Sinaxar 21 mai :Sfintii, maritii, de Dumnezeu incoronatii, si intocmai cu apostolii, imparati, Constantin si mama sa Elena.

În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea sfintilor, maritilor, de Dumnezeu încoronatilor si întocmai cu apostolii, marilor împarati Constantin si mama sa Elena.

Acest mare între împärati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constantiu, care se numea Clor, si al cinstitei Elena. Constantiu a fost nepot de fiica lui Claudiu cel ce a împaratit în Roma mai înainte de împaratia lui Diocletian si a lui Carin. Acest Constantiu, dupa ce a fost primit de Diocletian si de Maxentiu Erculiu ca sa fie partas al împaratiei lor, când Maximian Galeriu dimpreuna cu alti prigonitori, cu tarie ridicasera prigonire asupra tuturor crestinilor, el singur întrebuintând blândetea si mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinta lui Hristos îi întrebuinta sfetnici si partasi ai slujbelor împaratesti. Învatând el buna cinstire pe Constantin fiul sau cel iubit, care dupa acestea s-a numit întâiul împarat al crestinilor, l-a lasat mostenitor al împaratiei sale, în insulele Britaniei. Dupa ce Constantin a fost înstiintat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzatoare si proaste, pe care le facea în Roma, Maxentiu, fiul lui Erculiu, si îndemnat de dumnezeiasca râvna si chemând pe Hristos împreuna ostilor, a pogorât împotriva lui Maxentiu. Deci, vazând Dumnezeu curatenia sufletului lui i s-a aratat mai întâi în somn, dupa aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a aratat lui si celor ce erau vrednici. Deci, îndraznind în chipul cinstitei Cruci si facând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, si pe însusi pierzatorul Maxentiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lânga podul Milvia, si asa a izbavit pe cetatenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor si mergând pe cale voia sa zideasca o cetate pe numele sau în Ilion, unde se zice ca a avut loc razboiul Troienilor cu elinii; însa a fost oprit prin dumnezeiasca înstiintare si i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de graba în Bizant sa-si zideasca cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeiesti, a zidit aceasta de Dumnezeu pazita cetate pe numele sau, pe care a si adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârga a credintei sale. Si deoarece cauta scumpatatea credintei celei din vremea noastra, a adunat în Niceea arhierei din toate partile, prin care s-a propovaduit credinta ortodoxa, si Fiul a fost recunoscut deofiinta cu Tatal, iar Arie si cei împreuna cu el au fost dati anatemei, dimpreuna cu hula lor. A trimis înca si pe maica sa Elena la Ierusalim pentru cautarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste parti de lemn sfânt au fost mutate, adica o parte a fost asezata chiar în Ierusalim, iar cealalta parte a adus-o în împarateasca cetate.

Împarateasa Elena, dupa ce a ajuns la Constantinopol, si-a savârsit viata; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri si cu praznuiri, si putin ceva trecând peste patruzeci si doi de ani ai împaratiei sale, si începând razboiul cu persii, si în oarecare sat lânga Nicomidia fiind, s-a mutat catre Domnul, si a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie si cu prea încuviintate întâmpinari, a fost asezat în biserica sfintilor apostoli. Si a împaratit în Roma cea Noua în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci si sapte, fiind al treizeci si doilea împarat de la August.

Si se savârseste pomenirea lui în preasfânta biserica cea mare, în biserica sfintii apostoli, si în dumnezeiasca biserica sa, în Mânastirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreuna cu împaratul si cu suita sa cu litanfe, savârsesc aducerea dumnezeiestilor Taine.


Hristos este cu noi!