P.S.Vincentiu-Pastorala de Craciun 2009-

† V I N C E N T I U

Prin harul lui Dumnezeu
Episcop al Sloboziei si Cãlãrasilor

Iubitului meu cler si popor,
har si pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru,
iar din parte-mi, arhieresti binecuvântãri !


Iatã, vã vestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul. Cãci ni S-a nãscut azi Mântuitor, care este
Hristos Domnul, în cetatea lui David (Luca 2,10-11)

Dreptmãritori crestini,

Acestea sunt cuvintele pe care îngerul le-a
adresat pãstorilor din Betleem în noaptea
sfântã a Naºterii Mântuitorului. Pãstorii au
vãzut ºi au auzit mulþime de îngeri lãudând pe Dumnezeu
ºi zicând: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe
pãmânt pace, între oameni bunãvoire“ (Luca 2,4).
Binecuvântatã ºi unicã este vestea cea mare, vestea
cea bunã a mântuirii, primitã de întreaga umanitate, în
Betleem, cetatea lui David.
Prin Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos pacea s-a
sãlãºluit în toatã creaþia ºi bunãvoirea între oameni, pentru
cã Fiul lui Dumnezeu S-a nãscut „ca lumea viaþã sã aibã
ºi încã din belºug“ (In 10,10).
1
Sfânta Evanghelie, vestea cea bunã a mântuirii, mãrturise
ºte cã Dumnezeu S-a fãcut prezent în lume prin Naºterea
ºi Învierea din morþi a Fiului Sãu, Unul-Nãscut Iisus
Hristos; ea mãrturiseºte adevãrul ºi mãreþia Ortodoxiei
sau a dreptei credinþe: „Dumnezeu S-a arãtat în trup, S-a
îndreptat în Duhul, a fost vãzut de îngeri, S-a propovãduit
între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înãlþat întru slavã“
(1 Timotei 3,16). În persoana lui Iisus din Nazaret,
Dumnezeu S-a fãcut Om, nãscându-Se din Fecioara Maria,
în Betleem, cetatea lui David, ºi S-a manifestat în mijlocul
oamenilor ca Mântuitor, Hristos ºi Domn.
Naºterea Mântuitorului Hristos a fost necesarã, pentru
cã omul nu se putea mântui prin el însuºi. Hristos ºi-a
asumat prin întrupare atât condiþia vieþii noastre, cât ºi
cea a morþii noastre, pentru ca noi sã ne putem împãrtãºi
de viaþa Lui. Hristos trebuia sã devinã ceea ce suntem
noi, pentru ca noi sã avem posibilitatea sã devenim ceea
ce este El, în deplinãtatea vieþii ºi slavei Sale.
Prin Naºterea Mântuitorului Hristos, oamenii L-au
putut vedea pe Dumnezeu; s-a refãcut astfel legãtura între
cer ºi pãmânt. Mântuitorul a adus oamenilor o viaþã nouã,
ne-a redat demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, ne-a deschis
porþile cerului, ne-a eliberat de vechea robie a pãcatului.
Iubiþi fii duhovniceºti,
Sfinþii Pãrinþi, tâlcuind Sfintele Evanghelii, ne
spun cã Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos
este strâns legatã de taina Jertfei de pe Golgota
ºi a Învierii Sale. Iar aceastã legãturã se descoperã în icoana
2
Naºterii Domnului, care ni-L prezintã pe Mântuitorul
Hristos Prunc, în centru, înconjurat de zidurile peºterii în
care S-a nãscut. Este înfãºat nu în scutecele unui nou-nãscut,
ci într-un giulgiu de înmormântare, care anticipeazã punerea
Lui într-o altã peºterã, într-un alt spaþiu întunecat, dupã
moartea Lui pe cruce. Pruncul nu este aºezat pe un pãtuþ,
ci pe un altar de jertfã. Naºterea Sa este înþeleasã, aºadar,
ca o jertfã a iubirii dumnezeieºti.
Vechiul Legãmânt încheiat de Dumnezeu cu oamenii s-a
împlinit, a ajuns la desãvârºire prin Naºterea Mântuitorului
în Betleem, cetatea lui David. Adverbul de timp azi din
cuvântul îngerului, „(...) cãci ni S-a nãscut azi Mântuitor,
care este Hristos Domnul...“, exprimã esenþa lucrãrii Sale,
aceea de mântuire a oamenilor. Pentru acest motiv îngerii,
care aduc laudã veºnicã dumnezeiescului Mântuitor, pot
intona cântarea slavei în care cerul se uneºte cu
pãmântul: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe
pãmânt pace, între oameni bunãvoire“ (Luca 2,14).
Pe pãmânt pace, pentru cã S-a nãscut Hristos, Domnul
pãcii, aducând împãcare între oameni, împãcare în
conºtiinþa ºi fiinþa fiecãrui om, aducând împãcarea între
om ºi Dumnezeu.
Bunãvoirea între oameni este rodirea realã, vizibilã,
a pãcii; este atmosfera spiritualã ºi moralã necesarã în
raporturile dintre oameni, este urmarea fireascã a stãrii
de pace pe pãmânt.
3
Dreptmãritori creºtini,
Asupra cuvântului azi din mesajul îngerului aº
vrea sã ne aplecãm în mod special atenþia.
Pentru cã, prãznuind Naºterea Domnului
împreunã cu întreaga Bisericã Dreptmãritoare, noi nu
sãrbãtorim numai un eveniment care a avut loc acum douã
mii de ani în Betleem, cetatea Regelui David, ci, prin
Sfintele Slujbe sãvârºite în Biserici ºi mai ales prin
sãvârºirea Sfintelor Liturghii, trãim acest eveniment ca
fiind prezent, actual, ca ºi cum s-ar fi petrecut astãzi.
Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos nu este numai un
eveniment pe care îl prãznuim anual, pentru cã ne-a
marcat istoria, numãrând anii erei creºtine începând cu el,
ci este ºi un eveniment care a schimbat în mod ireversibil
istoria, aceasta devenind o istorie a mântuirii neamului
omenesc. Aceasta datoritã lucrãrii Harului Duhului Sfânt
în Biserica pe care Domnul a întemeiat-o aici pe pãmânt.
Ca arhipãstor ºi pãrinte spiritual al vostru, în cuvintele
ce urmeazã vreau sã vã arãt calea, modul concret în care
noi, creºtinii, fii ai lui Dumnezeu, putem trãi ºi simþi
prezentã marea minune a Naºterii Mântuitorului în
viaþa noastrã.
În primul rând prin sãvârºirea Sfintei Liturghii. Ori
de câte ori participãm la sãvârºirea Sfintei Liturghii, noi
prãznuim deopotrivã Naºterea Domnului ºi Învierea Sa
din morþi, deoarece în fiecare Dumnezeiascã Liturghie
Mântuitorul Iisus Hristos Se naºte, Se aduce jertfã
nesângeroasã ºi învie prin puterea lui Dumnezeu Tatãl
în Duhul Sfânt. Aceasta este valoarea Sfintei Liturghii,
pe care o sãvârºim în fiecare duminicã în bisericile noastre
4
ºi aceastã valoare reiese din faptul cã duminica prãznuim
Naºterea ºi Învierea Domnului. De aceea, este de folos
sã venim duminicã de duminicã la Sfânta Bisericã, sã
participãm la Sfânta Liturghie ºi sã ascultãm Cuvântul
lui Dumnezeu, împãrtãºindu-ne cu Sfântul Trup ºi Sânge
al Mântuitorului Iisus Hristos. În felul acesta noi ºi copiii
noºtri vom fi educaþi ºi ajutaþi sã creºtem ºi sã ne desãvâr
ºim în credinþa ºi iubirea Mântuitorului Hristos.
Sfânta Spovedanie sau Taina Împãcãrii cu Dumnezeu
este un alt mod de a trãi zilnic minunea Naºterii din
Betleem. De fiecare datã când ne mãrturisim pãcatele în
faþa duhovnicului prãznuim Naºterea Domnului, deoarece
Mântuitorul Iisus Hristos re-naºte în sufletele noastre,
„Hristos ia chip în noi“ (Galateni 4,19), pentru cã L-am
ucis cu pãcatele noastre. Prin Sfânta Tainã a Spovedaniei
sau a Împãcãrii cu Dumnezeu noi primim iertarea pãcatelor,
restabilim comuniunea cu Dumnezeu ºi, în acelaºi
timp, se întãreºte în noi prezenþa lucrãrii Sale harice.
Cunoscând acest adevãr, cunoscând valoarea acestei Sfinte
Taine, cu siguranþã nu-L vom evita pe Domnul, cum fac
mulþi fraþi ai noºtri, trãind doar aspectele exterioare legate
de sãrbãtoarea Naºterii Mântuitorului, ci, curãþindu-ne
sufletul ºi trupul prin Taina Sfintei Spovedanii, îl vom
primi pe Domnul Hristos în sufletele noastre.
Rugãciunea este o nouã cale prin care trãim ºi participãm
la minunea Naºterii Domnului. Mântuitorul ne-a
asigurat cã „unde sunt doi sau trei adunaþi în numele Meu,
acolo sunt ºi Eu în mijlocul lor“ (Matei 18,20). Prin
rugãciune noi trãim în prezenþa Mântuitorului Iisus
Hristos, Care Se roagã în noi ºi împreunã cu noi, deoarece
5
El este Emanuel, adicã „Dumnezeu este cu noi“. De fiecare
datã când ne adunãm sã ne rugãm, cinstim Naºterea
Domnului, fie când suntem acasã, fie în bisericã, personal
ºi în comuniune, fie când citim Imnele Acatist în
cinstea Mântuitorului, a Maicii Domnului ºi a Sfinþilor,
prietenii lui Dumnezeu. Prin rugãciune ne asigurãm de
ajutorul ºi protecþia lui Dumnezeu. De aceea, vã îndemn
cu pãrinteascã dragoste sã nu fie zi datã de Dumnezeu
în care sã nu ne plecãm genunchii în rugãciune, chiar dacã
„avem atâtea lucruri de fãcut“.
Un alt mod prin care cinstim ºi devenim pãrtaºi minunii
Naºterii Mântuitorului Iisus Hristos este milostenia. Faptele
de milostenie nu sunt altceva decât mãrturisirea iubirii
noastre faþã de Dumnezeu ºi de semenii noºtri aflaþi în suferinþã.
Nu ne putem bucura cu adevãrat de minunea Naºterii
Mântuitorului dacã sufletele noastre sunt stãpânite de urã,
invidie faþã de fraþi, prieteni ºi cunoscuþi, dacã în casele
noastre nu domnesc pacea ºi bucuria pe care Pruncul
dumnezeiesc le-a revãrsat din belºug peste noi. Crãciunul
sau Naºterea Domnului este o sãrbãtoare a familiei ºi nu
ne putem bucura deplin de ea dacã nu avem pãrtãºie cu
cei defavorizaþi ai societãþii, cu toþi cei ce sunt în suferinþe
spirituale ºi trupeºti, pentru care acest mare praznic nu este
decât o zi ca oricare alta, plinã de suferinþã ºi singurãtate.
Iatã numai câteva cãi prin care cinstim minunea Naºterii
Domnului, prin care participãm ºi actualizãm în viaþa
noastrã acest mare Dar pe care Creatorul l-a oferit creaþiei
Sale: prin participarea la Sfânta Liturghie, prin mãrturisirea
pãcatelor, prin rugãciunea în singurãtate ºi în comuniune,
prin faptele de milostenie. Privind cu luare aminte,
6
vedem cã aceste „cãi“ cuprind de fapt cele patru constante
obiºnuite ale vieþii creºtine, care ne permit sã fim pãrtaºi
minunii Naºterii Domnului, zi de zi, tot cursul existenþei
noastre.
Iubiþi fii duhovniceºti,
Din an în an, credincios ºi eu datinilor strãbune
ºi sfinte, am pornit cu colindul pe la casele
voastre ºi, venind la fereastra sufletului vostru,
bat ºi strig: „scoalã-te cel ce dormi“, mergi la Betleem
ºi te va lumina Hristos, pentru cã “Hristos este lumina
lumii“. Prin glasul evanghelistului, El neîncetat ne cheamã:
„Cine vine la Mine nu va umbla întru întuneric ºi va avea
lumina vieþii“.
Lumina lui Hristos, lumina vieþii, ne-au dãruit-o Sfinþii
Pãrinþi Capadocieni, pe care i-am prãznuit în mod deosebit
în cursul anului ce se încheie peste câteva zile, prin viaþa,
învãþãturile ºi scrierile lor, prin rugãciunile cu care ne-au
cãlãuzit paºii. Afost un an cu multe încercãri ºi ispite, un
an de recesiune, ºomaj ºi sãrãcie. Un an în care credinþa,
nãdejdea ºi dragostea lucrãtoare ale fiecãrui creºtin au fost
puse la încercare. Un an în care, cu ajutorul ostenitorilor ºi
donatorilor Centrului nostru Social „Episcopul Damaschin“,
cu sprijinul misiunii sociale fãcute de protoierii ºi parohii,
ne-am strãduit sã venim în sprijinul celor în suferinþã ºi
nevoie, sã aducem lumina lui Hristos acolo unde existã
derutã lãuntricã, uscãciune sufleteascã ºi deznãdejde.
Lumina lui Hristos o aºteptãm ºi în Noul An 2010,
când întreaga Bisericã Ortodoxã Românã cinsteºte Crezul,
7
mãrturisirea noastrã de credinþã, rânduit de primele douã
Sinoade Ecumenice de la Niceea ºi Constantinopol ºi
aniverseazã 125 de ani de la recunoaºterea Autocefaliei
Bisericii Ortodoxe Române, an în care-L rugãm pe
Mântuitorul Iisus Hristos sã reverse cu îmbelºugare
Darurile Sale cele bogate asupra poporului ºi Bisericii Sale.
Dorindu-vã din toatã inima sã petreceþi sãrbãtorile
Crãciunului, Anului Nou 2010 ºi Bobotezei cu pace,
sãnãtate ºi alese bucurii duhovniceºti, vã binecuvântez pe
toþi ºi rog pe Mântuitorul Iisus Hristos sã vã dãruiascã
cele ce vã sunt de folos sufletelor ºi trupurilor voastre.
Al vostru arhipãstor sufletesc,
stãruitor în rugã cãtre Dumnezeu pentru pace ºi bunãvoire,
pentru sporite rodiri în Iisus Hristos, Domnul pãcii,
+VINCENTIU

EPISCOPUL SLOBOZIEI SI CÃLÃRASILOR


Hristos este cu noi!

Sf.10 Mc. care au patimit in Creta

Tinand Decie sceptrul imparatiei Romei, a pus in insula Creta pe un ighemon, asemenea cu dansul la nume si la obicei, caci se asemana imparatului sau cu asprimea, cu tirania si cu prigoana crestinilor. Acesta, sosind in insula Creta, a poruncit sa caute spre a munci pe toti cei ce cred in Hristos. Deci, se aduceau la dansul cei tari in credinta, pe care, dupa multe ispitiri si munci, cu felurite morti ii pierdea. In acea vreme o ceata, in numar de zece barbati alesi, a fost prinsa si adusa la cel ce-i caznea. Acestia erau cu neamul din diferite cetati: Teodul, Satornic, Evpor, Ghelasie si Evnichian erau din cetatea Gortiniei; Zotic din Hios, Pompie si Agatopul din Epinia, Vasilid din Chidonia si Evarest din Iracleea. Toti se sarguiau a merge catre cetatea din cer.


Acestia, stand inaintea muncitorului, au raspuns cu mult curaj si au aratat multa barbatie. Pe ce cale a muceniciei n-au calatorit? Ce fel de munca n-au biruit-o cu rabdarea! Batuti fiind, munciti, tarati pe pamant, cu pietre ucisi, batjocoriti, scuipati si tot felul de batjocuri rabdand treizeci de zile. Iar in douazeci si trei ale lunii decembrie, pregatindu-se zi de judecata si sezand ighemonul in divan, s-au adus rabdatorii de chinuri la intrebarea cea mai de pe urma, fiind plini de indrazneala si de suflet. Ighemonul se indracea cu iutimea si cu nebunia, sarguitor fiind spre a-i tortura, ca sa-i omoare cumplit, insa acestia erau gata a rabda pana la suflarea din urma.


Cautand ighemonul asupra lor cu fata manioasa, a zis: "Care este nebunia voastra ca nici nevoia, nici vremea nu v-au putut invata pe voi a cunoaste ce este de folos?" Apoi, ca si cum i-ar fi infricosat cu mania, a zis: "Jertfiti zeilor iar de nu, eu mai mult nu voi zice voua nimic, ci voi veti cunoaste cine este Decie, caruia nu voiti a va supune". La acestea au raspuns mucenicii: "Noi, o! ighemoane, si cu cuvantul si cu lucrul in vremea cea indelungata bine v-am adeverit, ca nici zeilor nu vom jertfi, nici poruncii voastre nu ne vom supune". Iar ighemonul, taind cuvantul lor a zis: "Dar nu tineti seama nici de munci o, railor?"


Sfintii au raspuns: "Nicidecum nu ne temem de munci, ci inca iti multumim prea mult ca ne-ai pregatit acest fel de ospat duhovnicesc (muncile cele pentru Hristos) si l-ai pus inaintea noastra". Ighemonul a zis: "Dar nu va fi asa, caci veti cunoaste cat este de mare puterea zeilor, pe care voi ii huliti fara rusine si nici nu va rusinati de atitia barbati preaintelepti ce stau inainte, care cinstesc pe Die, cel mai intai dintre zei, apoi pe Ira si pe Rea, cum si pe ceilalti. Caci acum atat de mult veti fi chinuiti cu munci, incat nu numai indrazneala voastra se va pierde, ci si altii se vor infricosa, care vor fi asemenea ca voi, neascultatori, numai de se vor afla unii ca aceia".


La aceasta iarasi au raspuns barbatii cei curajosi: "Pentru Die si pentru maica lui Rea, nimic sa nu graiesti, ighemoane, caci nu vorbesti catre cei ce nu stiu. Noi am auzit de la parintii nostri despre neamul lui, despre viata si naravurile lui si chiar de mormantul lui; de voiesti, acum il vom arata tie. El s-a nascut in Creta si era un desfranat si necurat, incat este rusine a vorbi despre viata lui, iar, prin mestesugul vrajilor si al farmecelor, isi schimba chipul cel adevarat intr-altul pentru prea mare neinfranare. Iar unii, de aceeasi patima fiind stapaniti, au urmat vietii lui, pentru ca ce este mai lesne decat aceasta, adica a urma raului, apoi au scornit ca este zeu si, zidindu-i capiste, i-au adus jertfa si ceea ce le placea lor, aceea si zeului lor se socotea, ca este bine primita. Si nu numai asa cugetau, ci astfel despre acel zeu, dar, vai, inca si cuviincios lucru socoteau a vietui cu neinfranarea".


Acestea graind dumnezeiasca ceata, ighemonul se intarata, apoi se mania si poporul, repezindu-se ca sa apuce pe mucenici, pe care i-ar fi rupt cu mainile de nu i-ar fi oprit Decie. Poruncind sa fie tacere, gandea ce fel de moarte mai cumplita sa le dea. Apoi indata, dupa porunca ighemonului, mainile muncitorilor au rapit pe sfinti, spre a le da diferite chinuri, unora unele, iar altora altele. Insa cruzimea si marimea durerilor erau pentru toti asemenea. Pentru ca unii dintr-insii erau spanzurati si cu unghii de fier strujiti, vinele li se rupeau si carnea le cadea la pamant, iar altii cu pietre si cu pari ascutiti erau raniti pe coaste pana la oase. Altii cu plumb fiind batuti, li se dezlegau incheieturile, li se sfaramau si se rupeau oasele, iar altii intr-alt chip erau schingiuiti, incat nu poate urechea sa auda de acele munci cumplite. Caci, precum celor ce sunt milosi le este nesuferit a privi la acelea, dar auzindu-le, numarandu-le este si mai greu. Insa mucenicii, unele ca acestea primindu-le cu mare inlesnire, cu multumire, le rabdau cu barbatie, incat pareau ca se mahnesc pentru lipsa unor munci mai mari.


Deci toti alergau la dansii, ca spre un lucru nou si de mirare, adica si necredinciosii si credinciosii. Insa cei care pazeau credinta in taina, alergau sa se minuneze de barbatia patimitorilor si singuri sa se intareasca in credinta, iar necredinciosii ca sa-si bata joc de rabdarea sfintilor si sa se bucure de ranile lor, uitandu-se la muncile cele cumplite. Drept aceea, nu numai ca nici unul nu era miscat spre milostivire, ci mai vartos spre cruzime indemnandu-l si pe ighemon si pe muncitori. Astfel invitau acestia pe ighemon, iar el poruncea si muncitorii savarseau ceea ce li se poruncea.


Apoi crainicul striga: "Crutati-va, supuneti-va domnilor, jertfiti zeilor". Iar mucenicii, in mijlocul atator dureri si munci, erau mai presus de toate, cu barbatia si cu rabdarea, mai presus de popor si de crainic, de muncitori si de insusi ighemon. Si, mai inainte de toate, erau mai presus decat domnul lor, satana si decat toate puterile lui, pentru ca toti intr-o unire si intr-un glas, strigau: "Crestini suntem, a lui Hristos jertfa, a lui Hristos junghiere si de-ar fi trebuinta si de mii de ori sa murim, vom muri cu osardie".


Daca a vazut ca toate muncile nu se baga in seama de sfintii mucenici, Decie, deznadajduind, i-a condamnat la moarte. Deci sfintii erau dusi spre ucidere de sabie, la un loc putin mai departe de cetatea Alonium. Catre acest loc grabindu-se rabdatorii de chinuri au aratat un lucru nou; caci in toata alergarea muceniciei, fiind cu un suflet si cu un cuget, se grabeau care dintr-insii sa ia primul cununa muceniciei. Dar aceasta cearta a potolit-o, Teodul, fiind unul din acea dumnezeiasca ceata, zicand ca acela va fi mai intai dintre dansii, care isi va da capul sub sabie mai pe urma decat toti, pentru ca vazand taierea celorlalti si moartea, nu se va infricosa si nici nu va arata vreo mahnire sau schimbare a fetii. Atunci cu adevarat mai ales se va arata minunat nevoitor si biruitor.


Placand tuturor acest cuvant al lui Teodul, au adus mai intai cantare lui Dumnezeu: Bine este cuvantat Domnul, Care nu ne-a dat spre vanarea dintilor lor. Sufletul nostru ca o pasare s-a izbavit de cursa vanatorilor, si celelalte ale acestui psalm. Apoi venind la locul cel numit, a facut fiecare din ei rugaciune, zicand: "Iarta, Doamne, pe robii Tai si primeste varsarea sangelui nostru pentru noi, pentru rudeniile noastre si prieteni si pentru toata patria, ca sa scape din intunericul necunostintei si cu ochi curati sa vada buna credinta, sa Te cunoasca pe Tine, Lumina cea adevarata, o! Imparate vesnic". Astfel, rugandu-se fiecare dintr-insii, li se taia sfantul si purtatorul de biruinta cap, iar sufletele lor se inaltau cu bucurie catre Hristos Dumnezeu.


Dupa taierea sfintilor, ducandu-se gealatii, unii cunoscuti au ramas sa adune trupurile lor si le-au ingropat cu cinste. Apoi, incetand goana si stralucind sfanta credinta, fericitul Pavel, episcopul Romei celei noi, adica al cetatii marelui Constantin, mergand in insula Creta, a aflat nestricate moastele acelor sfinti, zece la numar si le-a adus cu mare cinste in imparateasca cetate, spre apararea ei si spre ajutorul tuturor celor ce le trebuiau ajutor. Cu ale caror rugaciuni sa ne invrednicim si noi a fi partasi bunatatilor ceresti, pregatite lor cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia cu Parintele si cu Sfantul Duh se cuvine cinstea si slava in veci. Amin!


Hristos este cu noi!

Sf. Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului

Troparul, glasul al 4-lea:

Apărătorule şi mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al neamurilor, fiule al Moldovei şi Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne apere credinţa şi să mântuiască sufletele noastre.

Viaţa slăvitului şi întru tot lăudatului ierarh Petru Movilă,

Mitropolitul Kievului, Galiţiei şi al întregii Rusii

Acest Sfânt Ierarh de neam român s-a născut la Suceava, la 21 Decembrie 1596, ca fiu al lui Simion Movilă – mai târziu, domn în Muntenia şi în Moldova - şi al soţiei sale Marghita (Margareta). Petru era deci strănepotul lui Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546), bunicul său Ioan, fiind căsătorit cu fiica lui Rareş. De mic copil a învăţat carte şi a fost educat în frica de Dumnezeu, mai ales că avea drept unchi pe Gheorghe, Mitropolitul Moldovei, care împreună cu un alt unchi al său – Ieremia, domn al Moldovei, au ctitorit Mănăstirea Suceviţa. Îi plăcea să meargă la mănăstirile bucovinene şi în special la moaştele Sfântului Ioan cel Nou – sfânt la care a avut evlavie toată viaţa.
După uciderea tatălui său în 1611 de către soţia fratelui său Ieremia (care-i râvnea tronul), a pribegit cu familia în Muntenia, aşezându-se definitiv în Polonia, unde familia viitorului ierarh avea multe cunoştinţe, dacă nu chiar rude. Aici el are posibilitatea să-şi continue studiile la şcoala ortodoxă a „Frăţiei" din Lvov (Lemberg) unde a avut drept îndrumător direct pe un diacon foarte iscusit de la care a învăţat nu numai teologia, ci şi multe limbi străine (slavonă, ucraineană, polonă, lituaniană şi franceză), dar în special limbile greacă şi latină de care era foarte pasionat. Nu se ştie exact, dar se pare că a studiat şi la Academia (laică) din Lvov, unde şi-a aprofundat cunoştinţele sale de limbi străine şi de filozofie, pentru că în altă parte nu le putea învăţa astfel de bine. În cele din urmă, după cum se ştie, a făcut cursuri şi la Sorbona unde se preda tot în limba latină.
După obiceiul vremii, ca fiu de nobil, a trebuit să facă şi studii militare devenind astfel, încă de tânăr, subofiţer în armata poloneză. Ca militar, participă în 1620 la lupta de la ţuţora-Iaşi, în care alianţa româno-turcească învinge alianţa moldo-poloneză, iar în 1622 ia parte la luptele de la Hotin. Totuşi, elanul său de tânăr ostaş nu-l va folosi prea mult în apărarea intereselor Regatului Polonez, urmând ca în scurt timp să se dovedească un şi mai iscusit ostaş în apărarea Ortodoxiei ameninţate de prozelitismul catolic şi calvin.
Situaţia ortodocşilor din Ucraina de atunci era foarte gravă mai ales în timpul fanaticului rege Sigismund al III-lea care a lipsit Ortodoxia de dreptul la existenţă, confiscând astfel multe biserici şi chiar averile personale ale ortodocşilor.

Nemaiputând suporta aceste lucruri, tânărul Petru se retrage în 1622 în partea de est a Regatului Poloniei, unde îşi cumpără o casă şi ceva pământ la Rubejovka, nu departe de Kiev, unde ctitoreşte o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava". Deşi vizita destul de des Lavra Peşterilor, prefera să stea mai mult în acel sat unde se ruga şi citea foarte mult, ducând o viaţă contemplativă. După cinci ani petrecuţi în retragere şi studiu al Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi, intră în obştea Lavrei Pecerska unde, în noiembrie 1627 a fost călugărit cu acelaşi nume de Petru iar, după numai câteva luni, devine egumen, fiind ridicat la treapta de arhimandrit, având doar 31 de ani. Pe atunci, Ukraina de astăzi făcea parte din Regatul Catolic al Poloniei care era condus de regele Sigismund al III-lea care-i prigonea pe ortodocşi. Totuşi acesta a confirmat alegerea lui Petru Movilă ca stareţ la Kiev. Alegerea făcută de obştea Lavrei Pecerska care era pe atunci stavropighie a Patriarhiei Ecumenice a fost confirmată şi de Patriarhul Kiril Lukaris al Constantinopolului.
Acest mare stareţ, chiar din primii ani de călugărie la Mănăstirea Pecerska şi până în ultimul moment al vieţii sale a purtat în ascuns pe sub hainele obişnuite o cămaşă ţesută din păr foarte aspru ce avea presăraţi pe dinăuntru nişte nasturi de fier. Mai purta pe trup un brâu tot din fier cu dinţi ascuţiţi de la care a avut multe răni care deseori îi umflau trupul. Se ruga foarte mult, făcea multe metanii şi vărsa râuri de lacrimi. Cu toate acestea, nevoinţa nu l-a împiedicat de la activitatea cărturărească şi administrativă pe care se angajase să o facă spre binele Ortodoxiei. În doar cinci ani de stăreţie la Pecerska, Arhimandritul Petru a desfăşurat o bogată activitate bisericească şi culturală, continuând să tipărească mai multe cărţi care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în faţa prozelitismului catolic care a început să pustiiască aceste pământuri imediat după „Unirea de la Brest-Litovsk" din 1596. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev în 1633. A pus la dispoziţia Academiei şi domeniile sale de la Rubejovka pe care le cumpărase încă înainte de călugărie.
Semnează la 16 august 1628 declaraţiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev în care erau condamnaţi clericii care au aderat la Uniaţia din 1596.
A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului şi a menţinut „Frăţiile Ortodoxe".
Murind bătrânul Mitropolit Iov Boreţki, Bunul Dumnezeu a rânduit ca Arhimandritul Petru să fie ales ca Mitropolit al Kievului, Haliciului (Galiţia) şi a toată Rusia (Mică, n.n.). Aceasta datorită originii sale voievodale, dar mai ales pregătirii sale teologice şi sprijinului celor care îl cunoşteau şi care vedeau în el salvarea Ortodoxiei ameninţată de iezuiţii latini. Hirotonia în arhiereu a avut loc la 28 aprilie 1633 având în fruntea soborului pe Patriarhul Teofan al Ierusalimului ca delegat al lui Kiril Lukaris, Patriarhul Ecumenic de atunci.
Ca Mitropolit al Bisericii Ortodoxe ucraino-ruse din Polonia, timp de 13 ani, a desfăşurat o intensă activitate bisericească şi culturală, mai ales în domeniul tipăririi de cărţi bisericeşti, cunoscându-se peste 50 de cărţi îngrijite de el.
Printre cărţile de slujbă, cea mai importantă este „Evhologhiul" sau „Trebnicul" (1646), care conţine o parte originală şi anume, explicarea sensurilor liturgice şi dogmatice ale slujbelor, precum şi felul cum să se pregătească preoţii pentru săvârşirea lor. Alte cărţi de slujbă, tipărite de el sunt: „Liturghierul" (1629), „Evangheliarul" (1636), „Apostolul" (1638), „Psaltirea" (1640), etc.
Dintre cărţile de apărare a Ortodoxiei amintim „Lithos" (1644) în care combate primatul papal şi Filioque printr-o expunere irenică şi obiectivă a dogmelor ortodoxe.

II


Cea mai importantă lucrare a acestui sfânt ierarh este desigur „Mărturisirea Ortodoxă" (Pravoslavnica Mărturisire), revizuită şi corectată de Meletie Sirigul, cel mai învăţat teolog grec al secolului al XVII-lea, prezent la Sinodul de la Iaşi, care s-a ţinut în trapeza Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi şi la care au participat delegaţi ai Patriarhiei Ecumenice, ai Bisericii din Kiev şi ai Bisericii Moldovei, în frunte cu Mitropolitul Varlaam. Recunoaşterea acestei lucrări de către Sinodul Constantinopolitan în 1643 a făcut din ea o Mărturisire a întregii Biserici Răsăritene. A fost semnată la început de Patriarhul Ecumenic Partenie I şi, ulterior, şi de Patriarhii Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului. A fost tipărită în greaca populară în 1677, la Amsterdam şi pentru prima oară în româneşte, la Buzău, în 1691, tradusă de Radu şi Ştefan Greceanu. Mult timp a fost folosită ca manual în şcolile teologice din Rusia şi din ţările Române, iar unii ierarhi importanţi ai Bisericii de Răsărit cum sunt Patriarhii Nectarie al Ierusalimului sau Adrian al Moscovei i-au atribuit chiar un caracter inspirat.

III

Sub raport edilitar, acest mare Ierarh a restaurat Catedrala Sfânta Sofia din Kiev şi cele două mănăstiri care depindeau de ea, a reînnoit biserica mare a Lavrei Pecerska, a restaurat din temelie biserica Spasa, ctitorită de Cneazul Vladimir etc.
A instituit vicari şi protopopi pentru a îndruma pe preoţi şi un „consistoriu” pentru a judeca abaterile clerului.
Sub raport cultural a acordat o atenţie deosebită Academiei duhovniceşti din Kiev, corpul profesoral fiind recrutat din membrii Frăţiei Ortodoxe, această şcoală fiind cea mai veche instituţie de învăţământ universitar la slavii ortodocşi.
Deşi departe de plaiurile natale, marele Ierarh al Kievului n-a uitat de poporul român din care a provenit şi l-a ajutat ori de câte ori a fost nevoie. De pildă, el a trimis tipografii la Târgovişte, Câmpulung şi la Govora, iar la Iaşi, pe lângă tipografie a trimis şi patru profesori pentru noua Academie înfiinţată de dreptcredinciosul domn Vasile Lupu, după modelul celei de la Kiev. În 1645 vine la Iaşi şi binecuvintează căsătoria fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul polonez Ianusz Radziwill.
Pe frontispiciul multora din tipăriturile sale se găseşte stema Movileştilor sau a ţărilor Române, unde domniseră membri ai familiei Movileştilor. El însuşi se intitula „fiu al voievodului ţării Moldovei" sau „fiu de domn moldovean", ca expresie a dragostei faţă de neamul din care descindea.
A trecut la Domnul în ziua de 22 Decembrie 1646, fiind îngropat în biserica mare a Mănăstirii Pecerska. Întreaga avere a folosit-o pentru restaurarea de biserici, înfiinţarea de şcoli şi întreţinerea lor.
Pentru deosebitele sale merite, Mitropolitul Petru Movilă al Kievului a fost canonizat de Biserica Ortodoxă din Ucraina în luna Decembrie 1996.
în anul 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a însuşit această canonizare şi a solicitat Arhiepiscopiei Iaşilor să se ocupe de alcătuirea Slujbei şi pictarea icoanei Sfântului Ierarh Petru Movilă. în anul 2002, acelaşi Sfânt Sinod a hotărât ca ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Petru Movilă, în calendarul ortodox român, să fie data de 22 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.
în 13 octombrie 2002, cu prilejul împlinirii a 360 de ani de când s-a ţinut Sinodul de la Iaşi (1642-2002), a fost proclamată solemn canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă în faţa mulţimilor de pelerini veniţi la hramul Cuvioase Parascheva din România şi de peste hotare. Icoana Sfântului a fost arătată clerului şi poporului în timp ce se cânta troparul său.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Hristos este cu noi!

Pătimirea Sfintei Muceniţe Iuliana Fecioara şi a celor împreună cu dînsa (21 decembrie)

Sa ne rugam cu rugaciunea puternica a Sfintei Mucenitei Iuliana, rostita in timpul incercarilor atroce la care a fost supusa pentru dezlipirea sa de Domnul Vietii – Iisus Hristos:

“Doamne, Dumnezeul meu, atotputernice, Cel ce esti nebiruit in putere si tare intru lucruri, ia de la mine necazurile acestea si ma izbaveste de durerile care m-au cuprins, precum pe Daniil de la lei, precum pe Tecla din foc si de la fiare. Tatal meu si maica mea m-au lasat. Iar Tu, Doamne, nu te departa de la mine, ci precum ai pazit odata pe Israel, care fugea prin mare, iar pe vrajmasii lui i-ai inecat, astfel si pe mine acum ma pazeste!”.

Nicomidia, preamărita cetate a Bitiniei, se îndeletnicea foarte mult întru slujirea idolilor, pe vremea cînd domnea Diocleţian la apus şi Maximian la răsărit, amîndoi împăraţi păgîni. În acea cetate era atunci un om bogat şi cinstit, cu numele African, care foarte mult se ţinea de păgînătatea elinească. Acesta avea o fiică, cu numele Iuliana, care, după ce a început a veni în vîrstă, a înflori cu frumuseţea şi a-şi arăta înţelepciunea şi obiceiurile cele bune, a logodit-o cu un oarecare din suita împărătească, cu numele Elevsie. Dar a amînat nunta, pînă la vremea aceea cînd ar fi mai bine a se face.

În acea vreme, fecioara auzind propovăduirea Evangheliei pentru Hristos, a crezut în taină, pentru că văzînd cerul şi pămîntul, marea şi focul, căuta pe Cel ce le-a zidit şi din zidiri s-a învăţat a cunoaşte pe Ziditorul, precum grăieşte Sfîntul Pavel: Cele nevăzute ale Lui de la zidirea lumii, din făpturi sînt văzute. Deci grăia întru sine fecioara, cea cu bună cunoştinţă, unul este Dumnezeu cel adevărat, Căruia, se cuvine a ne închina, iar idolii, cei fără suflet nu sînt dumnezei, ci locaşuri drăceşti. Ea se nevoia în rugăciuni şi în citirea dumnezeieştii Scripturi, învăţînd legea Domnului, ziua şi noaptea, în taină de tatăl său, care era mare prieten al păgînilor şi vrăjmaş al creştinilor.


Iar mama ei, deşi era elină, nu se îngreţoşa de dreapta credinţă creştinească, însă de amîndouă nu ţinea seamă, căci nici nu slujea idolilor cu osîrdie, nici nu cinstea pe Hristos cu bună credinţă şi nici nu ţinea seamă ce credinţă are fiica ei. De aceea, cu greu putea fericita fecioară a tăinui de tatăl său credinţa cea întru Hristos şi a se îndeletnici în rugăciuni şi în citiri, mai ales că maica ei nu lua seamă de aceea. Avînd inima sa plină de dragostea lui Dumnezeu şi întărită întru buna credinţă, se gîndea cum ar putea să scape de logodnicul ei şi să se dezlege de însoţirea nunţii cu păgînul, apoi să-şi păzească fecioria curată de către închinătorul de idoli şi să-şi ferească trupul neatins de sluga diavolului.

Deci, venind vremea nunţii, a trimis Iuliana la Elevsie, logodnicul său, zicînd: "Nu te pregăti în zadar de nuntă căci să ştii că nu voi merge după tine, de nu te vei face mai întîi eparh laturii acesteia". Aceasta a făcut-o sfînta, crezînd că este cu neputinţă lui Elevsie a cîştiga dregătoria eparhiei şi, cu acea pricină, va scăpa de însoţirea lui. Iar Elevsie, robit fiind de dragostea ei, a început în tot chipul a se îngriji de dregătoria eparhiei, pe de o parte prin rugăminţile cele cu sîrguinţă, iar pe de alta prin daruri mari şi prin mijlocitori foarte puternici.

Cerînd la împăratul Maximian ca să-l cinstescă cu acea dregătorie, abia după multă vreme şi după multă bogăţie a dobîndit ceea ce dorea, ajutîndu-i diavolul. Pentru că diavolul, vrînd să risipească gîndul cel bun al fecioarei a ajutat lui Elevsie, care, făcîndu-se eparh, îndată a trimis la logodnica sa, zicînd: "Bucură-te, Iuliano, că mă ai pe mine mirele tău, luminat cu slava, căci, iată, sînt eparh; deci, fii gata de nuntă". Iuliana, văzînd că n-a reuşit cu acel meşteşug a scăpa din cursa lui, a descoperit ceea ce de mult tăinua în inima sa, răspunzîndu-i: "Bine este a te învrednici de a fi eparh, dar de nu te vei închina Dumnezeului meu şi de nu vei sluji Domnului Iisus Hristos, Căruia şi eu Îi slujesc, apoi caută-ţi altă soţie, pentru că eu nu voiesc să am bărbat necredincios". Acestea auzindu-le Elevsie, s-a mirat de schimbarea logodnicei sale şi s-a mîniat foarte. Deci, chemînd pe tatăl ei, African, l-a întrebat: "Pentru ce fata ta se leapădă de zeii noştri şi pe mine mă urăşte?" Şi i-a spus lui toate cuvintele ei, pe care i le aduseseră trimişii.

African, auzind acestea şi minunîndu-se de lucrul cel neaşteptat, nu cu mai puţină mînie decît eparhul, s-a aprins asupra Iulianei, fiind asemenea mare rîvnitor pentru necuraţii zei. Deci, întorcîndu-se îndată la casa sa, mai întîi cu blîndeţe şi părinteşte a început a întreba pe fiica sa: "Spune-mi, fiica mea iubită şi lumina ochilor mei cea dulce, pentru care pricină te lepezi de nuntă şi te întorci de către eparh?" Ea, nerăbdînd a auzi numele lui, a răspuns: "Lasă, tată, căci mă jur pe nădejdea mea, pe Domnul meu Iisus Hristos, că de nu va primi Elevsie mai înainte credinţa mea, nu va fi părtaş nunţii mele. Căci ce este aceasta a fi cu trupul uniţi, iar cu duhul despărţiţi şi a fi vrăjmaşi unul cu altul?" Tatăl său, umplîndu-se de nesuferită mînie, a zis: "Oare ai nebunit, ticăloaso şi voieşti să fii muncită?" Fecioara a răspuns: "Munci voiesc pentru Hristos". Tatăl său a zis: "Mă jur pe marii zei, Apolon şi Artemida, că fiarelor şi cîinilor voi da trupul tău spre mîncare". Iar sfînta a răspuns: "Dar pentru ce zăboveşti? Să vină cîinii, să vină fiarele şi mai multe chinuri de se poate să-mi fie, pentru că mă voi bucura, murind pentru Hristos şi primind de la El mari răsplătiri". Apoi iarăşi tatăl său, voind s-o vîneze, cu meşteşug a lăsat mînia şi, cu dragoste, vorbea către dînsa, rugînd-o şi sfătuind-o ca să nu-i fie neascultătoare.

Iar ea, fiind plină de nădejdea cea bună, cu glas tare zicea: "Oare şi tu eşti asemenea zeilor tăi celor surzi, urechi avînd şi neauzind? Nu ţi-am spus acestea mai înainte cu jurămînt, că nu voi avea parte cu Elevsie, dacă nu se va îndupleca mai întîi să se închine Hristosului meu?" Tatăl său, auzind acestea, a închis-o într-o cămară. Apoi iarăşi a scos-o şi se nevoia cu cuvinte bune, cu momeli, cu lacrimi fierbinţi, a întoarce pe sfînta către cinstirea zeilor şi către dragostea lui Elevsie. Iar fecioara cea plină de bărbăţie, iarăşi a strigat: "Nu voi jertfi zeilor, nu mă voi închina ciopliţilor, nu voi iubi pe păgînul Elevsie! Lui Hristos unuia mă închin, pe Hristos cinstesc, pe Hristos iubesc!"

Atunci tatăl său, mîniindu-se, a apucat-o şi a bătut-o fără cruţare, aruncînd-o la pămînt, trăgînd-o de păr şi călcînd-o cu picioarele, fiind nu ca un tată, ci ca un muncitor, nearătînd deloc milostivire părintească şi uitînd dragostea cea firească de tată, în cumplita sa iuţime şi mînie. Deci, a bătut-o pînă a obosit el, iar fericita fecioară a rămas de-abia vie. După aceasta a trimis-o la Elevsie eparhul, logodnicul ei, spunîndu-i să facă ce vrea cu dînsa. Iar el, fiind trecut cu vederea de dînsa, o! cît se iuţea, suflînd de mînie şi scrîşnind cu dinţii asupra ei şi nu puţină ocară socotea aceea, fiindcă s-a scîrbit de dînsul şi s-a lepădat de dragostea lui. Apoi se bucura foarte că a căzut în mîinile lui şi a dobîndit stăpînire asupra ei. Deci îndată a gîndit să o judece, fiind eparh, pentru că nu cinsteşte pe zei, iar cu fapta răzbunîndu-se pe ea căci nu-l voieşte.

Şezînd la judecată, a poruncit să aducă la întrebare pe mieluşeaua lui Hristos. Cînd s-a adus sfînta fecioară Iuliana la judecată înaintea lui Elevsie, logodnicul său, cu frumuseţea ei strălucea ca o rază de soare şi toţi, întorcîndu-şi ochii spre dînsa, s-au minunat de bunacuviinţa chipului ei. Atunci Elevsie, căutînd spre dînsa, s-a îmblînzit şi mînia lui, în dragoste s-a prefăcut. La început nu putea să zică către dînsa nici un cuvînt aspru, ci cu pace şi cu dragoste vorbea, legat fiind de frumuseţea ei feciorească. Deci a zis: "Crede-mă o! preafrumoasă fecioară, că de mă vei alege pe mine, ca să-ţi fiu bărbat, te vei izbăvi de toate muncile cele grele care au să ţi se întîmple, chiar de nu vei aduce jertfă zeilor, căci nu te voi sili, decît numai să voieşti nunta". La acestea mireasa lui Hristos a răspuns: "Nici un cuvînt, nici o muncă, nici însăşi moartea nu mă va îndupleca să mă însoţesc cu tine, pînă nu te vei face creştin şi nu vei primi Sfîntul Botez". Zis-a Elevsie: "Şi aceasta aş fi făcut-o, o, preaiubito, de nu m-aş fi temut de mînia cea împărătească; căci de va afla împăratul, nu numai această dregătorie mare, ci împreună cu dregătoria îmi va lua şi viaţa".

Sfînta a zis: "Dacă tu astfel te temi de împăratul cel muritor şi vremelnic, care numai peste trup are stăpînire, iar nu şi peste suflet, apoi eu, avînd Împărat fără de moarte, Care stăpîneşte peste toţi împăraţii şi peste toată suflarea şi sufletul omenesc, nu mă voi teme? Şi cum mă voi uni cu vrăjmaşul Lui, prin legătura însoţirii? Dacă cineva din robii tăi s-ar fi însoţit cu vrăjmaşul tău, oare ai fi binevoit la aceasta? Oare nu te-ai fi mîniat asupra robului tău? Deci nu te înşela, nici nădăjdui, că mă vei îndupleca cu cuvinte dulci. Apoi, de voieşti, apropie-te şi tu de Dumnezeul meu, iar de nu, omoară-mă, în foc aruncă-mă, cu bătăi mă răneşte, fiarelor mă dă şi oricare munci voieşti, pune-le asupra mea, dar eu ţie nu mă voi supune. Căci tu îmi eşti urît şi însoţirea ta îmi este ca o împrietenire cu dracii, iar nunta ta ca o groapă întunecoasă, pusă înaintea ochilor mei!"

Auzind acestea, Elevsie, îndată i s-a adăugat peste focul dragostei, focul mîniei şi-i ardea faţa ca focul. Căci astfel este dragostea, cînd este trecută cu vederea şi nebăgată în seamă. Deci, a poruncit să o dezbrace şi s-o întindă în patru părţi, legînd-o cu frînghii de mîini şi de picioare şi s-o bată cu vine uscate şi cu vergi, foarte tare. Şi a fost bătută sfînta de şase ostaşi multă vreme, pînă cînd au ostenit. Iar ea, deşi era cu firea vas neputincios, răbda cu bărbăţie. Şi, poruncind eparhul ostaşilor să înceteze a o mai bate, a zis către ea: "Iată, o! Iuliano, acestea sînt începuturile muncilor tale şi încă fără de asemănare mai mari chinuri te aşteaptă, de nu vei aduce jertfă marei Artemida". Iar muceniţa, mai cu înlesnire răbda bătăile cele date de ei, decît a auzi pe Elevsie grăindu-i şi aşteptînd încă a o îndupleca către voia sa. Apoi a răspuns: "O! cu adevărat nebun şi fără de minte, pentru ce nu mă munceşti mai mult, ce aştepţi încă? Căci mai gata sînt eu a răbda munci, decît tu a mă munci".

Atunci, sfînta a fost spînzurată de părul capului şi a stat astfel o parte din zi, încît şi pielea capului şi faţa ei s-au ridicat în sus de la locul lor, iar sprîncenele s-au ridicat mai sus decît fruntea. Iar Elevsie, din dragostea ce o avea către dînsa, avînd încă nădejde, o sfătuia cu cuvinte bune ca să se cruţe. Deci, zicîndu-i multe cuvinte momitoare şi rugătoare, văzînd că nu sporeşte nimic, mai mult s-a mîniat şi a poruncit să-i ardă coastele cu ţepuşe de fier înroşite, apoi să-i ardă subţiorile şi mijlocul şalelor. După aceea, coborînd-o de la locul de muncă, i-au legat mîinile înapoi şi cu un fier ascuţit au străpuns mijlocul ei, apoi, abia vie fiind, au aruncat-o în temniţă.

Zăcînd sfînta, aruncată în temniţă pe pămînt, striga către Dumnezeu: "Doamne, Dumnezeul meu, Atotputernice, Cel ce eşti nebiruit în putere şi tare întru lucruri, ia de la mine necazurile acestea şi mă izbăveşte de durerile care m-au cuprins, precum pe Daniil de la lei, pe Tecla din foc şi de la fiare. Tatăl meu şi maica mea m-au lăsat, iar Tu, Doamne, nu Te depărta de la mine, ci precum ai păzit odată pe Israel, care fugea prin mare, iar pe vrăjmaşii lui i-ai înecat, astfel şi pe mine acum mă păzeşte. Iar pe Elevsie, care a ridicat război asupra mea şi împreună cu el şi pe satana, care se sîrguieşte să-mi facă împiedicare, sfărîmă-i, Împărate nebiruit".

Astfel grăind sfînta către Dumnezeu şi încă rugăciunea fiind în gura ei, vrăjmaşul cel nevăzut, prefăcîndu-se în înger luminat, a venit la dînsa şi a zis: "O, Iuliano! rabzi munci grele, dar încă mai grele şi mai multe şi cu adevărat nesuferite ţi-a gătit Elevsie, iar tu, cînd vei fi scoasă, jertfeşte îndată, pentru că nu poţi mai mult să rabzi cumplitele munci". Atunci sfînta l-a întrebat: "Cine eşti tu?" Iar diavolul i-a răspuns: "Îngerul lui Dumnezeu sînt şi de vreme ce mult se îngrijeşte de tine Dumnezeu, de aceea m-a trimis la tine, voind să te supui eparhului şi să nu piară trupul tău cel sfărîmat cu multe munci, căci mult îndurat este Domnul şi-ţi va ierta aceea pentru neputinţa trupului tău rănit".

Acestea auzind, muceniţa s-a înspăimîntat şi s-a tulburat, căci vedea pe cel ce se arătase, cu chipul de înger, dar cu sfatul fiindu-i vrăjmaş. Apoi, suspinînd din adîncul inimii şi umplîndu-i-se ochii de lacrimi, a zis: "Doamne, Dumnezeul meu, ziditorule al tuturor, pe Care Te laudă puterile cereşti şi de Care se cutremură mulţimea dracilor, nu mă trece cu vederea pe mine, care pătimesc pentru Tine, ca nu cumva în loc de dulceaţă, să-mi dea mie amărăciune vrăjmaşul meu, ci arată-mi cine este acesta care grăieşte acum? Cine este cel ce zice că este robul Tău?"

Aşa a strigat sfînta şi îndată a fost auzită. Căci a venit din cer glas, zicînd: "Îndrăzneşte, Iuliano, Eu sînt cu tine, iar pe cel ce a venit la tine, prinde-l că ţi-am dat stăpînire şi putere asupra lui şi de la el însuşi te înştiinţează cine este şi pentru ce a venit la tine". Astfel glasul a urmat rugăciunii, iar glasului, minunea, pentru că îndată s-au dezlegat legăturile şi a căzut lanţul de pe coapsele ei. Apoi s-a sculat sfînta de la pămînt sănătoasă şi tare cu trupul. Iar diavolul stătea nemişcat, fiind ţinut cu puterea lui Dumnezeu, legat fiind cu legături nevăzute. Şi l-a apucat muceniţa ca pe un rob netrebnic şi l-a întrebat ca la o judecată cine este, de unde şi de cine este trimis? Iar el, deşi plin de minciuni, însă fiind silit de puterea Ziditorului tuturor care îl muncea pe el, chiar nevrînd, a început a spune adevărul:

"Eu sînt un diavol din domnii cei mai dintîi ai întunericului, trimis de tatăl meu satana ca să te ispitesc şi să te înşel pe tine. Pentru că mare rană am primit prin rugăciunile tale de la întreaga înţelepciune feciorească şi de la răbdarea ta cea bărbătească. Eu sînt acela care, odată cu pierzarea, am sfătuit pe Eva în Rai ca să calce porunca lui Dumnezeu. Eu am îndemnat pe Cain să ucidă pe fratele său Abel. Eu am învăţat pe Nabucodonosor să pună chipul cel de aur în cîmpul Deira. Eu sînt acela care am înşelat pe evrei ca să se închine idolilor. Eu l-am înnebunit pe înţeleptul Solomon, făcîndu-l iubitor de femei. Eu am sfătuit pe Irod spre uciderea pruncilor şi pe Iuda la vînzarea Învăţătorului său, apoi şi pe el la spînzurare. Eu am ridicat pe evrei ca să-l ucidă pe Ştefan cu pietre şi pe Neron să spînzure pe Petru cu capul în jos, iar pe Pavel să-l taie cu sabia".

Auzind acestea, Sfînta Iuliana a făcut altă minune, căci alte legături şi bătăi a pus asupra lui, afară de acele nevăzute cu care diavolul se legase de la Dumnezeu şi, el fiind legat, ea îl bătea. Şi o! minune, că pe duhul cel fără de trup şi nematerial, a putut sfînta a-l lega cu legături materiale şi a-l bate. Căci puterea lui Dumnezeu, care îl ţinea cu legături nescăpate şi cu nemincinoase răni îl muncea, l-a dat nevăzut în stăpînirea iubitei Sale mirese. Iar diavolul răbda dureri din mîinile cele fecioreşti, ca şi din mîinile lui Dumnezeu, pentru că cu biciul material i se dădeau răni nemateriale, adică din acelea cu care se munceşte de la Dumnezeu neamul diavolesc.

Atunci diavolul a început a striga: "Vai, mie, ce voi face acum şi cum voi scăpa? Pe mulţi am înşelat şi i-am aruncat în nevoi, iar acum singur înşelîndu-mă, am căzut în nevoie. Pe mulţi i-am înfăşurat cu legături şi cu răni, iar acum sînt singur legat şi cu bătăi rănit de mîinile fecioreşti. Pe mulţi i-am robit mie, iar acum singur sînt ţinut, ca un rob şi ca un prădat. O! tatăl meu satana, pentru ce m-ai trimis aici, cum n-ai ştiut ce mi se va întîmpla? Cum n-ai ştiut că nimic nu este mai puternic decît fecioria şi nimic nu este mai tare decît rugăciunile cele muceniceşti?" Astfel Sfînta Iuliana, muncind pe diavol toată noaptea, dimineaţa eparhul a poruncit s-o scoată din temniţă, dacă este vie.

Venind sfînta şi trăgînd după sine pe diavol, l-a aruncat la un loc de gunoaie ce s-a întîmplat în cale, apoi a venit înaintea lui Elevsie, strălucind cu frumuseţea feţei şi cu podoaba cea dintîi, fiind cu tot trupul sănătoasă, ca şi cum n-ar fi primit nici o muncă. Muncitorul minunîndu-se, a zis către dînsa: "Spune-mi, Iuliano, cînd şi cum ai învăţat această vrăjitorie şi cu ce meşteşug te-ai tămăduit aşa degrabă de răni, încît nimic nu se mai află pe tine?" Sfînta a răspuns: "Nu este în mine nici un meşteşug vrăjitoresc, ci puterea cea dumnezeiască negrăită şi atotputernică m-a tămăduit, care nu numai pe tine, ci şi pe tatăl tău satana l-a umplut de ruşine. Pe mine m-a făcut mai puternică decît voi amîndoi, că şi tu şi domnul tău, diavolul, sînteţi sub picioarele mele, pentru că am legat pe stăpînul tău, căruia îi slujeşti şi muncile tale în nimic le-am socotit. Astfel, Hristosul meu a sfărîmat aici puterea voastră, iar acolo, ţie şi tatălui tău şi slujitorilor voştri, v-a gătit focul cel veşnic, tartarul cel înfricoşat, întunericul cel dinafară şi viermii cei neadormiţi, pe care munci le vei moşteni degrabă". 

  Tiranul, auzind din gura sfintei despre focul cel veşnic, îndată a poruncit să gătească un foc mare şi a ars un cuptor, unde a aruncat pe sfînta. Ea, stînd în văpaia focului nevătămată, se ruga către Domnul său cu lacrimi şi acele puţine lacrimi s-au făcut ca două rîuri mari, care au stins tot focul. Atunci poporul Nicomidiei a fost cuprins de mare spaimă şi a crezut în Hristos, ca la cinci sute de bărbaţi, iar femei o sută treizeci. Aceştia toţi au strigat: "Unul este Dumnezeu, unul este Acela pe Care Îl proslăveşte muceniţa Iuliana şi noi credem într-însul, iar de închinarea idolilor cea elinească ne lepădăm. Sîntem creştini, să vină peste noi sabia, focul şi orice fel de moarte cumplită, sîntem gata împreună cu Iuliana a muri pentru unul adevăratul Dumnezeu".

  Zicînd ei aceasta cu mare glas, îndată a poruncit eparhul să scoată ostaşii înarmaţi şi pe toţi cei ce au crezut, despărţindu-i din privelişte, să-i taie pînă la unul. Şi aşa s-a făcut. Apoi toţi cu bucurie îşi plecau grumajii sub sabie şi mureau pentru Hristos, botezîndu-se în sîngele lor. Muncitorul, cu neîmblînzită mînie, tulburîndu-se, a poruncit să arunce pe sfînta, goală, într-o căldare plină cu plumb topit şi s-o fiarbă mult timp, ca pe nişte bucate. Dar sfintei i s-a făcut căldarea aceea ca o baie caldă, după multe osteneli, nevătămînd deloc trupul ei cel curat, decît numai a o spăla ca o baie minunată, căci s-a pogorît la dînsa îngerul Domnului şi a păzit-o nevătămată. Iar focul s-a pornit asupra celor ce stau împrejur şi a făcut ceea ce altădată a făcut cuptorul haldeilor, căci pe toţi cîţi i-a ajuns, i-a făcut cenuşă. Apoi şi căldarea s-a sfărîmat şi a ieşit muceniţa întreagă, iar poporul, înspăimîntîndu-se, o înconjura ca pe o zidire înaltă căci sfînta era cu statul mai înaltă decît toţi.

  Văzînd muncitorul toate acestea şi pe schingiuitorii săi mistuiţi de foc, s-a îndrăcit de mînie şi nu se pricepea ce va face mai mult, căci acum slăbiseră toate chinurile lui. Deci, fiind ruşinat şi batjocorit de o fecioară, a început a-şi smulge părul, a-şi zgîria faţa, a-şi rupe hainele de pe dînsul şi a vorbi multe hule şi cuvinte dosăditoare asupra zeilor săi, căci slujind lor, n-a putut să biruiască pe o fecioară. Apoi a osîndit pe Sfînta Muceniţă Iuliana la tăiere de sabie. Şi a venit iarăşi diavolul acela care fusese prins şi bătut de sfînta muceniţă în temniţă, dar stătea departe - că încă se temea şi pomenea bătăile - şi ca un om se bucura pentru osîndirea ei la moarte. Apoi îndemna pe gealaţi s-o ia mai degrabă şi s-o omoare. Sfînta fecioară, cînd s-a uitat asupra lui cu ochi groaznici, îndată diavolul a tremurat şi a strigat: "Vai, mie, că iarăşi vrea să mă apuce în mîinile sale această nemilostivă!" Zicînd acestea înaintea tuturor, a pierit dinaintea lor, iar ostaşii, luînd pe muceniţă, au dus-o la locul de ucidere.

  Sfînta mergea ca şi cum ar merge la o nuntă şi se grăbea, bucurîndu-se şi veselindu-se. Apoi, rugîndu-se, şi-a plecat sub sabie sfîntul său cap şi a fost tăiat, unindu-se cu iubitul său Mire, Hristos Domnul, pentru Care a pătimit cu osîrdie. Iar o femeie oarecare, romană, cu numele Sofia, venind atunci în Nicomidia pentru o trebuinţă oarecare şi întorcîndu-se înapoi la Roma, a luat cu dînsa trupul muceniţei lui Hristos, Iuliana şi, ducîndu-l în casa sa, după o vreme a zidit o biserică frumoasă în numele ei, precum se cuvenea muceniţei şi a pus într-însa sfintele ei moaşte cu mare slavă. Iar pe Elevsie degrabă l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, căci el, plutind pe mare, s-a ridicat o furtună care a spart corabia şi s-au înecat cei ce erau în corabie. Elevsie, spre mai mare pedeapsă, s-a izbăvit de înecare şi a fost aruncat într-un ostrov, unde a fost mîncat de fiare, pierind ticălosul păgîn şi primind vrednică răsplată pentru faptele sale, pentru uciderea nevinovată a Sfintei fecioare Iuliana.

  Astfel a fost dragostea ei cea către Hristos, astfel a fost sfîrşitul pătimirii ei. A fost logodită cu Elevsie în al nouălea an de la naşterea sa, iar în al optsprezecelea cu sîngele său s-a făcut mireasă lui Hristos, a Mirelui celui fără de moarte, punîndu-şi pentru El sufletul său. Acum se veseleşte în cămările cele cereşti cu Hristos, Domnul cel lăudat de toată zidirea în vecii vecilor. Amin.

Hristos este cu noi!

20Decembrie-SFANTUL IOAN DE KRONSTADT

“Sfântul Ioan s-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia, la 18 octombrie 1829, într-o foarte săracă familie preoţească. Cei mai mulţi dintre strămoşii săi, vreme de cel puţin 350 de ani, au fost preoţi sau cantori [dascali, cantareti] sau au slujit într-un fel sau altul Bisericii, astfel că Ioan a fost blagoslovit cu o creştere foarte evlavioasă. Tatăl său îl lua foarte des la slujbele bisericii, iar acasă vorbea adeseori cu el despre Hristos şi sfinţi. El însuşi spune: „Pe cât îmi pot aduce aminte, din cea mai fragedă pruncie, pe când aveam patru sau şase ani, părinţii mei mi-au sădit obişnuinţa rugăciunii, şi prin pilda lor m-au făcut să fiu un copil în armonie cu religia“.

În ultimii săi ani, vorbind uneia din fiicele sale duhovniceşti, Stareţa Taisia, Sfântul Ioan i-a spus: „Ştii ce anume a pus temelia întoarcerii mele către Dumnezeu şi ce anume, încă din copilărie mi-a încălzit inima cu dragostea de El? Sfintele Evanghelii. Tata avea Noul Testament în slavonă, iar mie îmi plăcea să citesc minunata carte când veneam acasă în vacanţele şcolar; stilul şi simplitatea povestirii o făcea accesibilă judecăţii mele copilăreşti. Am citit Evangheliile, m-am desfătat cu ele şi am aflat în ele o mângâiere de neînlocuit. Acest Nou Testament l-am avut cu mine şi la şcoală. Aş putea spune că Noul Testament mi-a fost prietenul copilăriei, dascăl, călăuzire şi mângâiere…“

A învăţat cu mare greutate să citească, iar în primii ani de şcoală se chinuia să înţeleagă şi să reţină lecţiile. Dar pe la zece ani, după ce s-a rugat cu înfocare şi îndelung, cerând ajutorul lui Dumnezeu, amândouă aceste neputinţe au fost cu totul tămăduite prin harul lui Dumnezeu.

Pe când era la Academie, învăţând pentru a se face preot, Sfântul Ioan visa să ajungă mai întâi propovăduitor între păgâni, mai ales în Alaska. Dar când şi-a dat seama că însuşi poporul său avea mare nevoie de învăţătură, a început a râvni să fie un preot care să-şi slujească şi să-şi înveţe poporul. Într-o noapte s-a văzut în vis intrând într-o catedrală. Mai târziu, când a vizitat catedrala din Kronstadt, un mare port din nordul Rusiei, a recunoscut-o ca fiind cea din visul său. S-a căsătorit cu Elisabeta, fiica protoiererului catedralei (aflat în pragul pensionării), şi a ajuns preot acolo în 1855.

Prima sa predică arată obârşia deosebitului său succes ca preot, iar ceea ce a spus atunci despre dragoste se potriveşte creştinilor din toate timpurile: „Îmi simt slăbiciunea şi nevrednicia de a săvârşi cea mai înaltă slujire de pe pământ, însă ştiu ce anume mă poate face vrednic de cinul preoţesc… este dragostea pentru Hristos şi pentru toţi oamenii, Dragostea este o forţă uriaşă; ea îl face tare pe cel slab şi mare pe cel mic. Aceasta e însuşirea dragostei curate, a dragostei Evangheliilor. Dumnezeul meu, care este cu totul dragoste, îmi dă o putere din dragostea aceasta şi o aprinde cu flacără mare prin Sfântul Său Duh“.

Părintele Ioan ştia de la început că dragostea faţă de toţi oamenii – nu numai faţă de cei din întinsa sa parohie, ci faţă de toţi cei din oraş, inclusiv săracii şi răufăcătorii – va însemna pentru el o trudă nemaipomenită. Este limpede că simţea nevoia unei căsătorii cu o rânduiala neobişnuită. Astfel că, încă de la începutul căsătoriei lor, i-a spus soţiei că vroia să trăiască cu ea ca frate şi soră, spre a se putea dărui mai deplin slujirii lui Dumnezeu şi celorlalţi oameni. Deşi la început soţia sa nu s-a bucurat de această propunere, cu timpul a ajuns nu numai să o primească, ci şi să-i fie ajutor şi sprijin nepreţuit în marea lui misiune. Negreşit că era greu să trebuiască să-ţi „împarţi” soţul iubit cu atât de mulţi oameni – ca el să fie plecat, slujind celorlalţi mai tot timpul – dar poate că această grea jertfă a fost una din cele mai mari ofrande ale sale. Căci a reuşit să accepte acest fel de vieţuire neobişnuită cu bucurie, socotindu-l pe Sfântul Ioan ce pe o „comoară de obşte” ce trebuia îngrijită şi ocrotită. Nepoata lor, pe care mai târziu au crescut-o în propria casă, aduce mărturie limpede despre acest lucru, ca şi despre marea dragoste dintre ei, aşa cum vedem din amintirile ei de mai jos.

Spre a da o oarecare idee despre slujirea „practică” a Sfântului Ioan, putem înşirui principalele componente ale „Casei muncii ziditoare“ pe care a înfiinţat-o pentru săracii oraşului. Ea cuprindea o şcoală elementară gratuită (Sfântul Ioan iubea în mod deosebit copiii, spunând că în ei chipul lui Dumnezeu era mai vădit), un atelier de tâmplărie, o clasă de desen, un atelier de cusut pentru femei, un atelier de cizmărie, o bibliotecă pentru copii, o colecţie zoologică, o sală de gimnastică şi o librărie pentru copii şi adulţi. A organizat şi lecţii de catehizare pentru adolescenţi şi copii, conferinţe pe diferite teme, a înfiinţat o sală de lectură pentru copii, o bibliotecă cu taxă, un cămin de orfani, o tabără de vară pentru copii, un adăpost pentru alcoolici, îngrijire medicală gratuită şi mese gratuite pentru săraci.

De obicei, Părintele Ioan îşi începea ziua la orele trei dimineaţa şi adeseori nu se culca până la miezul nopţii. Pe lângă faptul că organiza ajutorarea săracilor, prin strângerea de fonduri şi chivernisirea lor, el însuşi petrecea multe ore pe zi între oameni – cercetând, mângâind, aducându-le hrană, făcând rost de medicamente pentru bolnavi şi aşa mai departe.

Din multele donaţii pe care le primea, a mai zidit în sărăcăciosul sat unde se născuse o biserică, o şcoală, un orfelinat, un joagăr, un magazin cooperatist şi o mănăstire. Printre multele sale realizări trebuie pomenită şi frumoasa mănăstire Sfântul Ioan din Rila, pe care a întemeiat-o. În subsolul bisericii acesteia a zidit o capelă închinată Sfântului Prooroc Ilie şi Sfintei Teodora – sfinţii patroni ai părinţilor săi. Acolo a şi cerut să fie înmormântat.

Însă mai presus de toate, Sfântul Ioan a fost un mare om de rugăciune, care iubea slujbele bisericii. Slujea Sfânta Liturghie în fiecare zi şi îndemna pe oameni să se împărtăşească cât mai des (uneori erau cinci mii de credincioşi care se împărtăşeau la Liturghie, astfel că slujba ţinea mai multe ore). Sfântul Siluan Athonitul (24 septembrie), contemporan cu Sfântul Ioan, spunea despre el:

„Îmi aduc aminte cum după Liturghie, atunci când trăsura sa trăgea, iar el se urca în ea ca să se aşeze, oamenii năvăleau împrejurul lui, cerându-i blagoslovenia; şi în tot acel vacarm, sufletul lui rămânea răpit în Dumnezeu. Atenţia sa rămânea neabătută în mijlocul mulţimii şi nu îşi pierdea pacea sufletească. Vă întreb, cum oare izbândea aceasta? Izbutea aceasta, şi nu se tulbura, fiindcă iubea oamenii şi nu înceta să se roage Domnului pentru ei“.

Aşa cum am spus, Sfântul Ioan iubea copiii şi era adânc preocupat de educaţia lor. Stăruia să predea el însuşi Noul Testament şi alte ore la liceu şi să asigure din micul său salariu educaţia nepoatei sale şi, cum spune ea însăşi, „urmărea progresele mele cu un interes neabătut, uitându-se săptămânal în carnetul meu de note şi semnându-l”.

El a văzut valoarea educaţiei seculare, dar şi-a dat seama că aspectul cel mai însemnat al educaţiei era „educaţia inimii” – educaţia e poate fi deplin asigurată numai de către Biserică. Cum spunea el însuşi:

„Poţi fi savant, dar vai, un om foarte rău... Trebuie să educăm oamenii să nu fie doar nişte învăţaţi şi oameni folositori societăţii, ci şi – ceea ce este cu mult mai însemnat şi folositor - să fie creştini buni şi cu frica lui Dumnezeu… Rugaţi-vă lui Dumnezeu ca, din suma totală a cunoştinţelor dobândite, să crească în sufletul copiilor un întreg un întreg armonios – acel sănătos sistem creştin de cunoştinţe, rânduieli şi deprinderi ce înfăţişează adevărata educaţie creştinească… Dar dacă elevii noştri chiulesc de la sfintele slujbe spre a-şi face lecţiile ce sunt legate, strict vorbind, de lucruri lumeşti; şi dacă, atunci când se află în biserică, îşi fac griji pentru temele de acasă, astfel încât slujba nu le poate hrăni mintea şi inima; şi dacă se plictisesc în biserică, atunci activitatea pedagogică va avea de suferit. Căci cea mai bună educaţie este negreşit cea dată de Biserică, cu minunatele şi cereştile ei slujbe, ce pătrund direct înăuntrul fiinţei omului.”

Pe lângă toate operele de binefacere şi slăvita slujire a Liturghiei, Părintele Ioan era binecunoscut pentru discernământul său duhovnicesc, în calitate de duhovnic, şi pentru rugăciunile sale vindecătoare. Multe minuni s-au făcut prin rugăciunile Părintelui Ioan, atât în timpul vieţii, cât şi după moarte.

În ultimii trei ani ai vieţii, Părintele Ioan a îndurat mari dureri din pricina bolii. Şi Matuşka Elisabeta era foarte bolnavă şi se necăjea că nu poate să-l îngrijească. Cu trei zile înainte de moartea lui, când i s-a spus despre supărarea ei, el a zis: „Spune-i soţiei mele ca este întotdeauna cu mine, şi eu sunt întotdeauna cu ea“. Aceste cuvinte i-au adus mare mângâiere, atunci şi după moartea lui

Cunoscând de mai înainte ziua morţii sale, Sfântul Ioan a trecut cu pace în lumea de dincolo, la 20 decembrie 1908, la vârsta de 79 de ani. Întreaga Rusie a jelit pierderea celui mai iubit păstor al ei; douăzeci de mii de oameni i-au urmat sicriul în alai. Însuşi Împăratul Nicolae al II-lea a poruncit să se ţină o slujbă de pomenire la moartea lui.

Matuşka Elisabeta a jelit adânc plecarea iubitului ei soţ. Şi ea s-a pregătit cu grijă pentru moartea veşnică – căindu-se de toate păcatele şi primind zilnic Sfânta Împărtăşanie în ultimul an al vieţii. S-a împărtăşit pentru ultima oară la 21 mai 1909 şi a părăsit această viaţă cu pace în dimineaţa următoare, pe când i se citea rugăciunea de ieşire a sufletului.

După cum spunea nepoata ei, Mătuşka Elisabeta „nu şi-a îngăduit niciodată să se amestece în treburile Batiuşkăi; n-a încercat niciodată să iasă în faţă sau să treacă drept egala lui; rămânând mereu în umbră, ea strălucea de razele slavei lui, ale minunatelor lui fapte creştineşti“. Deşi un asemenea rol este adeseori nu numai evitat în zilele noastre, ci chiar dispreţuit, trebuie să înţelegem că o parte din marea roadă adusă de Sfântul Ioan a fost posibilă doar prin dragostea jertfelnică a soţiei sale, iar acea roadă a fost desigur vrednică de o aşa mare jertfă. Având în vedere roada la producerea căreia a ajutat acea jertfă, putem negreşit să înţelegem care a fost ecoul „neţărmuritei” recunoştinţe pentru însemnatul rol al Matuşkăi Elisabeta în slujirea soţului ei – chiar dacă acest rol a trecut cu totul neobservat.

Deşi această pereche a avut o viaţă de familie neobişnuită, prin vădita lor străduinţă întru mântuire, înţelegând viaţa aceasta ca pregătire pentru Împărăţia cerească, ca şi prin dragostea şi dăruirea lor unul faţă de altul şi faţă de toţi cei din jurul lor, ei pot fi pildă tuturor”.

(David şi Mary Ford, „Căsătoria, cale spre sfinţenie. Vieţile sfinţilor căsătoriţi”, Ed. Sophia, Bucuresti, 2001)

Hristos este cu noi!

20-Decembrie,Sfântul sfinţit mucenic Ignatie Teoforul sau, purtatorul de Dumnezeu.

Sfântul sfinţitul mucenic Ignatie Teoforul a fost al treilea episcop al Antiohiei [1] (în Syria), după Apostolul Petru şi Evod (prăznuit la 7 septembrie), căruia i-a urmat în scaun pe la anul 68. A murit în anul 107 în timpul unei persecuţii împotriva creştinilor din vremea împăratului Traian. Prăznuirea lui principală este la 20 decembrie, iar la 29 ianuarie se face pomenire, în calendarul ortodox, de aducerea moaştelor sale de la Roma la Antiohia.

Teofor

Există două ipoteze prinvind numirea de "Teoforul", care poate însemna atât "purtătorul de Dumnezeu" cât şi "cel purtat de Dumnezeu": 
Unii spun că sfântul Ignatie a fost numit de creştinii din vremea sa deja ca "purtător de Dumnezeu" din cauza harului cu care Dumnezeu l-a înzestrat, cum se poate vedea şi din scrierile sale. 

Alţii spun că Sfântul Ignatie a fost copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor"; şi: "Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte". De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu.

Viaţa şi mucenicia

Sfântul mucenic Ignatie a fost urmaş direct al apostolilor, a fost al doilea episcop / patriarh al Antiohiei, după Evod (+68, unul din cei 70 de apostoli). A fost ucenic al sfântului apostol Petru şi, împreună cu sfântul Policarp, episcop de Smirna, al sfântului apostol şi evanghelist Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu. 

Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat îndelung şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Iisus Hristos. De aceea a fost chinuit şi în felurite chipuri; dar arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, "ca să ajung, spunea el, pâine curată lui Dumnezeu". În Roma a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari. Pe acestea le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia, dându-le fraţilor, ca un dar dorit. Aceştia le-au aşezat cu toată cinstea aceste sfinte moaşte în pământ. Biserica prăznuieşte cu bucurie sărbătoarea Aducerii moaştelor sfântului Ignatie Teoforul la 29 ianuarie. 

Posteritatea

Cele şapte scrisori care au rămas de la sfântul Ignatie l-au făcut să fie considerat ca cel mai important dintre Părinţii apostolici. 

Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.

Scrierile

De la sfântul Ignatie au rămas 7 scrisori, de o deosebită importanţă. Acestea au fost traduse şi publicate în limba română de către preotul profesor universitar Dumitru Fecioru, în volumul: Scrierile Părinţilor apostolici, traducere, note şi indice de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, colecţia "Părinţi şi scriitori bisericeşti (PSB) 1" (reeditat de EIBMBOR de mai multe ori): 
Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Efeseni 
Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Magnezieni 
Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Tralieni 
Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Romani 
Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Filadelfieni 
Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Smirneni 
Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Sfântul Policarp al Smirnei 

Scrisorile către comunităţile din Efes, Magnesia, Tralles şi Roma le-a scris din Smirna, când era dus sub gardă spre Roma. Apoi, din Troa, a scris Bisericilor din Filadelfia şi Smirna, şi lui Policarp al Smirnei. 

Ignatie introduce în circulaţie noţiuni de bază ale vocabularului teologic: "Dumnezeu întrupat" (Către Efeseni 7, 2), "Dumnezeu-Hristos" (Către Smirneni 10, 1), "creştinătate", "Biserica universală" ("Unde este Hristos, acolo este Biserica universală/sobornicească" - Către Smirneni 8, 2), "leacul nemuririi" (i.e. Euharistia - Către Efeseni 20, 2). 

Aceste scrisori s-au dovedit a fi influente în dezvoltarea teologiei creștine, întrucât numărul de scrieri din această perioadă a istoriei Bisericii este foarte mic. În mod evident, acestea au fost scrise în mare grabă și fără o planificare prealabilă, cu propoziții nedelimitate și o succedare neordonată a gândurilor. Ignatie este primul scriitor creștin cunoscut care insistă mult asupra principiului existenței unui singur episcop în fiecare oraș, asistat de presbiteri (preoți) și diaconi. Scrierile mai timpurii vorbesc fie de episcopi, fie de presbiteri și lasă impresia că ar fie existat mai mult de un episcop în fiecare comunitate. Ignatie insistă și pe valoarea Euharistiei, numită "leac spre nemurire". Pentru cititorul modern poate părea bizară dorința sa de a avea o mucenicie sângeroasă, lucru exprimat de el uneori foarte plastic în scrierile sale. Dar studierea atentă a dimensiunii soteriologice a scrierilor sale arată că el privește mântuirea ca izbăvire de puterea și frica morții. Astfel că pentru el a încerca să fugă de mucenicie ar echivala cu reîntoarcerea sub frica și puterea morții. 

Astăzi se crede că doar versiunile mai scurte ale celor șapte scrisori sunt într-adevăr scrieri ale Sf. Ignatie. Se crede că versiunile mai lungi cuprind adăugiri datând din secolul al V-lea, scrise pentru a-l înscrie - postum - pe Sf. Ignatie ca martor în unele dispute teologice din acea perioadă. Se consideră că alte scrisori care i-au fost atribuite, ca și istorisirea martiriului său de către un martor ocular sunt simple falsuri datând din aceeași perioadă.


Citate extrase

"As a pilot calls on winds and a storm-tossed mariner looks homeward, so the times call on you to win your way to God. As God's athlete, be sober; the stake is immortality and eternal life." 

Imnografie

Tropar (Glasul 4) 
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. 

Condac (Glasul 4) 

De la Răsărit astăzi te-ai înălţat şi toată făptura ai luminat-o cu învăţăturile Mirelui, Celui împodobit de Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu Ignatie. 

Iconografie

Sfântul Ignatie Teoforul este reprezentat, conform Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sofia, București, 2000, p. 152), ca un episcop bătrân, cu barba lungă, spunând următoarele: "Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Cela ce ești unul sfânt, [Carele primești jertfă de laudă de la cei ce te cheamă pe tine cu toată inima...]" 

Iar pentru icoana care reprezintă mucenicia sa (pomenită la 20 decembrie), erminia precizează doar că se săvârșește fiind mâncat de lei. Frecvent, sunt reprezentati doi lei care il atacă pe Sfânt, care apare așa cum este descris mai sus, cu veșmintele episcopale.

Hristos este cu noi!

Sfântul Daniil bâtrânul sihastru de la Voronet

Sfântul Daniil Sihastru- duhovnicul Sfântului Ştefan cel Mare

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet,de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, cu îngerii împreună, se bucură, Cuvioase Părinte Daniil, duhul tău.

Sfântul Cuvois Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari pustnici pe care i-a cunoscut pământul Moldovei. S-a născut pe la începutul secoului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi, primind din botez numele de Dumitru. Părinţii săi erau simpli ţărani evlavioşi, cu toate că există şi teorii potrivit cărora părinţii săi erau un neam ales, din rândul căruia se ridicase şi mitropolitul Grigorie Roşca.


Muncind pe moşia episcopiei Rădăuţilor, tânărul Dumitru a cunoscut călugări şi slujitori bisericeşti, de la care a primit multe învăţături creştineşti, astfel că el se simţea atras de viaţa monahală. De aceea, va îmbrăca haina monahală la mânăstirea pe lângă care se născuse, primind numele de David. După o perioadă de ascultare la biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi, dornic de desăvârşire, călugărul David va pleca de la Rădăuţi, poposind la schitul Sfântul Lavrentie, de la Laura, un sat situat la 5-6 kilometri de Putna. Aici va primi ascultarea de a împleti coşuri de nuiele. După o vreme va îmbrăca schima cea mare, primind numele de Daniil, şi se va retrage în munte, într-un loc tainic, pe o stâncă de pe malul pârâului Viţeul. Aici va dăltui, cu multă trudă, un paraclis, iar dedesubt, o chilie.

Sârguinţa acestui ostaş al lui Hristos era binecunoscută la scaunul mitropolitan al Sucevei, şi chiar şi la curtea domnească a ţării. Se spune că încă din vremea copilăriei sale, Ştefan cel Mare venea la chilia Sfântului, pentru a primi poveţe şi îndrumări, obicei pe care l-a păstrat şi în timpul domniei sale. Înduplecat de Daniil, domnitorul va lua hotărârea de a zidi, în apropierea chiliei sale, mânăstirea Putna, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.La această mănăstire se află păstrat un deget (arătător), îmbrăcat cu ferecături de argint, care, potrivit tradiţiei, este al Cuviosului. Cu acest deget ar fi arătat Cuviosul domnitorului locul cel mai bun pentru ridicarea ctitoriei sale.

În condiţiile vieţii zgomotoase care apăruse pe valea Putnei, sihăstria Cuviosului era tot mai des tulburată de oameni, astfel că acesta nu mai avea liniştea pe care şi-o dorea. Auzind, în 1477, şi faptul că voievodul, clericii şi credincioşii plănuiau instalarea sa ca mitropolit, în locul mitropolitului Teoctist I, care se mutase la Domnul, Cuviosul, călăuzit de duhul smereniei, a trecut munţii spre miazăzi şi s-a oprit într-un loc liniştit de pe malul Voroneţului, asemănător cu acela de pe malul Viţeului, pe o stâncă numită Şoimul. Printre ucenicii care îi va avea aici se va număra şi viitorul mitropolit Grigorie Roşca. Tot aici va veni, în vremuri de restrişte şi de cumpănă, şi vechiul şi însemnatul lui ucenic, Ştefan cel Mare.

De asemenea, datorită mulţimii ucenicilor săi, Cuviosul va sta la originea unei mişcări isihaste, care s-a răspândit la mânăstirile şi schiturile din zonă. Prin harul lui Dumnezeu, el primise darul vindecărilor, al alungării demonilor şi al sfătuirilor şi alinărilor pentru cei ce se aflau în suferinţă


S-a afirmat că Daniil Sihastrul ar fi condus, în ultimii ani ai vieţii sale, mânăstirea Voroneţ, în calitate de stareţ. Această teorie nu are un temei istoric sigur, deoarece în acea perioadă, conducătorul unei mânăstiri era menţionat cu titulatura de „egumen” şi nu cu aceea de „stareţ”. Este drept că unele documente ale sec. al XVI-lea vorbesc despre Cuvios ca fiind „sfântul stareţ”, dar această titulatură face referire mai degrabă la calitatea de părinte duhovnicesc al ucenicilor şi fraţilor din mânăstire. În plus este greu de crezut că la aceea vârstă a bătrâneţii ar fi primit „deşertăciunea” de care fugise la anii tinereţii.

Cuviosul a fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii mânăstirii Voroneţ. Mormântul său este acoperit de o lespede de gresie groasă, cu o inscripţie, care însă nu conţine însă nici o indicaţie în legătură cu data trecerii Sfântului la cele veşnice. Pentru identificarea înfăţişării exterioare şi a fizionomiei sale morale, putem cerceta câteva reprezentări ale Sfântului, care au fost descoperite de-a lungul vremii. Este vorba despre fresca de pe faţada sudică a pridvorului bisericii mânăstirii Voroneţ, în care Daniil apare alături de mitropolitul Grigorie Roşca. Apoi, chipul Cuviosului apare într-un Tetraevanghel, dăruit mânăstirii Voroneţ, de mitropolitul Grigorie Roşca. Din studierea acestor două reprezentări ale Cuviosului putem trage flacără nestinsă a Ortodoxiei.

În 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a+p canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.

Viaţa Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul

Acest Sfânt Cuvios s-a născut din părinţi dreptcredincioşi, într-un sat din ţinutul Rădăuţi. Din copilărie, cuprins de o deosebită râvnă pentru cele duhovniceşti, a părăsit casa părintească şi a trăit o vreme în obştea cuvioşilor părinţi de la biserica Sfântului Nicolae din Rădăuţi, nevoindu-se pentru sporirea credinţei şi a faptelor bune, iubind foarte mult rugăciunea şi privegherile de toată noaptea.
Îmbogăţindu-se în cunoştinţele teologice din citirea cărţilor de slujbă şi din scrierile Sfinţilor Părinţi, arătând ascultare şi smerenie în toate cele încredinţate de stareţul acelei obşti călugăreşti de la Catedrala din Rădăuţi, a primit chipul îngeresc al vieţii călugăreşti o dată cu numele de David.

Râvnind spre mai multe nevoinţe duhovniceşti, s-a îndreptat la mănăstirea Sfântului Lavrentie, aproape de satul Laura de astăzi, la 30 de kilometri depărtare de Rădăuţi; aici ziua lucra împreună cu toţi ostenitorii sfintei mănăstiri, iar noaptea în chilia sa, petrecea în necontenită rugăciune şi priveghere. Cunoscându-i râvna şi simţindu-i dorinţa neîncetată după Dumnezeu, cu sfatul părintelui său duhovnicesc, egumenul acelei lavre i-a dat schima cea mare şi i-a pus numele Daniil.

Nu după multă vreme de la primirea schimei, cu binecuvântarea stareţului, se retrage în codrii locului, pe valea pârâului Viţău, azi localitatea Putna, unde, cu ajutorul ciobanilor şi ai altor iubitori de viaţă duhovnicească şi cinstitori ai sihaştrilor, sapă într-o stâncă o chilie pe care o vedem şi astăzi, la un kilometru depărtare de Mănăstirea Putna. Cunoscut ca mare nevoitor al sfintelor rugăciuni, Cuviosul Daniil este cercetat de mulţi credincioşi pentru a primi sfat şi învăţătură de trăire creştinească şi, mai ales, vindecare de bolile sufleteşti şi trupeşti. Un alt loc unde a sihăstrit Cuviosul Daniil este Stânca Şoimului, lângă Voroneţ. Şi aici a fost cercetat de credincioşi pentru folosul cel duhovnicesc. Între nenumăraţii săi fii duhovniceşti care l-au cercetat, amintim pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, aşa cum arată cronica lui Ion Neculce şi alte multe însemnări din paginile de istorie ale neamului şi Bisericii noastre străbune.

Sfântul Voievod Ştefan Vodă, venind la chilia Sfântului Daniil, l-a găsit în rugăciune şi, aşteptând să-şi termine rugăciunea, a primit sfat şi binecuvântare de la el.
Când pomenim aceste două nume, noi, fiii Bisericii lui Hristos, nu ştim pe care să-l cinstim mai mult: pe nevoitorul rugăciunii, Daniil Sihastrul, sau pe viteazul apărător al credinţei strămoşeşti şi al gliei străbune, Sfântul Ştefan cel Mare. Aceasta pentru că amândoi au fost iubitori deopotrivă ai rugăciunii şi ai Casei lui Dumnezeu. Cuvintele încrustate pe piatra de mormânt a Cuviosului Daniil, pusă de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare: Acesta este mormântul Părintelui nostru David, schimnicul Daniil, arată legătura fiului cu părintele său duhovnicesc. De aceea şi rânduiala statornicită de Biserica noastră este ca aceşti doi bărbaţi, prea iubitori de Dumnezeu, să fie cinstiţi cu aleasă slujbă de prăznuire, întrucât amândoi au stăruit în rugăciune, credinţă curată şi iubire de neam.
După îngroparea sa în biserica Mănăstirii Voroneţ, unde a povăţuit multă vreme pe ostenitorii acelei obşti, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este cinstit şi pomenit împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ca ocrotitori ai sfintei mănăstiri. La mormântul său străjuieşte un sfeşnic cu lumânare aprinsă. Credincioşii vin mereu pentru a primi binecuvântare şi ajutor duhovnicesc, dobândind vindecări de bolile sufleteşti, aşa cum se arată în diferite scrieri.
Pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Voroneţ, deasupra uşii de intrare, pe latura de sud, este zugrăvit chipul Sfântului Daniil alături de cel al Mitropolitului Grigore Roşca, alt fiu duhovnicesc al său. Pe sulul de pergament pe care Cuviosul Daniil îl ţine în mână sunt scrise cuvintele: Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Învăţa-vă-voi frica Domnului, cine este omul...
Această frică de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii, să ne călăuzească şi pe noi în toate zilele vieţii. Cu rugăciunile Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastrul numit şi cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Hristos este cu noi!