P.S.Vincentiu-Pastorala de Craciun 2009-

† V I N C E N T I U

Prin harul lui Dumnezeu
Episcop al Sloboziei si Cãlãrasilor

Iubitului meu cler si popor,
har si pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru,
iar din parte-mi, arhieresti binecuvântãri !


Iatã, vã vestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul. Cãci ni S-a nãscut azi Mântuitor, care este
Hristos Domnul, în cetatea lui David (Luca 2,10-11)

Dreptmãritori crestini,

Acestea sunt cuvintele pe care îngerul le-a
adresat pãstorilor din Betleem în noaptea
sfântã a Naºterii Mântuitorului. Pãstorii au
vãzut ºi au auzit mulþime de îngeri lãudând pe Dumnezeu
ºi zicând: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe
pãmânt pace, între oameni bunãvoire“ (Luca 2,4).
Binecuvântatã ºi unicã este vestea cea mare, vestea
cea bunã a mântuirii, primitã de întreaga umanitate, în
Betleem, cetatea lui David.
Prin Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos pacea s-a
sãlãºluit în toatã creaþia ºi bunãvoirea între oameni, pentru
cã Fiul lui Dumnezeu S-a nãscut „ca lumea viaþã sã aibã
ºi încã din belºug“ (In 10,10).
1
Sfânta Evanghelie, vestea cea bunã a mântuirii, mãrturise
ºte cã Dumnezeu S-a fãcut prezent în lume prin Naºterea
ºi Învierea din morþi a Fiului Sãu, Unul-Nãscut Iisus
Hristos; ea mãrturiseºte adevãrul ºi mãreþia Ortodoxiei
sau a dreptei credinþe: „Dumnezeu S-a arãtat în trup, S-a
îndreptat în Duhul, a fost vãzut de îngeri, S-a propovãduit
între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înãlþat întru slavã“
(1 Timotei 3,16). În persoana lui Iisus din Nazaret,
Dumnezeu S-a fãcut Om, nãscându-Se din Fecioara Maria,
în Betleem, cetatea lui David, ºi S-a manifestat în mijlocul
oamenilor ca Mântuitor, Hristos ºi Domn.
Naºterea Mântuitorului Hristos a fost necesarã, pentru
cã omul nu se putea mântui prin el însuºi. Hristos ºi-a
asumat prin întrupare atât condiþia vieþii noastre, cât ºi
cea a morþii noastre, pentru ca noi sã ne putem împãrtãºi
de viaþa Lui. Hristos trebuia sã devinã ceea ce suntem
noi, pentru ca noi sã avem posibilitatea sã devenim ceea
ce este El, în deplinãtatea vieþii ºi slavei Sale.
Prin Naºterea Mântuitorului Hristos, oamenii L-au
putut vedea pe Dumnezeu; s-a refãcut astfel legãtura între
cer ºi pãmânt. Mântuitorul a adus oamenilor o viaþã nouã,
ne-a redat demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, ne-a deschis
porþile cerului, ne-a eliberat de vechea robie a pãcatului.
Iubiþi fii duhovniceºti,
Sfinþii Pãrinþi, tâlcuind Sfintele Evanghelii, ne
spun cã Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos
este strâns legatã de taina Jertfei de pe Golgota
ºi a Învierii Sale. Iar aceastã legãturã se descoperã în icoana
2
Naºterii Domnului, care ni-L prezintã pe Mântuitorul
Hristos Prunc, în centru, înconjurat de zidurile peºterii în
care S-a nãscut. Este înfãºat nu în scutecele unui nou-nãscut,
ci într-un giulgiu de înmormântare, care anticipeazã punerea
Lui într-o altã peºterã, într-un alt spaþiu întunecat, dupã
moartea Lui pe cruce. Pruncul nu este aºezat pe un pãtuþ,
ci pe un altar de jertfã. Naºterea Sa este înþeleasã, aºadar,
ca o jertfã a iubirii dumnezeieºti.
Vechiul Legãmânt încheiat de Dumnezeu cu oamenii s-a
împlinit, a ajuns la desãvârºire prin Naºterea Mântuitorului
în Betleem, cetatea lui David. Adverbul de timp azi din
cuvântul îngerului, „(...) cãci ni S-a nãscut azi Mântuitor,
care este Hristos Domnul...“, exprimã esenþa lucrãrii Sale,
aceea de mântuire a oamenilor. Pentru acest motiv îngerii,
care aduc laudã veºnicã dumnezeiescului Mântuitor, pot
intona cântarea slavei în care cerul se uneºte cu
pãmântul: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe
pãmânt pace, între oameni bunãvoire“ (Luca 2,14).
Pe pãmânt pace, pentru cã S-a nãscut Hristos, Domnul
pãcii, aducând împãcare între oameni, împãcare în
conºtiinþa ºi fiinþa fiecãrui om, aducând împãcarea între
om ºi Dumnezeu.
Bunãvoirea între oameni este rodirea realã, vizibilã,
a pãcii; este atmosfera spiritualã ºi moralã necesarã în
raporturile dintre oameni, este urmarea fireascã a stãrii
de pace pe pãmânt.
3
Dreptmãritori creºtini,
Asupra cuvântului azi din mesajul îngerului aº
vrea sã ne aplecãm în mod special atenþia.
Pentru cã, prãznuind Naºterea Domnului
împreunã cu întreaga Bisericã Dreptmãritoare, noi nu
sãrbãtorim numai un eveniment care a avut loc acum douã
mii de ani în Betleem, cetatea Regelui David, ci, prin
Sfintele Slujbe sãvârºite în Biserici ºi mai ales prin
sãvârºirea Sfintelor Liturghii, trãim acest eveniment ca
fiind prezent, actual, ca ºi cum s-ar fi petrecut astãzi.
Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos nu este numai un
eveniment pe care îl prãznuim anual, pentru cã ne-a
marcat istoria, numãrând anii erei creºtine începând cu el,
ci este ºi un eveniment care a schimbat în mod ireversibil
istoria, aceasta devenind o istorie a mântuirii neamului
omenesc. Aceasta datoritã lucrãrii Harului Duhului Sfânt
în Biserica pe care Domnul a întemeiat-o aici pe pãmânt.
Ca arhipãstor ºi pãrinte spiritual al vostru, în cuvintele
ce urmeazã vreau sã vã arãt calea, modul concret în care
noi, creºtinii, fii ai lui Dumnezeu, putem trãi ºi simþi
prezentã marea minune a Naºterii Mântuitorului în
viaþa noastrã.
În primul rând prin sãvârºirea Sfintei Liturghii. Ori
de câte ori participãm la sãvârºirea Sfintei Liturghii, noi
prãznuim deopotrivã Naºterea Domnului ºi Învierea Sa
din morþi, deoarece în fiecare Dumnezeiascã Liturghie
Mântuitorul Iisus Hristos Se naºte, Se aduce jertfã
nesângeroasã ºi învie prin puterea lui Dumnezeu Tatãl
în Duhul Sfânt. Aceasta este valoarea Sfintei Liturghii,
pe care o sãvârºim în fiecare duminicã în bisericile noastre
4
ºi aceastã valoare reiese din faptul cã duminica prãznuim
Naºterea ºi Învierea Domnului. De aceea, este de folos
sã venim duminicã de duminicã la Sfânta Bisericã, sã
participãm la Sfânta Liturghie ºi sã ascultãm Cuvântul
lui Dumnezeu, împãrtãºindu-ne cu Sfântul Trup ºi Sânge
al Mântuitorului Iisus Hristos. În felul acesta noi ºi copiii
noºtri vom fi educaþi ºi ajutaþi sã creºtem ºi sã ne desãvâr
ºim în credinþa ºi iubirea Mântuitorului Hristos.
Sfânta Spovedanie sau Taina Împãcãrii cu Dumnezeu
este un alt mod de a trãi zilnic minunea Naºterii din
Betleem. De fiecare datã când ne mãrturisim pãcatele în
faþa duhovnicului prãznuim Naºterea Domnului, deoarece
Mântuitorul Iisus Hristos re-naºte în sufletele noastre,
„Hristos ia chip în noi“ (Galateni 4,19), pentru cã L-am
ucis cu pãcatele noastre. Prin Sfânta Tainã a Spovedaniei
sau a Împãcãrii cu Dumnezeu noi primim iertarea pãcatelor,
restabilim comuniunea cu Dumnezeu ºi, în acelaºi
timp, se întãreºte în noi prezenþa lucrãrii Sale harice.
Cunoscând acest adevãr, cunoscând valoarea acestei Sfinte
Taine, cu siguranþã nu-L vom evita pe Domnul, cum fac
mulþi fraþi ai noºtri, trãind doar aspectele exterioare legate
de sãrbãtoarea Naºterii Mântuitorului, ci, curãþindu-ne
sufletul ºi trupul prin Taina Sfintei Spovedanii, îl vom
primi pe Domnul Hristos în sufletele noastre.
Rugãciunea este o nouã cale prin care trãim ºi participãm
la minunea Naºterii Domnului. Mântuitorul ne-a
asigurat cã „unde sunt doi sau trei adunaþi în numele Meu,
acolo sunt ºi Eu în mijlocul lor“ (Matei 18,20). Prin
rugãciune noi trãim în prezenþa Mântuitorului Iisus
Hristos, Care Se roagã în noi ºi împreunã cu noi, deoarece
5
El este Emanuel, adicã „Dumnezeu este cu noi“. De fiecare
datã când ne adunãm sã ne rugãm, cinstim Naºterea
Domnului, fie când suntem acasã, fie în bisericã, personal
ºi în comuniune, fie când citim Imnele Acatist în
cinstea Mântuitorului, a Maicii Domnului ºi a Sfinþilor,
prietenii lui Dumnezeu. Prin rugãciune ne asigurãm de
ajutorul ºi protecþia lui Dumnezeu. De aceea, vã îndemn
cu pãrinteascã dragoste sã nu fie zi datã de Dumnezeu
în care sã nu ne plecãm genunchii în rugãciune, chiar dacã
„avem atâtea lucruri de fãcut“.
Un alt mod prin care cinstim ºi devenim pãrtaºi minunii
Naºterii Mântuitorului Iisus Hristos este milostenia. Faptele
de milostenie nu sunt altceva decât mãrturisirea iubirii
noastre faþã de Dumnezeu ºi de semenii noºtri aflaþi în suferinþã.
Nu ne putem bucura cu adevãrat de minunea Naºterii
Mântuitorului dacã sufletele noastre sunt stãpânite de urã,
invidie faþã de fraþi, prieteni ºi cunoscuþi, dacã în casele
noastre nu domnesc pacea ºi bucuria pe care Pruncul
dumnezeiesc le-a revãrsat din belºug peste noi. Crãciunul
sau Naºterea Domnului este o sãrbãtoare a familiei ºi nu
ne putem bucura deplin de ea dacã nu avem pãrtãºie cu
cei defavorizaþi ai societãþii, cu toþi cei ce sunt în suferinþe
spirituale ºi trupeºti, pentru care acest mare praznic nu este
decât o zi ca oricare alta, plinã de suferinþã ºi singurãtate.
Iatã numai câteva cãi prin care cinstim minunea Naºterii
Domnului, prin care participãm ºi actualizãm în viaþa
noastrã acest mare Dar pe care Creatorul l-a oferit creaþiei
Sale: prin participarea la Sfânta Liturghie, prin mãrturisirea
pãcatelor, prin rugãciunea în singurãtate ºi în comuniune,
prin faptele de milostenie. Privind cu luare aminte,
6
vedem cã aceste „cãi“ cuprind de fapt cele patru constante
obiºnuite ale vieþii creºtine, care ne permit sã fim pãrtaºi
minunii Naºterii Domnului, zi de zi, tot cursul existenþei
noastre.
Iubiþi fii duhovniceºti,
Din an în an, credincios ºi eu datinilor strãbune
ºi sfinte, am pornit cu colindul pe la casele
voastre ºi, venind la fereastra sufletului vostru,
bat ºi strig: „scoalã-te cel ce dormi“, mergi la Betleem
ºi te va lumina Hristos, pentru cã “Hristos este lumina
lumii“. Prin glasul evanghelistului, El neîncetat ne cheamã:
„Cine vine la Mine nu va umbla întru întuneric ºi va avea
lumina vieþii“.
Lumina lui Hristos, lumina vieþii, ne-au dãruit-o Sfinþii
Pãrinþi Capadocieni, pe care i-am prãznuit în mod deosebit
în cursul anului ce se încheie peste câteva zile, prin viaþa,
învãþãturile ºi scrierile lor, prin rugãciunile cu care ne-au
cãlãuzit paºii. Afost un an cu multe încercãri ºi ispite, un
an de recesiune, ºomaj ºi sãrãcie. Un an în care credinþa,
nãdejdea ºi dragostea lucrãtoare ale fiecãrui creºtin au fost
puse la încercare. Un an în care, cu ajutorul ostenitorilor ºi
donatorilor Centrului nostru Social „Episcopul Damaschin“,
cu sprijinul misiunii sociale fãcute de protoierii ºi parohii,
ne-am strãduit sã venim în sprijinul celor în suferinþã ºi
nevoie, sã aducem lumina lui Hristos acolo unde existã
derutã lãuntricã, uscãciune sufleteascã ºi deznãdejde.
Lumina lui Hristos o aºteptãm ºi în Noul An 2010,
când întreaga Bisericã Ortodoxã Românã cinsteºte Crezul,
7
mãrturisirea noastrã de credinþã, rânduit de primele douã
Sinoade Ecumenice de la Niceea ºi Constantinopol ºi
aniverseazã 125 de ani de la recunoaºterea Autocefaliei
Bisericii Ortodoxe Române, an în care-L rugãm pe
Mântuitorul Iisus Hristos sã reverse cu îmbelºugare
Darurile Sale cele bogate asupra poporului ºi Bisericii Sale.
Dorindu-vã din toatã inima sã petreceþi sãrbãtorile
Crãciunului, Anului Nou 2010 ºi Bobotezei cu pace,
sãnãtate ºi alese bucurii duhovniceºti, vã binecuvântez pe
toþi ºi rog pe Mântuitorul Iisus Hristos sã vã dãruiascã
cele ce vã sunt de folos sufletelor ºi trupurilor voastre.
Al vostru arhipãstor sufletesc,
stãruitor în rugã cãtre Dumnezeu pentru pace ºi bunãvoire,
pentru sporite rodiri în Iisus Hristos, Domnul pãcii,
+VINCENTIU

EPISCOPUL SLOBOZIEI SI CÃLÃRASILOR


Hristos este cu noi!