Constantin cel Mare, întâiul împarat al crestinilor, avea razboi, precum zic unii din istorici, la Roma împotriva lui Maxentiu, pâna a nu lua împaratia. Iar altii zic ca la apa Dunarii împotriva scitilor.
Vazând ca multimea potrivnicilor era mai multa decât oastea lui, era cuprins de nedumerire si frica. Atunci i s-a aratat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, si litere romane împrejurul Crucii, care si acelea erau închipuite cu stele si ziceau: "Întru aceasta vei birui". Facând numaidecât o cruce de aur, dupa chipul celei ce i se aratase, si poruncind sa fie purtata înaintea ostasilor sai, au dat razboi cu vrajmasii, dintre care cei mai multi au pierit, iar altii au fugit.
Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost rastignit pe Cruce, si crezând ca Acesta este Adevaratul Dumnezeu si întarindu-se cu Botezul împreuna cu maica-sa, a trimis-o la Ierusalim ca sa gaseasca Crucea lui Hristos. Si a aflat-o ascunsa, împreuna cu celelalte doua cruci, pe care fusesera rastigniti tâlharii; si nu numai crucile, ci si piroanele le-au aflat. Nestiind împarateasa care ar fi Crucea Domnului, s-a aratat aceasta prin minune. O femeie vaduva moarta, de care s-a atins Crucea a înviat; iar celelalte doua cruci ale tâlharilor nu au aratat nici un semn de minune. Atunci împarateasa s-a închinat si a sarutat Crucea, împreuna cu toata suita. Si neputând încapea tot poporul sa se închine s-a rugat ca macar sa o vada. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, si a înaltat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si vazând-o poporul, a început a striga: "Doamne miluieste!" Si de atunci a început a se tine sarbatoarea Înaltarii Cinstitei Cruci.
Tot în aceasta zi, pomenirea adormirii celui între sfinti Parintele nostru Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.
Sfântul Ioan Hrisostomul ("Gura de Aur") a raposat în aceasta zi de 14 septembrie, anul 407, în exil, si pentru praznicul Cinstitei Cruci, i s-a mutat slujba în luna noiembrie în 13 zile.
Iar la 27 ianuarie praznuim aducerea moastelor sale la Constantinopol.
Tot în aceasta zi, pomenirea binecredincioasei împaratese Plachila (Placila).
Aceasta sfânta a fost sotia împaratului Teodosie cel Mare, si petrecând toata viata ei întru dreapta credinta, în grija si nevointa spre saraci, asa s-a mutat catre Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea celor 170 sfinti Parinti, care s-au adunat la sfântul a toata lumea Sinod al VI-lea.
In anii 680-681, pe vremea împaratului Constantin VI Pogonatul, tatal lui Iustinian cel Mic, Riznomitul, cârma Bisericii Constantinopolului o purta Serghie, si a Bisericii Romei, Agaton. Si s-au adunat la Trula palatului imperial ce se chema Oat, acestia si trimisii papei Agaton, ai patriarhilor de Ierusalim si Alexandria, trei episcopi occidentali si alti episcopi si Parinti din Orient, pâna la numarul de 170, si supunând anatemei pe monotelitii: Serghie, Pir, Petru si Pavel, ce fusesera episcopi ai Constantinopolului, si pe Macrovie al Antiohiei, pe Chir al Alexandriei, pe Onorie al Romei, pe Stefan si Polihronie si pe cei ce erau la un gând cu dânsii. Sfântul Sinod s-a adunat pe vremea celui mai sus zis Constantin Pogonatul, iar Cartea Canoanelor s-a facut în zilele lui Iustinian, fiul lui.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Papa.
Acest sfânt a trait pe vremea împaratiei lui Maximian si a lui Magnus, ighemonul cetatii Larandrei din Eparhia Licaoniei. Iar chipul muceniciei sale a fost în multe feluri în timpul carora si-a dat sufletul catre Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teoclit, care prin sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Valerian pruncul, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul cuvios Mucenic Macarie de la Manastirea Dionisiu (Muntele Athos), care a marturisit în Tesalonic la anul 1525, si a fost ucenic al Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, si care prin sabie s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Hristos este cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML