***
“Domnul sa te binecuvinteze iubite frate in Domnul, Serghei!
Nu trebuie sa-ti ceri atata iertare pentru indrazneala - zici tu - ce ai avut-o de a-mi lasa pe ascuns acel pachetel cu stofa pentru haine, dintr-un material mai bun, nadajduind fratia ta ca-mi voi comanda o rasa si o dulama mai acatarii. Poate ca o voi face, pentru dragostea ta, fiul meu drag. Dar de va fi asa, sa stii ca voi cere sa ma imbrace in ea doar la inmormantare, pentru ca si hainele ce le am acum, fiind curate, desi vechi, nu-mi e rusine a ma imbraca in ele.
Intalnirea cu fratia ta mi-a pricinuit nespusa bucurie pentru ca am vazut ca in aceste vremuri crunte, ateiste, cand cuvantul lui Dumnezeu se cauta a fi inabusit si strivit in piepturile oamenilor, rodeste totusi si inca cu roada multa, in inimile cele pregatite a–l primi.
Mi-ai spus ca ai trecut acest razboi si ca acolo ai pierdut pe cel mai bun prieten al tau, pe Iura Konstantin Andreevici. Nu te intrista, Domnul l-a luat la El pentru a fi mai deplin in lumina Lui. Aceasta a fost voia lui Dumnezeu cu el. Va veti intalni, iubite Seghei, va veti intalni cu totii candva, peste multi ani, cand eu deja voi fi praf si tarana… Acum il ai pe fratele Toma, imi amintesc de el, m-a ajutat in altar ca paracliser impreuna cu Modest si cu Dimitri. Toma este un om sensibil si delicat, un suflet nobil, sa ai grija de el ca e cam bolnavicios, mi s-a parut. Iarta-ma, ce sa-i faci, deformarea de medic…
Tu acum trebuie sa cauti sa te apropii de Domnul cat mai mult prin rugaciune si prin osteneala. Tine-ti pravila pe care o ai si ti-a dat-o duhovnicul si incearca sa-L simti pe Dumnezeu.
Fa orice ca sa-L traiesti pe El, sa-L asezi in inima ta; sa se inmoaie inimioara ta, Serghei, copilul meu, de atingerea harului, la fiece clipa cand te gandesti la cat de mult te iubeste Domnul si cat te-a ferit el de moarte. Nu numai de moartea trupului, ci mai cu seama de moartea sufletului, pazindu-te de murdariile si nenorocirile aduse de demoni in mintile oamenilor mai ales in vreme de razboi.
Preadulcele Iisus sa-ti fie o permanenta in gandurile tale, un liman la care revii iarasi si iarasi... Preasfanta Lui Maica deasemenea, nu pregeta a o chema in ajutor si a-i pomeni numele la necaz si nu numai.
O, copilul meu Serghei, iata, nu stim ce vremuri vor mai veni. Eu incep sa vad din ce in ce mai putin. Minune adevarata este ca acum, cand apostazia e hrana oamenilor, sunt totusi oameni ce o varsa din gura lor, instinctiv, ca pe o otrava, cautand dupa hrana cea adevarata si vie care e cuvantul Domnului. Tu ai hotarat sa traiesti afierosit Domnului, chiar daca vei intra intr-o manastire, chiar daca nu. Asa sa fie, eu te binecuvintez pentru aceasta si tu, peste ani si ani, cand eu voi fi pamant, sa-i blagoslovesti la aceasta pe cei ce simt in inima lor aceasta chemare, aceasta harisma. Caci nu toti pot intelege starea fecioriei. Doar cei carora le este dat sa inteleaga, fie prin niste experiente amare din trecut, fie prin izbavirea lor din niste ispite iuti si grozave, cum e izbavirea din moartea naprasnica.
Vei vedea, Serghei, copilul meu drag, ca vor veni si vremuri bune, cand se vor ridica iarasi biserici, se vor scrie carti, se vor inalta cantari, dar povatuitori purtatori de Duh se vor gasi atat de putini, incat multi ii vor cauta cu disperare mare. Ce va fi atunci? Mare saracie duhovniceasca… Dar cine va dori pe Domnul in acea vreme si va lupta sa-si pastreze sufletul si trupul neintinate, rasplata lui va fi foarte mare. Nespus de mare… Dar eu nu voi mai fi atunci, tu insa vei prinde acele vremi.
Serghei, nu lasa cititul cartilor duhovnicesti, desi ele se gasesc atat de rar. E bun obiceiul tau de a-l lua pe Toma si a merge in padure, citind acolo Scriptura sau pe Sfantul Ioan Zlataust [Ioan Gura-de-Aur, n.n.]; intariti-va in Duhul, incurajati-va, nu lasati ca pizmasul sa-si faca in vreun fel lucrarea lui, fara ca celalalt sa bage de seama. Daca veti fi una, Hristos va va acoperi cu mult har, iar voi veti gusta putin cate putin din patimirea cea pentru Hristos, care mult curateste sufletul.
Serghei, fiul meu, mai scrie-mi si poate iti voi raspunde. Nu-ti promit pentru ca nu vad bine cu ochii acestia dar mie imi place sa port corespondenta. Te port in rugaciunile mele… Mergi pe drumul acesta cu curaj, cu mult curaj. Inima daruieste-o Domnului si El va turna in ea toate vitaminele si toata energia de a nu te prabusi. Niciodata sa nu-ti para greu.
Altcineva, iubite frate, carmuieste acest univers, nu mai marii lumii acesteia, nu ei… Curaj, curaj, iubite Serghei, privirea sus, si vei vedea pe Domnul, cand vei plange, cand vei cauta infrigurat, cand vei sangera poate, vei vedea pe El cum iti intinde cununi cu mana-I iubitoare si mangaietoare…
Cu dragoste multa,
+ Luca Voino-Iasenetsky. 1949, aprilie”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML