la biserica, am deschis televizorul sa vad cum se sarbatoreste ultima zi din an.Am fost ingrozit. Au ajuns sa manelizeze totul. Au ajuns sa faca teatru cu “maestrii” manelisti. Numai glume de doi bani pe toate posturile.Numai vorbe urate peste tot.Nu am gasit nimic din traditia noastra romaneasca.Nimic ortodox. Peste tot Pruncul nascut in pestera de o saptamana era din nou rastignit pe cruce.

A sosit si ora in care trebuia sa merg la biserica. Pe drum am intalnit oameni beti si localuri pline.Toti dansau,toti cantau,unii injurau,toti asteptau ca ceasul sa arate ora 0. Toti isi doreau ca anul nou sa ii prinda in petreceri, in bucurii trupesti si voiau ca asa sa o duca tot anul.

Am ajuns si la biserica. M-a cuprins atata liniste si bucrie sufleteasca. Arhiereii erau zugraviti la intrare in biserica si parca ma binecuvantau sa intru. Am mai facut cativa pasi si m-a intampinat Maica Domnului meu. In jurul meu erau sfintii, ingerii si apostolii, iar in fata mea, sus pe sfantul altar era Sfanta Treime care ma binecuvantat si mi-a zis: ”Bine ai venit acasa!”

Slujba a inceput. Toti credinciosii impreuna cu preotii i-am multumit lui Dumnezeu pentru anul care a trecut. Apoi am ingenunchiat cu totii si am inceput sa ne rugam lui Dumnezeu pentru a ne miluii si in anul nou. Poate pentru unii pare ciudat, dar este atat de frumos ca in loc de numaratoare inversa sa auzi “Marire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. ”Cand afara se auzeau petarzile si artificiile, preotii se rugau lui Dumnezeu ca toti ereticii sa se intoarca la dreapta credinta. Pe fata fiecarui om am vazut speranta si credinta.

Slujba s-a incheiat si preotul ne-a binecuvantat pe toti si ne-a urat un an nou fericit, iar strana a cantat „La multi ani!”A fost minunat. Am pasit in anul nou in Casa lui Dumnezeu.

Dupa incheierea slujbei, oamenii erau total schimbati. Parca erau din alta lume. O lume rupta din realitatea zilelor noastre, o lume a bucuriei si a credintei. Toti se imbratisau. Toti isi urau un an mai bun. Atatea zambete sincere! Toti au gustat din bunatatea lui Dumnezeu.

Poate pentru unii acest articol pare a fi o nebunie. Este ciudat sa iti petreci revelionul la biserica, f ara sampanie, fara dans, fara muzica, fara artificii. Din pacate au fost foarte putini tineri pe langa acele babute care vin mereu la biserica. Ma intreb oare ce va fi peste cativa ani cand nu o sa mai avem nici acele babute?

La multi ani!

(Am scris acest articol nu pentru a ma lauda ca mi-am petrecut revelionul la biserica. Eu sunt cel mai mare pacatos,eu sunt vrednic numai de focul iadului, dar Dumnezeu m-a binecuvantat sa fiu prezent in casa Lui in noaptea dintre ani. Am considerat ca este de datoria mea sa va marturisesc si voua aceasta bucurie.)

Florin

Marturia a II-a

Trecerea dintre ani este percepută de fiecare într-un anumit fel. Astazi, lumea, în proporţie din ce în ce mai mare, hotărăste să petreacă noaptea de revelion în moduri total neduhovniceşti, mai ales tinerii care reprezintă generatia de mâine.

Eu, având o vârstă de numai 16 ani, mereu mi-am petrecut revelionul acasă cu o sticlă de şampanie, la restaurant sau în centrul oraşului alături de unii prieteni şi de familie urmărind focul de artificii. În ultimii doi ani, după ce urmăream petrecerea din mijlocul oraşului, imi mai aminteam şi de bunul Dumnezeu şi mai treceam vreo zece minute pe la biserică, pentru a mă ruga ca Domnul nostru Iisus Hristos să îmi călăuzească paşii în noul an şi aprindeam lumânări, şi aşa se încheia noaptea de revelion pentru mine, nu prea duhovniceşte. Vreau să menţionez faptul că, biserica unde merg eu este deschisă de dimineaţa până seara zilnic, iar în zilele mari de sărbătoare este deschisă toată noaptea. De aceea şi în noaptea dintre ani, biserica este deschisă, iar părintele meu duhovnic oficializează Sfintele Slujbe în cinstea Sfântului Vasile.

Anul acesta, de Crăciun am mers împreună cu mama la Sfânta Spovedanie. Ea a intrat în discuţie cu o femeie ce vine si adesea la Sfânta Biserică si i-a mărturisit mamei mele că anul trecut de revelion a stat toată noaptea la slujbă şi a avut parte de un an deosebit de bun, fiind convinsă ca bunul Dumnezeu a ajutat-o pentru ceea ce a făcut. Pe mine m-a pus pe gânduri acest fapt şi Dumnezeu mi-a luminat mintea şi am luat decizia cea mai corectă posibilă: am vrut să merg şi eu deoarece eu simţeam că nu îi răspund cum se cuvine lui Dumnezeu pentru tot ce îmi oferă El. Îmi părea puţin ciudată decizia pe care am luat-o fiindcă nu mi-am mai petrecut noaptea de 31 decembrie la bisercă, dar aveam o dorinţă arzătoare în suflet să fac acest lucru. La început îmi făceam probleme dacă voi rezista, dacă nu imi va fi rău. Aceste gânduri au venit de la cel rău pentru a mă întoarce din drum, dar bunul Părinte Sfânt m-a ajutat ca toate acestea să îmi dispară.

În seara de 31 decembrie mi-am sunat unii colegi pentru a le ura tot ce este mai bun în noul an şi majoritatea mi-au spus ca vor merge la restaurant sau vor sta acasă.

Era ora unsperzece noaptea când am ajuns la biserică şi vreau să vă spun ca eu nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Totul era plin. Oamenii stateau până în uşă. Am rămas uimit pe moment, dar totuşi, această armată a lui Hristos care s-a strâns la slujbă în noaptea de revelion nu este asa de numeroasă în raport cu toţi oamenii şi acest lucru m-a întristat într-o anumită măsură.

Dacă nu se auzeau artificiile de afară, eu nici nu observam că am trecut în alt an, datorită slujbei săvarsite într-un mod special şi care mi-a intrat până în suflet. A fost minunat. Am reuşit să mă concentrez foarte bine şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că am reuşit să îmi ţin mintea ,,conectată” la slujbă. Părintele a oferit întregii biserici litie. Mai târziu, după miezul nopţii, au aparut şi oameni prin a căror ţinută mi-am dat seama că au venit de la petreceri pentru a se ruga puţin. Astfel, ei şi-au petrecut revelionul numai pe jumătate duhovniceşte, cum spunea părintele meu duhovnic, dar este foarte bine şi aşa. Prin ceea ce voi mărturisi, nu vreau să se înţeleagă laudă, ci vreau ca fiecare să înţeleagă faptul că nu trebuie să lasăm diavolul să pătrundă în mintea noastră: am stat la biserică până la ora patru dimineaţa şi când am plecat de acasă gandul îmi tot spunea că eu nu voi rezista mai mult de ora unu.

Vreau să mulţumesc Domnului Dumnezeu că mi-a oferit, răbdare, putere şi concentrare la Sfânta Slujbă dintre ani. Din nou vă rog din tot sufletul să nu o luaţi ca pe o laudă, dar vreau să vă mărturisesc un lucru deosebit de important pentru mine: dacă cineva mi-ar fi spus acum câţiva ani că voi merge în noaptea de revelion la biserică, la toata slujba, eu nu l-aş fi crezut. Prin aceasta, vreau să se tragă concluzia că toată iubirea, credinţa şi mărirea pentru Dumnezeu creşte numai dacă noi îi dăm voie, deschizându-ne porţile sufletului ca dragostea cea pură şi imensă a Tatălui Ceresc să pătrundă în sufletul nostru şi în toate mădularele trupului.

Doamne Ajută!

Alex B.

Hristos a inviat!