Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos:''Despre ispite'',''Cum lucreaza diavolul'' si ''Ce este sufletul''

28 mai- 2 octombrie

DESRE ISPITE

“- Si cum se va arata ostasul cel viteaz, daca nu va face fapte vitejesti in razboi? Cum va pricepe Dumnezeu ca Il iubesti, daca nu te va vedea razboindu-te cu diavolul si zdrobindu-l? Cum vei lua plata, fara sa rabzi intristare, ispita si uneltirile diavolilor? Oamenii, cata vreme se afla in aceasta viata, se nevoiesc, se intristeaza si rabda ispite, asa incat, atunci cand vor muri, sa aiba adunat ceva bun pentru infricosata zi a Judecatii. Cei care in viata lor duhovniceasca sunt morti, orbi, nepricopsiti si intunecati, unii ca acestia dorm cu placere, mananca, beau, vaneaza lause, desfraneaza, canta si se supun usor poftelor trupesti. De Dumnezeu nu-si aduc aminte, nici de Judecata si de rasplatire. Urmeaza intotdeauna pe diavol si fac voile lui. Iar acela ii considera prietenii si slujitorii sai si le ofera bucuria desarta a acestei lumi. Vai insa, ce intristare ii asteapta!

Ispitele pe care le rabzi, fiul meu, se vor preface in dulceata, pentru ca pe cat te impotrivesti razboiului trupesc si il rabzi cu barbatie, cu atat mai multe cununi ti se impletesc si rasplata ta creste. Asadar, nu fi nepasator, ci fa rabdare ca sa nu pierzi nici rasplata, nici cerul. Azi-maine lumea aceasta va trece ca visul si se va destrama ca fumul.

Toate se schimba, dar noi ne inselam si nu putem rabda deloc ispitele. Nu ai citit ca “multe sunt necazurile dreptilor si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul” (Ps. 33, 19) si ca “necazuri si nevoi m-au aflat; poruncile Tale sunt gandirea mea“? (Ps. 118, 143). Nu stii ca Dumnezeu “a masurat cu palma” zilele vietii noastre (Ps. 38, 6), ca sa ne luptam cu diavolii, ca sa priveghem, sa ne rugam zi si noapte si sa ne nevoim spre implinirea poruncilor Lui? Nu rosi de rusine cand te razboieste diavolul! Mai mult, sa te bucuri si sa re veselesti. Si trebuie sa stii ca, daca nu ne coacem cu ispitele, nu ne vom putea oferi pe noi insine paine dulce lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 155)

CUM LUCREAZA DIAVOLUL

“- Diavolul are obiceiul ca mai intai sa alunge harul lui Dumnezeu de la oameni si dupa aceea sa intre inlauntrul lor neimpiedicat. Harul insa nu pleaca fiindca se teme de diavol, ci fiindca se intoarce si se scarbeste de reaua duhoare a pacatului. Dar nici diavolul nu-l conduce pe om la pacat in chip tiranic. Omul pacatuieste de bunavoie. Satana il ispiteste in mod simplu, il intarata si ii aduce ganduri viclene. Daca omul nu rezista atacului, atunci aluneca in pacat, dandu-i diavolului dreptul sa-l invinuiasca pe buna dreptate, caci pacatuieste cu voia lui. In aces chip pleaca harul lui Dumnezeu.”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 142)

CE ESTE SUFLETUL

“- Sufletul este totul pentru om. Am putea spune ca este viata si dumnezeul trupului nostru pamantesc. Dumnezeu i-a dat acestuia posibilitatea de a-l insufleti si de a-l carmui, de a-l odihni si de a-l incalzi cu caldura. Fara acesta, trupurile noastre ar fi lut, cenusa si praf.[...]

Firea omului este duhul intelegator, usor, foarte intelept si fin, foarte linistit, dulce si bland, alcatuit cu har si frumusete peste madulare nevazute, foarte cuviincioase si foarte placute lui Dumnezeu si cetelor sfintilor ingeri.

La inceput, sufletele tuturor oamenilor stralucesc mai mult decat soarele. Insa cu cat inainteaza in varsta, primesc infatisarea potrivita cu faptele lor. Sufletele celor virtuosi nu au toate aceeasi stralucire. Stralucirea depinde de cat de mult s-a straduit fiecare sa se curateasca prin nevointa pentru virtute. Potrivit cu nevointa, se lumineaza si sufletul. Cu cat rabda cineva mai multe osteneli si mahniri pentru Domnul, cu atat urca si se apropie de El; si cu cat se apropie de El, cu atat se lumineaza si devine dumnezeu dupa har prin impartasirea de Duhul Sfant.
Fierul, din negru si rececum este, cu cat sta in foc mai multa vreme, cu atat mai mult se lumineaza si se incalzeste. La fel se intampla si cu oamenii. Foc este Duhul Sfant, fier negru suntem noi, oamenii. Asadar, cu cat staruim in post si priveghere, in rugaciune si infranare, asa cum ni le-a legiuit Duhul Sfant, cu atat mai mult straluceste fata noastra de curatie si de iluminare.

Exact dimpotriva sa cugeti si despre cei pacatosi. Cand sufletele se dau pruncilor, se pastreaza nespurcate pe toata durata sarcinii. Dupa nasterea lor insa, daca incep sa pacatuiasca, se intuneca. Si cu cat se cufunda si se tavalesc in pacat, cu atat se innegresc si devin ca funinginea.

Multe suflete, cand se despart de trup, par a fi ranite, altele infometate si imbracate in zdrente. Unele par a fi pline de lepra, in timp ce altele sunt negricioase ca etiopenii, iar altele negre ca si cum ar fi parlite. Sufletele pomenitorilor de rau seamana cu diavolii, in timp ce ale ereticilor, cu intunericul cel adanc. Cele ale varsatorilor de sange si ale inchinatorilor la idoli – ca sa nu merg mai jos – sunt inca si mai rele!”

“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 161-162)


Hristos este cu noi!