Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.
Asemenea multora din elita românească din vremea sa familia lui Cuza avea și rădăcini grecești.
Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, București - d. 8 iunie S.N. 20 iunie 1862, București) a fost un jurnalist și politician român. A fost prim ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe 20 iunie al aceluiași an. Asasinul său prezumtiv se pare că era Gheorghe Bogati.
A fost lider al partidei conservatoare și strălucit orator. Era fiul marelui vornic Ștefan Catargiu și al Țiței (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu). Între anii 1825 și 1834 a trăit în străinătate, cu precădere în Franța. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie și economie politică la Paris. Revenit în țară (1834), a frecventat cercurile Societății Filarmonice, alături de Ion Câmpineanu, Ion Heliade Rădulescu etc.
A fost membru în Obșteasca Adunare (din 1837) a Țării Românești. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptății (Justiției), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluționare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franța, Regatul Unit și în alte țări din Occident interesându-se de viața civilă și de stat.
În satul Maia în mijlocul Bărăganului, lângă vechiul drum al poștei de la București spre Moldova se află moșia lui Barbu Catargiu, încă de la 1800. Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al României Unite, a marcat viața celor din Maia.
Aici a avut mai întâi conac și apoi a făcut un castel. Pe vârful dealului din marginea satului, a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tablă de șah. Aici opreau boierii să pună la cale treburi politice și tot aici se întâlneau la baluri ce țineau până în zori. Erau șiruri nesfârșite de trăsuri și rochii strălucitoare, parfumuri frantuzești se ridicau în aerul încins al câmpiei. Pe-atunci, Bărăganul nu era ceea ce vedem astăzi. Era locul de promenadă al marilor boieri din Muntenia, grădina lor. Castelul de la Maia nu era înconjurat de câmp gol. Celebrul arhitect peisagist Wilhelm Mayer, cel care a făcut și Parcul Cișmigiu din București, ridicase în jurul lui o grădină englezească fabuloasă. Cu fântâni și alei, cu plante și flori exotice, cu păuni ce călcau trufaș. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lungă de aproape un kilometru, ce avea de-o parte și de alta, pe toată lungimea sa, arbori exotici. Astăzi, au mai supraviețuit numai doi. Se află în curtea bisericii. Sunt singurii arbori Sofora din România și sunt declarați monumente ale naturii.
A fost membru în Obșteasca Adunare (din 1837) a Țării Românești. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptății (Justiției), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluționare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franța, Regatul Unit și în alte țări din Occident interesându-se de viața civilă și de stat.
În satul Maia în mijlocul Bărăganului, lângă vechiul drum al poștei de la București spre Moldova se află moșia lui Barbu Catargiu, încă de la 1800. Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al României Unite, a marcat viața celor din Maia.
Aici a avut mai întâi conac și apoi a făcut un castel. Pe vârful dealului din marginea satului, a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tablă de șah. Aici opreau boierii să pună la cale treburi politice și tot aici se întâlneau la baluri ce țineau până în zori. Erau șiruri nesfârșite de trăsuri și rochii strălucitoare, parfumuri frantuzești se ridicau în aerul încins al câmpiei. Pe-atunci, Bărăganul nu era ceea ce vedem astăzi. Era locul de promenadă al marilor boieri din Muntenia, grădina lor. Castelul de la Maia nu era înconjurat de câmp gol. Celebrul arhitect peisagist Wilhelm Mayer, cel care a făcut și Parcul Cișmigiu din București, ridicase în jurul lui o grădină englezească fabuloasă. Cu fântâni și alei, cu plante și flori exotice, cu păuni ce călcau trufaș. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lungă de aproape un kilometru, ce avea de-o parte și de alta, pe toată lungimea sa, arbori exotici. Astăzi, au mai supraviețuit numai doi. Se află în curtea bisericii. Sunt singurii arbori Sofora din România și sunt declarați monumente ale naturii.
Evanghelie Zappa (n. 1800, Labovë e Madhe, atunci în Grecia, acum în Albania - d. 19 iunie 1865), cunoscut și sub numele de Vanghelie Zappa, Evanghele Zappa, Evangelos Zappas sau Evangelis Zappas, a fost una dintre personalitățile balcanice ce au contribuit la reînvirea Jocurilor Olimpice.
S-a născut în 1800, în satul Labovë e Madhe, în Epirul de Nord, în nord-vestul Greciei, la acea vreme teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman, acum parte a districtului Gjirokastër din Albania. Evanghelie Zappa a deținut numeroase moșii în jurul capitalei București și în Bărăgan.
A devenit celebru la vremea lui prin strădaniile de reînviere a Jocurilor Olimpice. Astăzi, această etapă a istoriei lor este denumită preolimpică. În 1850, când problema de a relansa ceremonii antice și concursuri a fost discutat în Grecia, Evangelis Zappas a început să ia în considerare modul în care aceste jocuri ar putea fi reînviate și chiar a propus ca acestea să fie numite "Olimpice". Zappa a redactat un memorandum în care propune ca noua instituție să stabilească faptul că ar ajuta Grecia să țină pasul cu revoluția industrială. Memorandumul a fost trimis la începutul anului 1856 în care se propunea ca jocurile să fie organizate la Atena, la 25 martie 1857.
Zappa s-a angajat să suporte costul acestui eveniment, precum și de a construi o clădire olimpic la casa o expoziție de mostre de artă grecești și industrie. Clădirea va funcționa, de asemenea, ca un muzeu de antichități. Pentru a accelera acest plan, el a trimis imediat 2000 de florini austrieci în primul rând pentru a acoperi costurile de Olympia, care a fost numit prima Olimpiada Zappeiană.
A finantat construcția Zappeionului în Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferințe și cu săli de gimnastică.
Desigur, latifundiarul a acordat și alte ajutoare materiale. În România sunt cunoscute fondurile oferite pentru înființarea Academiei Române și pentru reclădirea capitalei București, pârjolite de un mare incendiu. Mai multe școli, biserici și spitale îi menționează numele și astăzi în regiunea Ialomiței. Alte donații au fost trimise de el către instituțiile locurilor sale de naștere sau în alte părți din fostul Imperiu Otoman.
Jocurile Olimpice
În anul 1859, Evanghelie Zappa din România a organizat pe străzile Atenei alergări și alte genuri de competiții sportive.
A devenit celebru la vremea lui prin strădaniile de reînviere a Jocurilor Olimpice. Astăzi, această etapă a istoriei lor este denumită preolimpică. În 1850, când problema de a relansa ceremonii antice și concursuri a fost discutat în Grecia, Evangelis Zappas a început să ia în considerare modul în care aceste jocuri ar putea fi reînviate și chiar a propus ca acestea să fie numite "Olimpice". Zappa a redactat un memorandum în care propune ca noua instituție să stabilească faptul că ar ajuta Grecia să țină pasul cu revoluția industrială. Memorandumul a fost trimis la începutul anului 1856 în care se propunea ca jocurile să fie organizate la Atena, la 25 martie 1857.
Zappa s-a angajat să suporte costul acestui eveniment, precum și de a construi o clădire olimpic la casa o expoziție de mostre de artă grecești și industrie. Clădirea va funcționa, de asemenea, ca un muzeu de antichități. Pentru a accelera acest plan, el a trimis imediat 2000 de florini austrieci în primul rând pentru a acoperi costurile de Olympia, care a fost numit prima Olimpiada Zappeiană.
A finantat construcția Zappeionului în Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferințe și cu săli de gimnastică.
Desigur, latifundiarul a acordat și alte ajutoare materiale. În România sunt cunoscute fondurile oferite pentru înființarea Academiei Române și pentru reclădirea capitalei București, pârjolite de un mare incendiu. Mai multe școli, biserici și spitale îi menționează numele și astăzi în regiunea Ialomiței. Alte donații au fost trimise de el către instituțiile locurilor sale de naștere sau în alte părți din fostul Imperiu Otoman.
Jocurile Olimpice
În anul 1859, Evanghelie Zappa din România a organizat pe străzile Atenei alergări și alte genuri de competiții sportive.
Conferinta-dezbatere
,, Contributia ialomitenilor la Unirea Principatelor Romane''
Organizatori:
Consiliul Judetean Ialomita;
Muzeul Judetean Ialomita;
Centrul Cultural UNESCO ,, Ionel Perlea'' Ialomita;
Primaria municipiului Slobozia - Directia Municipala pentru Cultura, Sport si Tineret Slobozia.
Invitati de onoare:
Dl. Prof. Vitalie Buzu.
Dl. Prof. Gheorghe Valentin.
Dl. Prof. Ioan Man.
D-na. Dr. Georgeta Filitti
Vizita de documentare - Brosteni (ruinele conacului Zappa, biserica ctitorie si mormintele funerare) si Maia ( Asezamantul de Arta si Cultura Religioasa Maia-Catargi- biserica, cavoul familiei si sectie muzeala Barbu Catargi )
Centrul Cultural UNESCO ,, Ionel Perlea'' Ialomita, unde s-a desfasurat conferinta.
Brosteni - Biserica ctitorie, mormintele si ruinele conacului lui Evanghelie Zappa
Maia - Desfasurarea actiunilor si spiciurilor organizatorilor, sectia muzeala religioasa ,, Barbu Catargi '', biserica ctitorie si mormintele familiei Catargi.
Hora Unirii in fata museului si a bisericii ,, Barbu Catargiu'' - MAIA
Hristos a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML